Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 10779/225/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 227
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 APRILIE 2014
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: C. A. F.
JUDECĂTOR: D. Z.
GREFIER: C. T. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul – petent C. S. împotriva sentinței civile nr. 4791/09 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. C. S., pentru apelantul – petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că la dosar, s-a depus de către apelantul – petent dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei, iar de către intimat întâmpinare, se constată că la dosar, prin Serviciul Registratură s-au depus de către apelantul – petent note scrise, după care;
Av. C. S., pentru apelantul – petent, în dovedirea susținerilor din cererea de apel solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate cererii de apel – filele 7 – 8 dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255 coroborat cu art. 258 C.p.civ., încuviințează proba cu înscrisurile solicitate de apărătorul apelantului – petent și, constatând că intimatul nu a solicitat administrarea altor probe, apreciază cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra apelului formulat.
Av. C. S., pentru apelantul – petent, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul anulării în totalitate a procesului – verbal, întrucât deși existau elemente suficiente pentru anularea acestuia în totalitate, prima instanță l-a anulat doar în parte. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta – T. S. sub nr._, la data de 06.08.2013, petentul C. Ș. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.07.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al județului M..
În motivarea plângerii petentul a susținut că, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8.000 lei întrucât a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, fără a utiliza în mod corect diagramele tahograf și fără a respecta timpii de odihnă obligatorii.
A arătat că în luna iulie 2013 a lucrat ca și conducător auto doar trei zile, respectiv în datele de 01 iulie, 13 iulie și 22 iulie, fiind instruit pentru folosirea corectă a diagramelor, restul lunii autovehiculul fiind staționat în garajul societății REAL CONSTRUCT MANAGEMENT SRL.
A mai susținut că agentul constatator a stabilit o singură sancțiune pentru cele două fapte, nespecificând pentru care din cele două fapte a fost aplicată sancțiunea. A arătat că pentru fapta reținută în sarcina sa prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 10 din OG 37/2007, trebuia sancționat întreprinderea/operatorul de transport rutier și nu conducătorul auto.
Petentul a mai susținut că potrivit primului paragraf al art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera acuzațiilor în materie penală, astfel că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei revine intimatului.
În principal petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment. A susținut că împrejurarea în care a fost săvârșită fapta îi conferă acesteia un grad de pericol social redus. De asemenea, sancțiunea aplicată este mult prea severă raportat la fapta reținută și la situația economică precară a sa.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar în copii certificate conform cu originalul următoarele înscrisuri: formular de control în trafic, procesul verbal de contravenție contestat, adeverința nr. 835 din 05.08.2013 eliberată de . SRL, bonuri comandă reparație, contract individual de muncă nr. 334 din 20.05.2013 și act adițional nr. 1 din 21.06.2013 la contract. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, precizând că petentul a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 8 alin. l pct. 23 și art. 9 alin. 1 lit. d) din O.G. nr.37/ 2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, pentru „utilizarea incorectă a diagramelor tahograf sau a cartelei tahografice de către conducătorul auto”.
Referitor la motivul de nelegalitate al procesului-verbal invocat de petent, respectiv faptul că acesta a încadrat juridic greșit fapta contravențională, respectiv la art. 8 alin.1 pct.10 din O.G. nr.37/2007, intimatul a susținut că fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat este prevăzută și sancționată de art.8 alin.l pct.23 din O.G. nr.37/ 2007, aspect consemnat de agentul constatator în procesul-verbal, iar faptul că a fost menționat, în plus, și art.8 alin. pct.10 din O.G. nr.37/ 2007, nu se regăsește în cazurile de nulitate absolută ale proceselor-verbale prevăzute de O.G. nr.2/ 2001 și, de asemenea, acest fapt nu a adus nicio vătămare petentului, în sensul celor prevăzute de Decizia Î.C.C.J. nr.22/2007, publicată în M.O. nr.833 din 05.12.2007.
A arătat că la momentul controlului și încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, petentul a recunoscut fapta contravențională și nu a avut obiecțiuni față de cele constatate, aspect consemnat la rubrica "Alte mențiuni " din procesul-verbal. A fi de acord cu cele consemnate în procesul verbal la momentul controlului, precum și a solicita în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, scoate în evidență comportamentul culpabil al petentului. singurul său scop fiind acela de a fi exonerat de la plata amenzii.
A precizat că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
Intimatul a depus la dosar în copie diagrame tahograf, raportul agentului constatator din 21.10.2013 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care și-a menținut susținerile făcute în cererea introductivă și a precizat că nu a invocat nulitatea prevăzută de art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți, apreciind-o ca fiind utilă, concludentă și pertinentă.
Prin sentința civilă nr. 4791/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul C. Ș. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.07.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al județului M., a fost anulat procesul verbal pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 10 din OG nr. 37/2007, „nerespectarea perioadei de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult” și a fost menținut procesul verbal pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 23 din OG nr. 37/2007 și a sancțiunii amenzii de 4.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din probatoriul administrat în cauză că, prin procesul verbal . nr._ din 22.07.2013, încheiat de Inspectoratul de Poliție al județului M., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 8.000 lei, reținându-se că potrivit diagramei tahograf nu a fost respectată perioada de odihnă săptămânală cu 9 ore sau mai mult, faptă prevăzută de art. 8 al. 1 pct. 10 din OG nr. 37/2007 și sancționabilă potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normativ cu amendă minimă de 4000 lei și a utilizat incorect diagramele tahograf sau cartela tahografică, faptă prevăzută de art. 8 al. 1 pct. 23 din OG nr. 37/2007 și sancționată potrivit art. 9 al. 1 lit. c din același act normativ cu amendă minimă de 4000 lei.
A mai reținut că, pentru faptă prevăzută de art. 8 al. 1 pct. 10 din OG nr. 37/2007, sancțiunea trebuia aplicată operatorului de transport, și nu conducătorului auto.
Cât privește fapta de utilizare incorectă a diagramelor tahograf, înscrierile efectuate pe acestea conduc la ideea că o diagramă a fost folosită pentru mai multe zile, fiind încălcată linia continuă ce apare sub linia neagră de deasupra numelui, iar conducătorul auto nu a prezentat diagrame tahograf pentru ultimele 29 de zile și nici fișa de concediu sau de realizare a altor activități, astfel că această faptă este corect reținută în sarcina petentului.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 22.07.2013, instanța a verificat dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, s-a reținut de către instanța de fond că, procesul – verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și, de asemenea, a constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Față de cele expuse, instanța a admis în parte plângerea și a anulat procesul –verbal pentru fapta prevăzută de art. 8 al. 1 pct. 10 din OG nr. 37/2007 și l-a menținut pentru cealaltă faptă reținută în sarcina petentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul C. Ș., susținând în esență că, in data de 22.07.2013, in timp ce conducea autoutilitara cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit de către un agent de politie care i-a solicitat documentele, i-am înmânat acestuia toate documentele solicitate, iar apoi i-a comunicat ca urmează sa fie sancționat cu amenda in cuantum de 8.000 lei, întrucât nu ar fi utilizat in mod corect diagramele tahograf si nu ar fi respectat timpii de odihnă obligatorii in aceasta situație.
A încercat sa-i explic agentului de politie faptul ca in luna iulie 2013, a lucrat ca si conducător auto doar trei zile, respectiv in datele de 01, 13 si 22 Iulie, insa acesta nu a dorit sa asculte explicațiile sale.
Arată faptul, ca de si lucrează ca șofer de doar 3 luni de zile, a fost instruit pentru folosirea corecta a diagramelor si, atunci cand a plecat cu autoutilitara in cursa, a folosit întotdeauna in mod corespunzător aceste diagrame, că lucrând in postura de conducător auto doar pentru 3 zile in luna iulie nu se poate retine in sarcina sa ca ar fi incalcat timpii de odihna impuși de OG 37/2007.
A mai susținut că, în tot restul lunii a staționat in garajul societății REAL CONSTRUCT MANAGEMENT SRL, lucrând atât la autoutilitara_ cât si îndeplinind alte sarcinii in garajul societății, iar modul abuziv in care a fost intocmit procesul verbal atacat reiese dintr-o . incalcari ale dispozițiilor legale.
In acest sens, învederează faptul ca, desi agentul B. a reținut in sarcina sa doua contravenții distincte, prevăzute si sancționate de texte de lege distincte (in speța, faptul ca nu ar fi folosit in mod corect diagramele tahograf fapta prevăzuta de ari. 8, alin. 1, pct. 23 din OG 37/2007 si sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din aceiași ordonanța, respectiv faptul ca nu as fi respectat timpii de odihna, fapta prevăzuta de art. 8 alin. 1, pct. 10 din OG 37/2007 si sancționată de art. 9, alin 1 Ut. c din OG 37/2007) a stabilit o singura sancțiune, nespecificând pentru care dintre cele doua fapte reținute in sarcina sa a fost aplicata aceasta sancțiune, incalcand dispozițiile art. 10 alin 1 si 2 din OG 2/2001. Încălcarea acestui articol îi aduce un prejudiciu direct, lezându-i dreptul la aparare garantat de Constituția României.
Astfel, sancțiunile aplicate prin acest proces verbal nu pot fi supuse controlului instanței, întrucât nu se poate cunoaște ce sancțiune este corespunzătoare cărei fapte și, mai mult, in urma administrării probatoriului instanța poate constata netemeinicia sancțiunii pentru una din fapte si poate anula sancțiunea pentru aceasta, aspect imposibil in cazul de fata. Totodată instanța nu poate verifica individualizarea corecta a sancțiunilor pentru fiecare contravenție in parte, vătămarea adusa prin acest proces verbal neputând fi înlăturata decât prin anularea procesului – verbal.
In același sens, a mai arătat că, agentul B., in mod greșit prin procesul verbal . nr._ a reținut in sarcina sa fapta prevăzuta de art. 8 alin 1, pct. 10 din OG 37/2007, întrucât dupa cum prevede art. 9, alin. 1, lit. c al aceleiași ordonanțe, pentru fapta prevăzuta de art. 8 alin 1, pct 10 urmează sa fie sancționat intreprinderea/operatorul de transport rutier, iar nu conducătorul auto.
Totodată, in lumina jurisprudentei CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt incadrate in sfera acuzațiilor in materie penala, la care se refera primul praragraf al art. 6 CEDO.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol și, prin urmare, trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție, or, beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că petentul, deși are această facultate, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesul – verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Consideră că, instanța de fond, in mod greșit a inteles sa anuleze doar parțial procesul verbal atacat si sa mențină sancțiunea amenzii in cuantum de 4000 lei, pentru fapta prevăzuta de art. 8 alin. 1 pct. 23 din OG 37/2007.
Astfel, susține că, prin procesul verbal atacat nu a fost aplicata o sancțiune de 4000 lei pe care instanța de fond a inteles sa o mențină, ci o sancțiune de 8000 lei pentru un cumul de fapte și, având in vedere ca agentul constatator a acordat o singura sancțiune pentru doua presupuse contravenții, consideră ca instanța de fond in mod incorect a inteles practic sa-l sancționeze cu amenda in cuantum de 4000 lei, pentru una din cele doua presupuse fapte.
In același sens, consideră ca in mod greșit instanța de fond s-a substituit in rolul agentului constatator, sancționându-l cu amenda in cuantum de 4.000 lei practic in propria-i cale de atac împotriva procesului verbal atacat.
Astfel, desi plângerea contravenționala formulata a reprezentat calea de atac uzata de petent împotriva acestui proces verbal si, conform principiilor dreptului, aceasta nu putea sa-i inrautateasca situația, a ajuns sa fie sancționat cu amenda in cuantum de 4.000 lei.
A mai arătat ca aceasta este o interpretare posibila, favorizata chiar de lipsa de individualizare a pedepselor in procesul verbal de către agentul constatator. Astfel, continuând pe aceasta logica este posibil ca agentul constatator sa fi inteles sa sancționeze fapta prevăzuta de art. 8 alin. 1, pct. 10 din OG 37/2007 (nerespectarea perioadei de odihna săptămânala normala cu 9 ore sau mai mult) cu amenda in cuantum de 8.000 lei, iar fapta prevăzuta de art. 8, alin. 1, pct. 23 din OG 37/2007 (utilizarea incorecta a diagramelor tahograf), ori in aceasta situația, soluția instanței de fond, de a-i crea o situație personala mai grea in propria-i cale de atac este nelegala.
A mai susținut, de asemenea, ca precizările ulterioare ale intimatei, conform cărora fapta de a nerespecta perioada de odihna săptămânala a fost inscrisa din greșeala in acest proces verbal, iar acest aspect este lipsit de importanta nu poate fi reținuta, întrucât legalitatea procesului verbal atacat trebuie verificata la momentul intocmirii acestuia, fara a lua in calcul corecțiile ulterioare ale intimatei, corecții făcute prin intampinare si raportul agentului constatator.
In aceste condiții, consideră ca singura soluție temeinica si legala ce putea fi adoptata de instanța de fond era aceea a anularii in totalitate a procesului verbal de contravenție atacat, in același sens in care s-a pronunțat si jurisprudenta la nivel național, asa cum rezulta din inscrisurile atașate instanței de fond pe care le anexează si cererii de apel.
Mai mult, consideră ca norma reprezentata de art. 10 din OG 2/2001 este una imperativa, iar nulitatea prevăzuta de aceasta este o nulitate absoluta și, desi a inteles sa invoce aceasta nulitate inca din cererea introductiva, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de nulitate.
Pe fondul cauzei, a susținut faptul ca am lucrat ca si conducător auto doar 3 (trei) zile din luna iulie 2013, pana la data controlului, asa cum a arătat si in fata instanței de fond, respectiv pe 1, 13 si 21 iulie 2013, iar în restul timpului a lucrat in garajul societății, ajutând la reparația mașinii_, asa cum rezulta si din bonurile de reparație precum si din certificatele de desfășurare a activității.
In ceea ce privește datele inregistrate pe diagramele din 1, 13 si 21 iulie 2013 arată faptul ca nu are nicio culpa daca aparatul tahograf nu funcționează in parametrii normali și, mai mult decât atat, continuând logica uzitata de agentul constatator, daca ar fi folosit aceleași diagrame tahograf pentru un termen mai mare decât cea prevăzuta, ar fi fost incidente dispozițiile art. 8 alin. 1, pct. 25, conform căreia se sancționează "25. utilizarea diagramei tahograflce sau a cartelei tahografice pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută, care afectează înregistrarea datelor relevante;", reglementare despre care nici agentul constatator, nici instanța de fond nici măcar nu fac vorbire.
În subsidiar, in măsura in care instanța nu a găsit ca intemeiate niciuna din apărările formulate, a solicitat inlocuirea sancțiunii cu avertisment conform art. 7 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, având in vedere in primul rand situația economica a petentului si valoarea sancțiunii aplicata de agentul de politie, precum si imprejurarile in care s-a produs fapta, acestea conferind faptei un grad de pericol social redus.
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe aceste aspecte, omitand sa retina ca, asa cum a probat in fata acesteia, are un salariu net de 912 lei/luna, or, in aceste condiții, chiar si sancțiunea aplicata de instanța de fond apare ca fiind mult prea severa raportat la fapta reținuta si la situația economica precara a sa.
Astfel, solicită ca, in măsura in care instanța va considera celelalte apărări ca fiind neintemeiate, sa restabilească proporționalitatea dintre fapta reținuta in sarcina sa si sancțiunea aplicata, conform art.21 alin 3 din OG 2/2001 și având in vedere toate cele enunțate mai sus, să admită apelul si să modifice sentinței civile atacate in sensul de a anula procesul verbal de contravenție atacat ca fiind netemeinic si nelegal, in principal, iar in subsidiar de a dispune inlocuirea sancțiunii aplicata de instanța de fond cu sancțiunea avertismentului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 8, art. 9, art. 10 din OG 37/2007 si art. 15, art. 19, art. 32 din OG 2/2001, art. 470 si urm. CPP.
În dovedirea susținerilor, a depus la dosar înscrisuri, certificate conform cu originalul, respectiv certificatul de desfășurare a activității, extras din OG nr. 2/2001, privind răspunderea contravențională.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât, la momentul controlului și încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, apelantul petent a recunoscut fapta contravențională și nu a avut obiecțiuni la cele consemnate de agentul constatator, aspect consemnat la rubrica „Alte mențiuni” din procesul – verbal, respectiv „Nu am, …” și, a fi de acord cu cele consemnate în procesul verbal la momentul controlului, precum și de a solicita în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, scoate în evidență comportamentul culpabil al apelantului – petent, singurul său scop fiind acela de a fi exonerat de la plata amenzii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din următoarele din L. 134/2010, iar în temeiul dispozițiilor art. 411 C.p.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelantul – intimat, a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat susținerile din cererea de apel.
Analizând cauza în raport de criticile formulate prin cererea de apel cât și din oficiu, instanța constată și reține următoarele :
În temeiul dispozițiilor articolului 477 din NCPC, instanța va analiza calea de ataca apelului în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat în cauză, adică de motivele de apel.
Printre aceste motive de apel invocate de apelant se regăsește și acela al aplicării unei sancțiuni unice, respectiv amenda de 8.000 lei, deși prin procesul verbal de contravenție se reține săvârșirea a două fapte contravenționale, respectiv acelea indicate de dispozițiile articolului 8 alineatul 1, punctele 10 și 23 din Ordonanța de Guvern cu numărul 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora și anume nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult (punctul 10) și utilizarea incorectă a diagramelor tahograf sau a cartelei tahografice de către conducătorul auto (punctul 23).
Analizând motivul de apel de mai sus, instanța reține în primul rând că aceste motive au fost invocate de petent și în fondul plângerii sale contravenționale soluționate în primă instanță de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, însă această instanță nu s-a pronunțat asupra acestui motiv.
În acest fel, în cauză ar putea fi aplicabile prevederile articolului 480 alineatul 3 din NCPC, întrucât în realitate prima instanță nu a intrat în judecata fondului de vreme ce nu s-a pronunțat asupra unui motiv expres al cererii introductive, și anume acela al aplicării eronate a unei sancțiuni globale pentru două fapte distincte. Conform prevederilor acestui text de lege, instanța de control fie va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare în situația în care părțile au solicitat expres aceasta, fie va judeca procesul în cazul în care nu se solicită expres rejudecarea.
Deoarece în cauza de față nici una dintre părți nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța nu are posibilitatea anulării hotărârii și trimiterii pentru rejudecare, ci se va pronunța asupra căii de atac în fondul său, judecând cauza.
Astfel, conform dispozițiilor articolului 10 alineatul 1 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
În cauza de față petentul a fost sancționat pentru două fapte contravenționale și anume: 1. nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală normală cu 9 ore sau mai mult (punctul 10) și 2. utilizarea incorectă a diagramelor tahograf sau a cartelei tahografice de către conducătorul auto (punctul 23) și aplicând această dispoziție legală de mai sus prezentei rezultă că pentru fiecare dintre cele două fapte contravenționale organul constatator ar fi trebuit să aplice o sancțiune se parată, iar nu o unică sancțiune.
Acționând în maniera nelegală a aplicării unei unice sancțiuni, a fost înlăturată posibilitatea instanței de a efectua un control judecătoresc, întrucât în eventuala cale de atac a plângerii contravenționale, care a și fost formulată, nu se mai poate face o analiză individuală a celor două fapte prin raportare la sancțiunea aplicată fiecăreia, întrucât sancțiunile acestora nu sunt unele distincte, astfel încât în urma verificării instanței să se poată aprecia asupra oricăreia dintre ele fie în sensul menținerii sancțiunii, al reducerii, înlocuirii cu avertisment sau chiar anulării sancțiunii, măsură care a și fost dispusă în fapt de prima instanță.
Ca atare, din acest punct de vedere, al excluderii în fapt de la controlul jurisdicțional prin aplicarea unei singure sancțiuni, măsura dispusă ar părea lovită de nulitate absolută, ceea ce ar duce la concluzia posibilității invocării chiar din oficiu de către instanță, conform prevederilor articolului 178 din NCPC.
În orice situație, măsura aplicării unei singure sancțiuni contravenționale pentru două sau mai multe fapte reprezintă un act procesual lato sensu care este lovit de nulitate pentru nerespectarea cerinței legale instituită de articolul 10 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor indicat mai sus, conform dispozițiilor articolului 175 din NCPC.
Această nulitate a actului procesual este una cel puțin condiționată de vătămarea produsă părții vizate de actul de procedură, ori în cauza de față petentului i s-a produs o asemenea vătămare, întrucât este lipsit de posibilitatea de contesta în mod separat fiecare dintre sancțiuni, de vreme ce acestea nu sunt prevăzute separat în procesul verbal din punct de vedere sancționator.
În concluzie, reținând că petentul a făcut dovada vătămării produse prin aplicarea unei sancțiuni unice deși prin procesul verbal de contravenție au fost constatate două fapte contravenționale, motiv pentru care se va admite apelul, se va schimba sentința și se va anula procesul verbal de contravenție, exonerând petentul de plata sancțiunii amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul – petent C. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul apărătorilor aleși C. S., F. S. din Drobeta Turnu Severin, ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 4791/09 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosar nr._, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M..
Schimbă sentința în sensul că admite plângerea contravențională și anulează în totalitate procesul verbal de contravenție . nr._ din 22.07.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al județului M..
Exonerează petentul de plata sancțiunii amenzii contravenționale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 aprilie 2014, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. A. F. D. Z.
GREFIER,
C. T. P.
Red. D.Z./ C.T.P.
Ex. 4 / 7 pagini
08.05.2014
Operator date 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3853/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 75/2014. Tribunalul... → |
|---|
