Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 505/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 2261/263/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 505/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. L. B.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-petentă . SA împotriva sentinței nr. 1171 din 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCIR INSPECTORATUL TERITORIAL 6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că au fost depuse la dosar note scrise din partea apelantei petente și față de faptul că părțile solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.411 alin.2 cod procedură civilă, instanța constată deschise dezbaterile și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S., la data de 20.12.2013 sub nr. _, prin declinarea cauzei de la Judecătoria Motru, petenta a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.07.2013 întocmit de ISCTR Inspectoratul Teritorial nr. 6, prin care a fost amendată cu suma de 6000 lei, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea plângerii contravenționale petenta a arătat că apreciază că a fost săvârșită o încălcare gravă, un abuz din partea inspectorului de trafic C. P. din cadrul Inspectoratului Teritorial nr. 6, care prin metode de intimidare l-a determinat pe șoferul G. P. să facă o mențiune autoacuzatoare (reluată și pe buletinul de control de trafic), la rubrica „Obiecțiunile contravenientului”, respectiv ”recunosc faptele menționate și nu am obiecțiuni”; fapt ce constituie o încălcare a normelor procedural instituite de lege în materie de contravenții, respectiv O.G nr. 2/2001, motiv pentru care solicită instanței să sancționeze cu severitate acest abuz, chiar prin anularea actului sancționator.
Referitor la încălcările constatate la șoferul G. P. în perioada 27.06-02.07.2013 a arătat că se observă o modalitate confuză atunci când s-a consemnat ”menționez faptul că în datele de 16-17 și 17-18 s-a efectuat un timp de odihnă redus în limitele normale”. În cazul în care s-ar vorbi de odihna zilnică aceasta ar trebui să se refere în mod inevitabil pe două zile consecutive fiecare perioadă, iar nu înșiruite fie pe o zi, fie pe două zile, astfel cum face inspectorul de trafic C. P..
A învederat datele privind odihna zilnică conform înregistrării tahografului ca fiind următoarele: 17/18.07- de la ora 13:56 (data de 17) până la ora 00:26 (data de 18), 10 ore și 13 minute; 18/19.07;după o întrerupere de 9 ore și 2 minute între orele 07:44 și 16:46, s-a încheiat ziua la 17:52 până în ziua de 19.07 orele 05.38, având încă un timp de odihnă de 11:46 ore pe lângă cele 9 ore anterior menționate.
Astfel, având în vedere prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006, respectiv art. 8 pentru constatarea unei eventuale încălcări ar fi fost obligatorie analizarea perioadei dintre două perioade de repaus săptămânal, zi de zi, și, eventual să se arate dacă a fost depășit numărul de trei perioade de repaus zilnic reduse în intervalul respectiv, astfel cum este reglementat prin alin. 4 al Regulamentului nr. 561/2006.
În drept plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art.16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 și art. 10 din O.G. nr. 37/2007, art. 31 din OG nr. 2/2001.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 NCPC a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea plângerii contravenționale au fost depuse procesul-verbal de contravenție . nr._/25.07.2013 întocmit de ISCTR Inspectoratul Teritorial nr. 6,confirmarea de primire a acestuia, tahograf, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
La data de 08.10.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Motru față de locul săvârșirii contravenției, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
Prin rezoluția din data de 11.03.2014 instanța a fixat termen de judecată la data de 11.03.2014, cu citarea părților.
La data de 20.02.2014 petenta a depus note scrise în susținerea plângerii contravenționale, solicitând să constate faptul că graficul intitulat Control săptămânal al conducătorului auto pentru zilele de vineri și sâmbătă (19/20.07.2013) semnul predominant este cel de odihnă și nu cel de conducere.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis în parte plângerea, a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.07.2013 în sensul că reduce la minimul de 3000 lei amenda aplicată și a menținut celelalte prevederi din procesul verbal.
Instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.07.2013 întocmit de ISCTR Inspectoratul Teritorial nr. 6, petenta a fost amendată cu suma de 6000 lei pentru nerespectarea perioadei de odihnă cu mai mult de o oră și mai puțin de două ore de către șoferul G. P., care efectua transporturi de mărfuri periculoase pentru petentă, faptă prevăzută de art.8 alin.1 pct.5 din OG nr.37/2007 și sancționată de art.9 alin.1 lit.c din același act normativ.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.2 pct.5 din OG nr.37/2007 „Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:
……………………………………………………………………………………
5. nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore și 30 de minute; iar, potrivit art.9 alin.1 lit.d „(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:
…………………………………………………………………………………………
d) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1 - 11 și 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12 - 15 și 17, aplicabilă conducătorului auto;”
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit art. 249 din noul Cod de procedură civilă.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel cum a statuat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. Din data de 07.10.1988, s A no 141-A, p. 15, & 28; Telfner c. Austriei, no _/96, & 16 din data de 20.03.2001; A. c. României, no _/03, &60 din data de 04.10.2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, petenta a fost sancționată contravențional cu suma de 6000 lei, iar în fața instanței, a avut posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, fapt care permite aplicarea acestei prezumții.
În consecință, petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși potrivit disp. art. 249 C.p.c., acesteia îi incumbă sarcina acestei probe) și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
De altfel, însăși petenta în răspunsul său la întâmpinare (fila 40) recunoaște fapta descrisă în procesul verbal de contravenție, faptă dovedită și prin înscrisurile aflate la filele 28-29 din dosar care cuprind rezultatele descărcării digitale pe perioada 27.06._13 la controlul săptămânal al conducătorului auto G. P..
Așadar, petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa de organul de control.
Totuși, având în vedere prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și faptul că petenta a recunoscut fapta și nu a mai fost sancționată contravențional pentru aceeași faptă, instanța a admis în parte plângerea formulată, a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ISCTR nr._ încheiat la data de 25.07.2013 în sensul că a redus la minimul de 3000 lei amenda de 6000 lei aplicată și a menținut celelalte prevederi din procesul verbal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul anulării procesului verbal de contravenție și exonerării de la plata amenzii aplicate.
Acuzațiile din actul încheiat de agentul constatator, constau în nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu mai mult de o oră, dar mai puțin de 2 ore și 30 minute, după cum urmează: 1. În data de 18.07.2013 șoferul G. P. a realizat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore și 2 minute (de la ora 10:44 în data de 18.07.2013 până la ora 19:46 în data de 18.07.2013) în loc de minim 11 ore;
2).În data de 19/20.07.2013 a realizat o perioadă de odihnă zilnică de 8 ore și 37 minute ( de la ora 21:34 în data de 19.07.2013 până la ora 06:11 la data de 20.07.2013 în loc de minim 11 ore. A arătat că agentul constatator a menționat faptul ”că în datele de 16, 17 și 17/18.07.2013 s-a efectuat un timp de odihnă redus în limitele normale”.
A arătat că pentru a fi considerată contravenție nerespectarea termenului de 11 ore pentru repausul zilnic, deși se încadrează în perioada minimă de 9 ore – trebuie analizat dacă agentul din trafic a ținut seama de prevederile alin.2 al art.8 din Regulamentul european 581/2006, respectiv să fi uzat de mai mult de 3 ori în cursul aceleași săptămâni de această prevedere.
A mai arătat că procesul verbal este ilogic atunci când expune perioada de odihnă zilnică pe o singură zi, când ea se extinde, în mod curent, pe parcursul nopții și deci pe două date consecutive.
Astfel, a analizat perioadele de închidere a activității și cele de deschidere a zilei următoare:
16 -17.07.2013 ( marți spre miercuri) – interval de odihnă zilnică = 9 ore și 22 minute;
17 -18.07.2013 (miercuri spre joi) – interval de odihnă zilnică = 10 ore și 30 de minute;
18 -19.07.2013 (joi spre vineri) – interval de odihnă zilnică de la ora 20:52 (joi) până la ora 8.38 (vineri) = 11 ore și 46 de minute rezultând că șoferul mai avea dreptul la o perioadă de repaus zilnic redusă, pe care a executat-o având 9 ore și 2 minute pe data de 18.07.2013 între orele 10:44 și 19:48.
În ceea ce privește ce de a doua acuzație de încălcare – anume intervalul 19.07.2013 ora 21:34 până la data de 20.07.2013 ora 06:11, respectiv 8 ore și 37 minute – este lipsită de temei de fapt și de cel de drept.
Astfel, în înregistrarea tahografului se găsește că înainte de perioada indicată de procesul verbal de contravenție, anume pe data de 19.07.2013 între orele 09:47 și 20:06 șoferul G. P. a realizat o întrerupere de 10:19 ore ( zece ore și nouăsprezece minute) – care a fost completată doar cu intervalul de 8 ore și 37 minute.
A înaintat la dosar înregistrările tahografului pe zilele 16,17,18,19 și 20.07.2013 din cadrul lui G. P..
Intimatul a formulat întâmpinare peste termenul legal prevăzut de lege, respectiv la data de 24.06.2014 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct. 5 din OG nr. 37/2007 modif., precum și corecta individualizare a sancțiunii, astfel că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.07.2013 întocmit de ISCTR Inspectoratul Teritorial nr. 6, petenta a fost amendată cu suma de 6000 lei pentru nerespectarea perioadei de odihnă cu mai mult de o oră și mai puțin de două ore de către șoferul G. P., care efectua transporturi de mărfuri periculoase pentru petentă, faptă prevăzută de art.8 alin.2 pct.5 din OG nr.37/2007 și sancționată de art.9 alin.1 lit.c din același act normativ.
S-a reținut de agentul constatator că în data de 25.07.2013,orele 13,16 ,pe DN 67 km 24+100 ,pe raza localității Șișești ,județul M., a fost oprit în trafic ansamblul de vehicule format din autoutilitara DAF_ ,semiremorca_ iar la controlul efectuat ,după descărcarea datelor digitale din cardul conducătorului auto s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică cu mai mult de o oră ,dar mai puțin de 2 ore și 30 min. ,astfel la data de 18.07.2013 a localizat o perioadă de odihnă zilnică de 9 ore și 2 min. de la ora 10,44 până la ora 19,46 în loc de minim 11 ore, în data de 19/20 .07.2013 a realizat o perioadă de odihnă zilnică de 8 ore și 37 min. (de la ora 21,34 în data de 19.07.2013 până la ora 6,11 în data de 20.07.2013 în loc de min 11 ore ).S-a mai reținut că în zilele de 16,17 și 17/18.07.2013 s-a efectuat un timp de odihnă redus în limitele normale .
Tribunalul retine că apelanta-petenta nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși potrivit disp. art. 249 C.p.c., acesteia îi incumbă sarcina acestei probe) și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, constatăndu-se așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, se constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art.17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele menționate mai sus, tribunalul constată că apelanta- petenta nu a administrat nicio probă care să înlăture temeinicia procesului-verbal contestat, mai mult probele de la dosar confirmând că situația de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității.
Motivul de apel în sensul că, raportat la cele constatate de agentul constatator ,șoferul mai avea dreptul la o perioadă de repaus zilnic redusă pe care a executat-o în data de 18.07.2013 nu este însușit de instanța de apel atâta vreme cât nu există o prevedere legală în OG nr.37/2007 care să stabilească că ,în condițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ ,conducătorul auto ar avea dreptul de perioada de repaus zilnică redusă de 3 ori .
Pe de altă parte, este legală măsura dispusă de judecătorul fondului în sensul reducerii amenzii contravenționale de la 6000 lei la 3000 lei atâta vreme cât în cuprinsul actului sancționator nu au fost indicate împrejurări care să justifice aplicarea amenzii contravenționale în cuantumul maxim prevăzut de lege de către agentul constatator .
Constatând caracterul nefondat al criticilor formulate prin motivele de apel, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 cod procedură civilă, instanța va respinge apelul ca nefondat și va menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-petentă . SA împotriva sentinței nr. 1171 din 18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. T. ȘI INFRASTRUCTURII INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCIR INSPECTORATUL TERITORIAL 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B. M. L. B.
GREFIER ,
Tudorița I.
Red. B.M.L./ Tehnored. T.I.
Ex.4/19.12.2014
Judecător fond P. I.
Cod operator 2626/2006.
| ← Pretentii. Sentința nr. 942/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 10/2014.... → |
|---|
