Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința nr. 1230/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1230/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 1359/101/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1230
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 APRILIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: D. Z.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta P.F.A. I. G. prin mandatar SERVICIUL GLOBAL ANTIDATORNICI S.R.L. împotriva încheierii din 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ . PRIMAR și C. L. AL COMUNEI GÂRLA M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru pârâtele U. A. TERITORIALĂ . PRIMAR și C. L. AL COMUNEI GÂRLA M., B. D., asistat de av. O. A., lipsă fiind reclamanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că la dosar, prin Serviciul Registratură, s-au depus de către apelantă concluzii scrise, prin care arată că pe lângă înscrisurile avute în vedere de instanța de fond, a depus la dosar și confirmarea soldului de către debitoare, după care;
Av. O. A., pentru pârâte, arată că nu se opune depunerii acestui înscris și depune la dosar, din partea pârâtelor, întâmpinare, precizând că nu mai are de administrat alte probe.
Instanța, ia act de înscrisurile depuse la dosar de părți și constatând cercetarea judecătorească încheiată, acordă cuvântul părții prezente.
Av. O. A., pentru pârâte, a solicitat respingerea cererii în anulare ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea încheierii din 05.02.2014, solicitând ca instanța să aibă în vedere inconsecvența reclamantei în sensul că, aceasta a făcut referire la 3 contracte de prestări servicii, pe care le-a achitat integral, că cererea de anulare o formulează pentru actul adițional care este un debit suplimentar și care nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar cel de-al doilea act adiționat nr. 2032/15.09.2010 (fila 6 dosar), în valoare de 30.357 lei, a fost însușit. Solicită cheltuieli de judecată, atașând în acest sens factura de plată a onorariului de avocat.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului M. la data de 24.02.2014 și înregistrată sub nr._ de reclamanta P.F.A. I. G. prin mandatar SERVICIUL GLOBAL ANTIDATORNICI S.R.L. a formulat cerere în anulare împotriva încheierii din 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ . PRIMAR și C. L. AL COMUNEI GÂRLA M. și solicită admiterea cererii și, pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că, în fapt prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea debitorilor la plata serviciilor prestate, penalități și daune interese.
De asemenea, a arătat că, în perioada 2010-2012 a prestat pentru debitoare serviciile de diriginte de șantier pentru realizarea următoarelor obiective: alimentare cu energie electrică a Stația de Epurare, Stația de repompare ape uzate, captări și gospodărie apă, aferente investiției Alimentare cu apă și canalizare menajeră în .. M. (contract 1646/2011); alimentare cu apă și canalizare menajeră, în . nr. 3042/2010); extindere alimentare cu apă în .. M. (contract 1822/2011).
Se mai susține că, debitul restant al debitoarelor este de 38.738,06 lei și se compune din: 30.300 lei, debit restant conform actului adițional de majorare a prețului contractului 3042/2010 și facturii IG-DS-08/11.04.2012; 4.488,13 lei – penalități de întârziere până la data de 26.04.2013 și în continuare până la momentul plății efective, calculate în temeiul contractului încheiat între părți; 3.949,93 lei, reprezentând daune interese, solicitate în temeiul art. 1017 alin. 3 și al art. 6 alin. 3 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European privind combaterea întârzierii plăților în cazul tranzacțiilor comerciale, instanța de fond respingând cererea sa, cu următoarea motivare:
Este adevărat că între părți există un act adițional, care deși este semnat de ambele părți, el are mențiunea că „intră în vigoare când este semnat de ambele părți”, instanța refuzând să ia în considerare acel act adițional, pe motiv că nu ar fi fost încheiat în forma în care era redactat un „proiect de act adițional”.
Astfel, susține reclamanta că, această reținere a instanței de fond este eronată, întrucât în activitatea comercială, părțile pot negocia diverse înțelegeri, sub diverse forme, însă actul juridic care își produce efectele este ultima variantă, cea care este semnată și ștampilată de către părți.
Se mai arată că, instanța de fond a interpretat că actul adițional nu corespunde unui proiect de act adițional, or, atâta timp cât actul adițional este semnat și însușit de către ambele părți, înseamnă a interfera nelegal în manifestarea de voință a părților și a nu mai recunoaște principiul forței obligatorii al contractelor și al libertății voinței părților.
Mai susține că, dacă părțile așa au înțeles să încheie un act adițional, acesta nu poate fi anulat sau desconsiderat, deoarece nu ar respecta un „proiect de act adițional” anterior, fiind evident că prin semnarea actului adițional, în forma depusă, s-a renunțat la orice proiect, discuții anterioare, avute pe această temă.
Totodată, arată că, instanța de fond nu a observat că în cauză este vorba despre două acte adiționale și nu despre un proiect de act adițional și un act adițional, astfel încât, primul act adițional face vorbire despre nevoia de a modifica contractul inițial, datorită modificării atributului fiscal al prestatorului, iar prin cel de al doilea act adițional, se majora valoarea contractului.
Referitor la faptul că, debitul este cert, lichid și exigibil, susține că, debitoarea a confirmat existența debitului prin confirmarea de sold aflată la dosar.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere a precizat că renunță la acestea și la daunele-interese.
A depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: act adițional nr. 1 la contractul de lucrări nr. 3042/19.08.2010, adresa nr. 497/19.02.2014, act adițional nr. 1/2010 la contractul de lucrări nr. 3042/19.08.2010.
Pentru termenul de azi, pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii în anulare ca fiind nelegală și netemeinică și menținerea încheierii pronunțate la data de 05.02.2014, în dosarul nr._, motivând că, cererea în anulare este o cale de atac de reformare fără a deveni o cale de atac de retractare, deoarece prin intermediul ei se realizează un control judiciar cel puțin sub aspectul admisibilității cererii creditorului de emitere a somației de plată, astfel încât, în ceea ce privește, cererile formulate de reclamantă pot fi analizate în cadrul fondului cauzei printr-o acțiune separată și nu în cadrul unei căi de atac de reformare cum este cererea în anulare.
În ceea ce privește fondul, susține că, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, faptul că a dovedit că a achitat contravaloarea celor 3 contracte de prestări servicii, neechivalând cu recunoașterea și a acestui debit suplimentar, la care nu s-a făcut trimitere prin cererea inițială cu care Judecătoria Vînju M. a fost investită.
Se mai susține că, față de această nouă cerere, în care se precizează că debitul restant este de 38.738,06 lei compus din debit restant conform actului adițional la contractul nr. 3042/2010, penalități de întârziere și daune interese, la care ulterior creditoarea a înțeles să renunțe (penalități și daune interese), debit contestat de pârâți, legiuitorul a prevăzut expres procedura de urmat în cazul contestării debitului, respectiv respingerea cererii formulate de creditor în procedura somației de plată și promovarea unei cereri separate pe calea dreptului comun.
Mai arată că, procedura somației de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluționare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiții, iar una dintre condițiile de admisibilitate a obligațiilor în cadrul acestei proceduri, derogatorie de la dreptul comun, este aceea ca, creanța să fie certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, raportat la cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, debitul solicitat neexistând în realitate, întrucât actul adițional la contractul de prestări servicii nr. 3042/2010 la care face referire reclamanta nu este însușit, acesta neintrând în circuitul civil și neproducând consecințe juridice și, pe cale de consecință, acest act nefiind înregistrat la unitatea administrativ teritorială, nu poate fi primit ca valabil, simpla semnătură, fără ca acesta să poarte o dată și un nr. de înregistrare la unitatea debitoare, valorând cel mult un proiect, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
De asemenea, susține că, paralel mai există un act adițional la același contract, care este datat și însușit de Primăria comunei Gîrla M., fiind înregistrat sub nr. 2032/15.09.2010 de unde rezultă că împuternicitul celor două debitoare a fost de acord cu modificările intervenite la contract, respectiv schimbarea codului fiscal al prestatorului, în lipsa căruia nu se puteau face plățile, unde se menționează totodată că „prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, este de 30.357 lei, la care nu se adaugă 0,00 lei reprezentând TVA”, preț plătit conform facturilor depuse la instanța investită cu soluționarea cererii privind emiterea somației de plată.
În ceea ce privește susținerea creditoarei în sensul confirmării existenței debitului, prin confirmarea de sold anexată la fila 5, a susținut că, potrivit mențiunilor înscrise pe acest act din care rezultă că Primăria comunei Gîrla M. confirmă prezentul extras de cont pentru suma înscrisă, însă cu obiecții arătând că sunt cuprinse în nota explicativă anexată.
În concluzie, a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 2 alin. 1 din OUG 119/2007, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii în anulare și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate la data de 05.02.2014.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ. și art. 1023 și urm. din același cod.
Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, instanța apreciază că cererea în anulare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Procedura ordonanței de plată este reglementată de dispozițiile articolului 1013 din NCPC, text care stabilește pentru început care este domeniul de aplicare al instituției respective, după cum urmează: „prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Este cert din punct de vedere probator că între părți au fost încheiate mai multe contracte asumate de ambele prin semnătură, astfel încât prima condiție pentru admisibilitatea ordonanței de plată este întrunită.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței solicitate prin prezenta acțiune, instanța reține că acesta nu poate fi socotit îndeplinit în cauză.
Astfel, la fila 46 a dosarului de fond este depus un grafic de plăți, care este urmat de ordinele de plată aferente – filele 47, 48, 49, 50 și 51 ale dosarului, prin care se face dovada plăților efectuate de către debitoare, pentru întreaga sumă de 30.357 lei.
De asemenea, se reține că prin precizare de acțiune creditoarea și-a restrâns pretențiile la suma de 30.300 lei, solicitând, în același timp și plata unor penalități de întârziere și daune interese.
Prin urmare, în ceea ce privește debitul principal, s-a făcut dovada achitării sale prin ordinele de plată menționate mai sus.
Va trebui reținut și faptul că prin intermediul prezentei cereri în anulare, creditoarea arată că renunță ca instanța să se pronunțe asupra penalităților de întârziere și daunelor interese – fila 3 din dosar.
În oricare situație, chiar în cazul în care nu ar exista o asemenea cerere, instanța va reține așa cum s-a reținut și în prima fază procesuală, că nu se întrunește caracterul cert al creanței solicitate, cât timp acestea nu au fost prevăzute în contractul de lucrări inițial, iar în celelalte două contracte au fost prevăzute într-un procent din suma neachitată. Cum debitoarea a efectuat plăți cel puțin parțiale în temeiul contractelor încheiate cu creditoarea, nu se poate stabili în mod cert cuantumul penalităților decât prin administrarea unei probe cu expertiza contabilă, ceea ce nu se poate efectua în procedura sumară a ordonanței de plată.
De asemenea, daunele interese se pot acorda doar în situația admiterii debitului principal. Cum în prezenta cauză acest debit a fost respins conform celor menționate mai sus, accesoriul va urma aceeași soartă.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată de către debitoare, instanța o va respinge, întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus un înscris care să facă dovada certă a plății cheltuielilor – chitanță de plată, ci numai o factură prin care nu se poate dovedi plata lor efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta P.F.A. I. G. prin mandatar SERVICIUL GLOBAL ANTIDATORNICI S.R.L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 11, județul M. reclamanta P.F.A. I. G. prin mandatar SERVICIUL GLOBAL ANTIDATORNICI S.R.L. împotriva încheierii din 05.02.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ . PRIMAR și C. L. AL COMUNEI GÂRLA M.., ambele cu sediul în Gârla M., județul M..
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta U. A. TERITORIALĂ .>
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 Aprilie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. Z. M. L. B.
GREFIER,
C. T. P.
Red. D.Z./C.T.P.
07.05.2014
5 ex./4 pag.
Cod operator 2626/2006
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 83/2014.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1892/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
