Obligaţia de a face. Sentința nr. 1958/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1958/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 12097/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1958/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. L. A., pârâtul U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației Naționale, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. L. I., lipsă pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că s-a depus întâmpinare formulată de M. Educației Naționale și răspuns la întâmpinare formulat de reclamant, după care;
În temeiul art. 131 alin.1 NCPC., fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, se procedează la verificarea din oficiu a competenței și se stabilește că instanță este competentă să judece prezenta cauză, din punct de vedere general și material, potrivit art. 95 pct. 4 NCPC, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 111 NCPC.
În temeiul art. 237 pct.6 NCPC, art. 255 alin. 1 NCPC rap. la art. 258 NCPC, apreciind că proba cu înscrisuri este concludentă necesară și admisibilă potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, după care în temeiul art. 392 NCPC apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat P. L. I. pentru reclamant solicită respingerea inadmisibilității acțiunii iar pe fond admiterea acțiunii și a cererii de chemare în garanție; fără plata cheltuielilor de judecată.
În raport de art. 394 NCPC ca urmare a închiderii dezbaterilor s-a reținut cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță la 18.02.2013, reclamantul D. L. A. a chemat în judecată pârâtul U. S. Haret (USH) pentru a fi obligat la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.
În motivare, a susținut în principal că a urmat cursurile USH, Facultatea de Psihologie București, specializarea Psihologie, fiind absolvent în promoția 2009.
Ca urmare a promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009 i s-a eliberat adeverința nr. 4450/23.07.2009 cu termen de valabilitate de maxim 12 luni. Potrivit adeverinței a dobândit calitatea de licențiat iar la expirarea termenului de valabilitate a solicitat eliberarea diplomei de licență însă cererea sa nu a primit un răspuns pozitiv.
Apreciază că respingerea cererii s-a făcut în mod nelegal în raport de dispozițiile Regulamentului OMECT nr. 2284/2007 și ordinului OMECT 3404/7.03.2006 Legii nr. 84/1995.
A depus la dosar, în copie, carte de identitate, certificat de naștere, certificat de căsătorie, adeverința nr. 4450/23.07.2009, răspuns la cererea de eliberare a actelor, adresată pârâtului.
Pârâtul U. S. Haret a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M. Educației Naționale.
În întâmpinare a susținut că USH și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverința de studiu pentru reclamant și a făcut demersuri către M. Educației Naționale în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate și solicitării avizului Ministerului Educației Naționale pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare în scopul livrării lor.
A mai susținut că a informat Romdidac SA Compania de material didactic desemnată de M. Educației Naționale aducându-i la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate însă Romdidac prin mai multe adrese a comunicat că nu este în drept să tipărească și livreze formularele fără aprobarea scrisă a Ministerului Educației Naționale, sens în care a atașat copii de pe adresele la care s-a făcut referire.
În raport de răspunsul menționat a făcut demersuri la M. Educației Naționale autoritatea care gestionează tipizatele cu regim special necesare pentru eliberarea diplomei și suplimentului de diplomă solicitat de reclamant fără însă a se primi un răspuns din partea acestei autorități.
Refuzul nu este justificat în condițiile în care M. Educației Naționale sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior( ARACIS), nu au demarat nici o procedură privind încetarea activității de învățământ sau desființare prin lege a Universității S. Haret.
Prin cererea de chemare în garanție a solicitat să fie obligat M. Educației Naționale, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamant.
Potrivit disp. art 60 (1) din Legea nr. 84/1995 formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”. USH, având învățământ de zi autorizat sau acreditat, a putut organiza învățământul la distanță și cu frecvență redusă. Ori, din H.G. nr. 943/2009 (M.Of. nr. 608/31.10.2009) rezultă că USH avea acreditare pentru forma de ZI/FR și ca atare, avea dreptul să organizeze și forma urmată de reclamant.
Pârâtul a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite diplomele de licență și a suplimentului la diplomă atâta vreme cât M. Educației Naționale nu va aproba tipărirea formularelor potrivit art. 7 din Ordinul 2284/2007 a M. Educației Naționale, fiind pusă astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea.
A depus la dosar tabelul cu adresele emise către M. Educației Naționale și adresele, practică judiciară în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. A susținut că eventuala inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvită reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv M. Educației Naționale obligația corelativă de emitere a unui act de studii.
Pe fond cu privire la baza legală a diplomelor eliberate de SH pentru formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, a susținut în principal că potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr 84/1995, unitățile de învățământ particular acreditate face parte din sistemul național de învățământ și se supun legii 84/1995.
Modalitatea de acreditare a fost reglementată inițial prin Legea nr 88/1993 și ulterior prin OUG 75/2005, acte în care s-a menționat că forma de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Formele de învățământ FR și ID s-a prevăzut a fi organizate doar la facultăți care au organizate cursuri de zi
Îndeplinirea precondiției privind organizarea cursurilor de zi pentru obținerea dreptului de a organiza forme de învățământ cu frecvență redusă și la distanță(PR și ID) nu exonerează instituția de învățământ superior particular de obligația de a se supune procedurii de evaluare academică organizată de ARACIS în vederea acreditării și a formelor de învățământ FR și ID.
Cum USH nu a urmat procedura de acreditare a cursurilor de învățământ FR și ID, în raport de disp. OM art. 2 (1 din OM 295/5.02.2007) privind organizarea examenelor de finalizare a studiilor în învățământul superior, aceasta nu avea dreptul de a organiza examenul pentru licență în sesiunea iulie 2009 și prin urmare nici dreptul de a elibera adeverință, diplomă, supliment diplomă licență.
În condițiile menționate MEN nu are obligația de eliberare a tipizatelor care se face în raport de numărul legal de studenți școlarizați iar studenții în cauză nu au fost legal școlarizați.
În concluzie nu trebuie confundată vocația pe care o au cu universitățile (s.n. inclusiv HSH) de a organiza forme de învățământ la distanță în specializările acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ la distanță (ID).
Dreptului de a putea organiza școlarizarea pentru o formă de învățământ la distanță îi incumbă obligația prealabilă de acreditare pentru forma de învățământ la distanță. În speță, USH nu a parcurs procedura de acreditare a formei de învățământ la distanță pentru a avea dreptul de a organiza forma de învățământ la distanță care să confere dreptul de a organiza examen de licență și dreptul studenților de a obține diplomă de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție conform art. 72 NCPC, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte. Din doctrină rezultă faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție, ceea ce nu este cazul în speță.
Conform art. 248 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei.
Susținerea chematului în garanție privind valorificarea drepturilor de către reclamant în cadrul raporturilor contractuale cu pârâtul USH este justă însă se constată că această apărare vizează fondul cauzei, instanța urmând să stabilească ,pe baza probelor, raporturile juridice dintre părți și obligațiile corelative ale acestora, motiv pentru care va fi respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că: reclamantul este licențiat al Universității „S. Haret”, Facultatea de Psihologie București, specializarea Psihologie, fiind absolvent în promoția 2009, eliberându-i-se in acest sens adeverința nr. 4450/23.07.2009, prin care se atestă că a obținând titlu de licențiat, termen de valabilitate al adeverinței fiind până la eliberarea Diplomei de Licență
Actul nu a fost revocat sau anulat și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, USH avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
Instanța reține că USH, prin Legea nr.443/2002, a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Ca parte a sistemului național de învățământ, USH se bucură,conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamantul a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, MECTS a emis Ordinul nr. 3404/2006, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Psihologie București, specializarea Psihologie, figurează ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ urmată de reclamant pe acest domeniu de studiu de licență, se constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, se apreciază că aprobarea de către USH a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantului, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către MECTS a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă.
Pe de altă parte, faptul că între USH și M. Educației Naționale au apărut divergențe pe seama valabilității desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârât și în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare. Aceasta cu atât mai mult cu cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal.
Astfel, având în vedere că adeverința eliberată reclamantului este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului și prin urmare, produce în continuare efecte juridice, instanța apreciază că reclamantului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
În raport de considerentele expuse se va admite acțiunea și dispune obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termenul prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtul USH în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, se retine că obligația universității de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă nu poate fi executată atâta timp cât M. Educației Naționale, nu aprobă tipărirea formularelor tipizate.
USH a solicitat Ministerului Educației Naționale aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
M. Educației Naționale afirmă însă că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, cu toate că nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau anulării adeverinței de licență, care se bucura de prezumția de legalitate și produce efecte juridice în sensul că se recunoaște calitatea de licențiat în specializarea urmată.
În acest context, se apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației Naționale nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului de a i se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Cum obligația pârâtului USH este corelativă obligației pârâtului Ministerului Educației Naționale de a aproba formularele tipizate, așa cum s-a reținut anterior, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă și să fie obligat M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă, pentru reclamant.
În conformitate cu art. 453 NCPC vor fi obligate părțile care au pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. L. A., CNP_, domiciliată în Drobeta-T.-S., ., ., ., jud. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. L. I. în Drobeta-T.-S., .. 10, ., ., în contradictoriu cu pârâtul U. S. Haret București cu sediul în București, .. 13, sector 3 și chematul în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28 – 30, sector 1.
Obligă pârâtul U. "S. Haret" să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diploma.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul U. S. Haret, în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației Naționale.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să plătească pârâtului U. "S. Haret" 50 lei cheltuieli de judecată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocate de M. Educației Naționale.
Cu recurs depus la Tribunalului M. în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 29.05.2014, la sediul Tribunalului M..
Judecător, Grefier,
O. A. G. M.
Red. O.A.
Tehn. M.G./5 ex.
23.06.2014
Op.date 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 1048/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 1966/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
