Obligaţia de a face. Sentința nr. 1094/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1094/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 335/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1094/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul I. M., pârâtul U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației Naționale, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nemaifiind alte cereri s-a declarat încheiată cercetarea judecătorească și s-a trecut la soluționare pârâtul solicitând judecarea în lipsă.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță la 07.05.2013, așa cum a fost precizată reclamantul I. M. a chemat în judecată pârâtul U. "S. HARET" BUCUREȘTI (USH) pentru a fi obligat la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Prin cererea inițială a chemat în garanție și M. Educației Naționale pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență și supliment de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței cu plata unor daune cominatorii în caz de depășire a termenului.
A solicitat și obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă
În motivare, a susținut în principal că a urmat cursurile USH, Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D.-forma de învățământ la distanță(ID), fiind absolvent în promoția 2009.
Ca urmare a promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009 i s-a eliberat adeverința nr. 5776/9.07.2009 cu termen de valabilitate de maxim 12 luni. Potrivit adeverinței a dobândit calitatea de licențiat iar la expirarea termenului de valabilitate a solicitat eliberarea diplomei de licență însă cererea sa nu a primit un răspuns pozitiv.
Apreciază că respingerea cererii s-a făcut în mod nelegal în raport de dispozițiile Regulamentului OMECT nr. 2284/2007, ordinului OMECT 3404/7.03.2006 și Legii nr. 84/1995.
A depus la dosar, în copie, contractul anual de studii, chitanțele de plată a taxelor, adeverința nr. 5776/09.07.2009, răspuns la cererea de eliberare a actelor, adresată M. Educației Naționale.
Pârâtul U. S. Haret a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M. Educației Naționale.
În întâmpinare a susținut că USH și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverința de studiu pentru reclamant și a făcut demersuri către M. Educației Naționale în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate și solicitării avizului Ministerului Educației Naționale pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare în scopul livrării lor.
A mai susținut că a informat Romdidac SA Compania de material didactic desemnată de M. Educației Naționale aducându-i la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate însă Romdidac prin mai multe adrese a comunicat că nu este în drept să tipărească și livreze formularele fără aprobarea scrisă a Ministerului Educației Naționale, sens în care a atașat copii de pe adresele la care s-a făcut referire.
În raport de răspunsul menționat a făcut demersuri la M. Educației Naționale autoritatea care gestionează tipizatele cu regim special necesare pentru eliberarea diplomei și suplimentului de diplomă solicitat de reclamant fără însă a se primi un răspuns din partea acestei autorități.
Refuzul nu este justificat în condițiile în care M. Educației Naționale sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior( ARACIS), nu au demarat nici o procedură privind încetarea activității de învățământ sau desființare prin lege a Universității S. Haret.
Prin cererea de chemare în garanție a solicitat să fie obligat M. Educației Naționale, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamantă.
Potrivit disp. art 60 (1) din Legea nr. 84/1995 formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”. USH, având învățământ de zi autorizat sau acreditat, a putut organiza învățământul la distanță și cu frecvență redusă. Ori, din H.G. nr. 943/2009 (M.Of. nr. 608/31.10.2009) rezultă că USH avea acreditare pentru forma de ZI/FR și ca atare, avea dreptul să organizeze și forma urmată de reclamant.
Pârâtul a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite diplomele de licență și a suplimentului la diplomă atâta vreme cât M. Educației Naționale nu va aproba tipărirea formularelor potrivit art. 7 din Ordinul 2284/2007 a M. Educației Naționale, fiind pusă astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea.
A depus la dosar tabelul cu adresele emise către M. Educației Naționale și adresele, practică judiciară în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Astfel M. Educației Naționale nu are atribuția conferită de lege de a recunoaște valabilitatea/nevalabilitatea unor diplome de absolvire a învățământului superior printr-un act administrativ pe care să-l emită ulterior eliberării diplomei, recunoașterea actelor de studii emise valabil neimplicând anumite formalități.
În condițiile în care unitatea de învățământ superior este înființată și acreditată în mod legal în favoarea actelor administrative emise figurează prezumția de legalitate, caz în care reclamantul nu a evidențiat nici o situație care să justifice un interes în confirmarea legalității actelor administrative.
Cu privire la excepție a învederat în principal faptul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate iar reclamantul nu face parte din această categorie de absolvenți situație în care nici U. nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru programe de studii și forme de învățământ neacreditate.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că din actele dosarului rezultă faptul că reclamantul a absolvit cu formă de învățământ la distanță în cadrul USH care conform ARACIS nu a fost acreditată.
Consideră că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea în forma de învățământ la distanță, dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbându-i obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Studiile urmate în afara cadrului legal fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
Urmarea unei forme de învățământ trebuie să respecte rigorile prevăzute de lege pentru procesul de învățământ, să asigure cetățeanului și statului ca beneficiar final că a fost respectată legea iar diplome sunt produsul unui proces de învățământ organizat în condițiile legii.
Apreciază că M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația de eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate la cererea USH.
La 29.01.2014, mai înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată reclamantul a renunțat la judecată cu privire la petitele 2 și 3 din acțiune privind obligarea MEN la recunoașterea diplomei și suplimentului de diplomă și obligarea acestuia de a aproba tipărirea formularelor tipizate (f.19).
Din actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că: reclamantul este licențiat al Universității „S. Haret”, Facultatea de D. și Administrație Publică, specializarea D.-forma de învățământ la distanță(ID), fiind absolvent în promoția 2009, eliberându-i-se in acest sens adeverința nr. 5776/09.07.2009, prin care se atestă că a obținând titlu de licențiat, termen de valabilitate al adeverinței fiind până la eliberarea Diplomei de Licență .
Actul nu a fost revocat sau anulat și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, USH avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
Instanța reține că USH, prin Legea nr.443/2002, a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Ca parte a sistemului național de învățământ, USH se bucură,conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis Ordinul nr. 3404/2006, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de D. și Administrație Publică figurează ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ urmată de reclamant pe acest domeniu de studiu de licență, se constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, se apreciază că aprobarea de către USH a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantului, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către MECTS a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă.
Pe de altă parte, faptul că între USH și M. Educației Naționale au apărut divergențe pe seama valabilității desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârât și în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare. Aceasta cu atât mai mult cu cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal.
Astfel, având în vedere că adeverința eliberată reclamantului este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului și prin urmare, produce în continuare efecte juridice, instanța apreciază că reclamantului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
În raport de considerentele expuse se va admite acțiunea așa cum a fost precizată și dispune obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termenul prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Se va lua act de renunțarea la judecată cu privire la petitele 2 și 3 ale acțiunii
În raport de art. 453 NCPC va fi obligat pârâtul U. S. Haret la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul I. M., CNP_ domiciliat în comuna Gogoșu, . M., în contradictoriu cu pârâtul U. S. Haret, cu sediul în București, .. 13, sector 3.
Obligă U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Ia act de renunțarea la judecată pentru petitele 2 și 3 din acțiune.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 50 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs depus la Tribunalului M. în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 27.03.2014 la sediul Tribunalului M. .
Judecător, Grefier,
O. A. M. G.
Red.O.A.
Tehn.M.G./ 5 ex.
2.04.2014
Op.date 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 3234/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 2444/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
