Obligaţia de a face. Sentința nr. 2212/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 2212/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 5419/101/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 2212/2014

Ședința publică de la 18 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C.

Grefier A. N. I.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantele A. C. și I. Ș. și pe pârâtele C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligația de a face valorificarea deciziei nr 2399/08.07.2008 emisă de C. Centrală ptr. Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note de ședință. Totodată învederează aspectul că cererea a fost suspendată în baza art. 242 Cod procedură civilă și a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, fiind repusă pe rol în vederea pronunțării asupra perimării.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța din oficiu invoca excepția perimării cererii de chemare în judecată și rămâne în deliberare asupra acestei excepții.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Prin cererea adresată Tribunalului M. și înregistrată sub nr._ la data de 19.04.2013 reclamantele A. C. și I. Ș. au chemat în judecata pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la valorificarea deciziei nr. 2399/08.07.2008 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 06 noiembrie 2013, instanța, constatând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor, respectiv nu au depus precizare de acțiune cu privire la obiectul acțiunii, a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 Cod procedură civilă, fiind repusă pe rol din oficiu la data de 07.05.2014, în vederea constatării perimării.

Analizând excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate in cauză, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 416 Cod Procedură Civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,daca a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.

Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 06.11.2013 și cel al repunerii pe rol, 07.05.2014, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.

Constatând că prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 242 Cod Procedură Civilă, că cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni, calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 3 și alin. 2 Cod Procedură Civilă și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 și art. 418 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de chemare in judecată, cu toate consecințele ei firești.

Văzând și dispozițiile art. 421 alin.2 Cod Procedură Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu.

Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. C., CNP_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., . și I. Ș., CNP_, cu domiciliul în ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, .. 202, sector 1.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2014, la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. C. A. N. I.

Red. A.C. /Tehn. A.N.I /20.06.2014

Ex: 4/20.06.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 2212/2014. Tribunalul MEHEDINŢI