Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 17/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 9881/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 17/2014
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții D. L., P. I., J. C. C., B.-C. G. și Z. I. D. și pe pârâții M. BUCUREȘTI și I. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic N. V. pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne și pe fondul cauzei.
Consilier juridic N. V. pentru pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne și pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată pentru motivele invocate în întâmpinare. De asemenea, acesta invocă Decizia nr. 91/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 17.10.2013 și înregistrată sub nr._ reclamanții D. L., P. I., J. C. C., B.-C. G. și Z. I. D. au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean M. la calculul și plata premiului anual (salariul al 13-lea), aferent anului 2010, în conformitate cu prevederile art.25, din Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010 și art. 26 din O.G. nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectivă a plății, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că art. 15 alin. 2 din Constituție statuează că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", iar art. 1 din Codul civil că „Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", respectiv pentru perioada de timp dedusă obiectului judecății, anul 2010.
Au mai arătat că până la . Legii nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-lea salariu, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, care dispunea că: „Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz realizate in anul pentru care se face premierea".
În prezent potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010: sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". Din interpretarea textului de lege rezultă aplicarea retroactivă a art.8 din Legea nr. 285/2010, lucru care contravine art. 15 din Constituția României si a prevederilor art. 1 din Codul civil, care prevăd în mod imperativ, fară a lăsa loc de interpretare, că legea dispune numai pentru viitor; avem o singură excepție de la această prevedere imperativă, respectiv aplicarea legii mai favorabile în domeniile contravențional ori penal. Curtea Constituțională a subliniat, prin Decizia nr 90/1999, publicată in Monitorul Oficial nr. 489/1999, caracterul universal al principiului la care ne-am referit, arătând că: „Principiul neretroactivității este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia".
Au invocat faptul că dreptul de a primii premiul anual (al 13-lea salariu), aferent anului 2010, s-a născut începând cu data de 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie. Se impune a fi făcută distincția clară între momentul nașteri dreptului, care a început să curgă la 01 ianuarie 2010 și s-a epuizat la 31.12.2010. și un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 01 ianuarie 2011, pentru că acesta să nu rămână golit de conținut.
M. mult decât atât, premiul anual reprezentat de suma de bani egală cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010. Prin urmare Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât s-ar încălca prevederile art. 53 din Constituție, referitoare la cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, dar și a reglementărilor date prin art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Au arătat că într-o situație asemănătoare, instanța supremă a statuat, printr-o decizie de îndrumare că: „...respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege" (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție).
Și instanța de contencios constituțional a reținut faptul că: „soluționarea conflictului legilor în timp, face necesară diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; acesta din urmă nu poate, fără a avea un efect retroactiv, să aducă atingerea modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus reșit actum" (Decizia nr. 73/19.07.1995 publicată în Monitorul Oficial nr 177/08.08.1995).
Legea nr. 285/2010 nu poate aduce atingere dreptului câștigat, referitor la premiul anual (cel de al 13-lea salariu), întrucât s-ar ajunge ca această lege să se aplice retroactiv, pentru anul 2010, asupra unei situații consolidate anterior.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 15 și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 51 din Constituția României, art.28 din Legea 62/2011, art.25 din Legea 330/2009. O.U.G. nr. 1 /2010 raportată la art. 26 din O.G. nr.38/2003.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. 2452/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, adeverințe privind calitatea reclamanților de angajați ai I. P. J. M. și adeverințe din care rezultă că reclamanții nu au beneficiat de plata premiului anual - al 13-lea salariu.
La data de 12.11.2013 pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Afacerilor Interne.
A arătat că pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului (M.A.I.) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, concretizat în speță în drepturi bănești, ca rezultat al raportului de serviciu sau de muncă încheiat de persoanele care au formulat acțiunea.
Or, în prezenta cauză, Ministerul Afacerilor Interne nu figurează ca subiect al raportului de serviciu sau de muncă încheiate de reclamanți.
Raportat la obiectul prezentei cauze, a învederat faptul că stabilirea și acordarea diferitelor drepturi bănești, aferente unui raport de serviciu sau de muncă, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
A susținut că în aceste condiții, calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, s-au făcut exclusiv de către Inspectoratul de Poliție al Județului M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite.
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea si plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul inspectoratelor județene ale poliției sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator terțiar de credite.
A invocat faptul că în cauza dedusă judecății, Inspectoratul de Poliție al Județului M. este singura unitate în măsură să achite drepturile bănești solicitate de reclamanți, ordonatorul principal de credite având doar obligația legală de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinație către ordonatorii terțiari aflați în finanțarea sa directă dar și ordonatorului secundar de credite care, așa cum am precizat mai sus, aprobă bugetele de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite subordonați.
A indicat și decizia civilă nr. 3522/16.10.2008 a Î.C.C.J. potrivit căreia „în litigiul având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu. Faptul că ministerul în interiorul căruia instituția publică este organizată și funcționează, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea acestuia în litigiu, motivația invocată de reclamant privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile".
Pe fondul cauzei a invocat prevederile art 21 alin. (1) din Anexa IV la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la data de 01.01.2010 pâna la 3112.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari in activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunara/salariul de baza de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
D. urmare, ținând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din Ministerul Afacerilor Interne pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
Această procedură este confirmată și de prevederile art. 25 alin. (4) din Legea - cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respectiv, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, puteau să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Așadar, reglementarea legală a drepturilor salariale reprezintă una din dimensiunile esențiale ale statutului funcționarului public, în cazul funcționarilor publici, drepturile salariale sunt stabilite de către legiuitor. Soluția legislativă cuprinsă în art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost determinată de apărarea securității naționale. Este evident că securitatea națională are și o componentă socială și economică. Astfel aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului, pot constitui o amenințare la adresa stabilității economice. În atare situații Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în sistarea plății premiului anual pentru anul 2010.
A invocat faptul că atâta timp cât vocația reclamanților la primirea celui de-al 13-lea salariu nu a fost materializată într-un nou act normativ și nici nu s-a obținut desființarea sau modificarea actelor normative prin care a fost stabilită salarizarea cuvenită acestora, nu există temeiuri de drept pentru a se dispune obligarea instituției pârâte la plata vreunei sume cu titlu de premiu anual.
M. mult decât atât, cererea reclamanților apare ca neîntemeiată și prin prisma faptului că legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul în discuție nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor pretinse cu rata inflației, a invocat faptul că acesta este neîntemeiat deoarece atâta vreme cât drepturile salariale principale pretinse nu sunt întemeiate nici drepturile accesorii acestora (indexarea drepturilor salariale pretinse) nu sunt întemeiate, accesoriul urmând soarta principalului.
Totodată, învederează instanței că în bugetul pentru anul 2011 al Ministerului Afacerilor Interne nu au fost prevăzute sau repartizate fonduri bugetare, potrivit legii, pentru cheltuieli cu premiul anual cuvenit personalului acestui minister pentru activitatea desfășurată în anul 2010, iar potrivit art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele instituțiilor publice și nici angajată și efectuată, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială și nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
La data de 12.11.2013 pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Pârâtul susține că este adevărat că prin art.25 din Legea - cadru nr.330/ 2009, era stipulată acordarea premiului anual, însă potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr.285/ 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se dispune încetarea acordării premiului anual începând cu luna ianuarie 2011 și se prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/ 2010 au fost atacate în fața Curți Constituționale, iar. în acest sens, prin Deciziile nr. l 15/ 09.02.2012 publicată în M.O. nr.230 din 05.04.2012, nr.257/ 20.03.2012, publicată în M.O. nr.331 din 16.05.2012 și altele, Curtea Constituțională a României a constatat că excepțiile de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 sunt neîntemeiate.
Nu se poate susține că o lege este nelegală, din moment ce provine de la Parlamentul României, autoritate învestită, potrivit Constituției, cu prerogativa legiferării. Așadar, sub aspectul emiteri unor reglementării legale într-un sens sau altul, în orice domeniu al vieți sociale, Parlamentul are competență deplină, nefiind permisă contestarea legilor în fața instanțelor de judecată sub aspectul emiterii lor.
Singurul control la care pot fi supuse legile este cel de constituționalitate. La emiterea legilor, Parlamentul trebuie, totuși, să respecte anumite reguli instituite de Constituție. Singura autoritate în măsură să se pronunțe cu privire la respectarea acestor reguli, și, implicit, cu privire la conformitatea unei legi cu dispozițiile constituționale este Curtea Constituțională, care s-a pronunțat deja în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate ale prevederilor art.8 din Legea nr.285/ 2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, în ceea ce privește premiile în bani acordate angajaților, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.1615 din 20.12.2011, a precizat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
În aceste condiții, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale, atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual și, în cauză, nu sunt incidente prevederile art.41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Legiuitorul, prin aceleași dispoziții legale criticate, art.8 din legea nr.285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorării salariale care se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul de bază al angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lese.
Astfel, legiuitorul a modificat doar modalitatea de acordare a premiului anual, în șesul că acesta se va acorda eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului de bază.
De altfel, art.25 alin.4 teza finală din Legea-cadru nr.330/ 2009, prevedea acordarea acestui premiu începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu impunea o modalitate de executare, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor Legii nr.330/ 2009 și nici dreptul la proprietate.
De asemenea, a invocat că nu se poate reține nici încălcarea principiul neretroactivității legii civile. consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, întrucât dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/ 2010. prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legi.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 si următoarele din Legea 134/2010 privind Codul de Procedura Civila
Analizând acțiunea formulată de reclamanți, instanța constată următoarele:
Conform dispozițiilor articolului 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În prezenta cauză a fost invocată o excepție, pe care instanța urmează să o soluționeze înainte de a cerceta fondul.
Astfel, calitatea de ordonator de credite este prevăzută de dispozițiile legislative care reglementează organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv articolul 12 alineatul 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului cu numărul 30 din 25 aprilie 2007 – „ministrul internelor și reformei administrative stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonator de credite.”
Acești ordonatori terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordona cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, conform punctului 2 litera a) din Anexa nr. 12 a Ordinului M.A.I. nr. S/79/31.05.2013 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. Prin același act normativ – anexa cu numărul 7, șeful Inspectoratului de Poliție al Județului M. are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Conform dispozițiilor legii 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Astfel, calitatea procesuală într-un raport juridic care privește ordonatorul terțiar pentru realizarea sarcinilor instituției pe care o conduce, o are acest ordonator terțiar, iar nu totalitatea ordonatorilor superiori de credite și însuși ministerul de resort, motiv pentru care instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne.
În ceea ce privește fondul acțiunii, instanța găsește neîntemeiate pretențiile reclamanților, deoarece în cauză acționează prevederile articolului 8 din Legea cu numărul 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice potrivit cărora „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Textul de lege de mai sus poate fi interpretat că ar dispune retroactiv în ceea ce privește drepturile salariale vizate numai dacă în baza lui nu s-ar fi acordat în timpul anului 2010 drepturile reprezentate de premiul anual. Prin urmare, numai dacă petentul ar fi dovedit că fondurile aferente acestui premiu au fost blocate sau suspendate la plată în anul 2010, atunci drepturile sale ar fi suferit o încălcare, inclusiv în ceea ce privește încălcarea proprietății conform jurisprudenței CEDO.
În situația în care acest premiu salarial cuvenit petentului, dar neachitat în anul 2010 trebuia pus în plată în anul 2011, plata respectivă nu mai era posibilă, deoarece după 01.01.2011 nu se mai acordă. Premiul reprezentat de cel de-al 13-lea salariu are un caracter special, el se acordă ca un beneficiu indiferent de munca prestată, motiv pentru care nu se poate face o legătură între plata acestuia și raportul de muncă specific anului 2010.
De asemenea, conform articolului 1 alineatul 5 din Legea cu numărul 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții D. L., P. I., J. C. C., B. – C. G. și Z. I. D. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Afacerilor Interne ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții D. L., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M., P. I., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, Bulevardul Vîrciorova, nr. 45, județul M., J. C. C., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, . C., nr. 37C, județul M., B. – C. G., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, Bulevardul M. V., nr. 33, ., apartament 4, județul M. și Z. I. D., CNP_, cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 16, județul M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2014.
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D. Z.
Tehn. O.E.C.
6 ex./ 7 pagini
14.01.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2413/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1762/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
