Pretentii. Sentința nr. 1507/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1507/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 925/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 1507/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. F.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul D. M. P. . SRL și pe pârâții DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul ales al reclamantului avocat Gogîltan R., din Baroul M., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 45, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și acordă cuvântul apărătorului reclamantului
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, apreciază că este competentă instanța cu soluționarea cauzei.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art.95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Se acordă cuvântul apărătorului reclamantului cu privire la estimarea duratei cercetării procesului.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, estimează la 30 de zile durata cercetării procesului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.238 c.pr.civ, estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Se constată că pârâtele nu au formulat și depus la dosar întâmpinare.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea cererii de chemare în judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.255 c.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisuri.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat Gogâltan R., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare și dobânzii aferente, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.44/30.04.2014 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 200,00 lei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată la data de 07.02.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul D. M., prin reprezentant legal . SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. Pentru Mediu, obligarea acestora la plata sumei de 3652,00 lei, reprezentând taxa de poluare achitatata la Trezoreria Mun. Dr.Tr.S., taxa pe care o consideră nelegala, incasata potrivit actului intitulat chitanța pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții Nr._/29.10.2009 (în valoare de 3652,00 lei), precum și dobânda legala calculata de la data incasarii pana la data restituirii acesteia, iar exclusiv in vederea timbrării arătă ca valoarea acesteia pana la introducerea acțiunii este de 2833,22 lei ( adică data de 07.02.2014).Solicit ca instanța de judecata sa oblige paratele si la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea cererii reclamantul arată că a achiziționat autoturismul marca ALFA R. achitând taxa de poluare in suma de 3652,00 lei potrivit actului intitulat chitanța pentru încasarea de impozite, taxe si contribuții Nr._/29.10.2009 (în valoare de 3652,00 lei), întrucât fara aceasta taxa, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat inmatricularea mașinii.
P. adresa MH 1560/14.01.2014 am solicitat DGRFP C. si AJFP M. restituirea sumei de 3260,00 lei reprezentând taxa de poluare si dobânda aferenta, aceasta respingandu-i solicitarea prin adresa nr.1560/27.01.2014..
Arată ca aceasta taxa este discriminatorie si ilegala raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd ca „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare" coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 si ale art.148 al.2 din Constituție.Taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în tara.Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, mai arată că potrivit jurisprudentei Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent consta în orice taxa pecuniara, impusa unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art.90 CE. trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si sa nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare si a unei practici judecătorești constante, autorității române au recunoscut nelegalitatea taxei de prima înmatriculare stabilita inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3), au abrogat respectivele articole prin OUG nr 50/2008, însa aceasta taxa rămâne în fapt aceeași, singura diferența fiind denumirea, modificata din taxa speciala de prima înmatriculare în taxa de mediu.
P. Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementata de art.148 alin.2 si 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicata, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
P. aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara.
OUG nr. 50/21.04.2008, cu modificările si completările ulterioare stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plata interna cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare si deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Este însa nefondata opinia potrivit căreia taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg sa utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului Potrivit normelor comunitare:
-art. 25 CE. „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal".
-art. 28 CE. „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxa cu echivalent consta în orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale si sa nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art.90 din Tratatul CE se refera la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Practic, prin instituirea taxei de poluare ,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxa similara taxei de prima înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1-3 din codul fiscal, singura diferența fiind denumirea, modificata din taxa speciala de prima înmatriculare în taxa de mediu.
De asemenea prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeana a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto ( de prima înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeana.
Afirmația autorităților cum ca s-a recunoscut de către Comunitatea Europeana ca taxa de poluare instituita prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiata, deoarece Comisia Europeana (CE) a solicitat în iunie 2009, României, informații în legătura cu legislația privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând ca actuala legislație româneasca (OUG nr.50/2008) are efect protectionist asupra industriei auto nationale.Aceasta solicitare a fost transmisa sub forma unei „scrisori de somare", prima etapa a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul CE.
In concluzie, arată reclamantul, taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, dupa aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxa „echivalent" taxelor vamale la import, astfel fiind discriminatorie si ilegala.
Arată că modalitatea de calcul a dobânzii este următoarea:
- Pâna la data de 30 iunie 2010 în procent de 0,1% /zi întârziere conform codului de procedura fiscala.
- în perioada 01 iulie 2010-30 septembrie 2010 în procent de 0,05%/zi întârziere conform Codului de procedura fiscala modificat prin O.G.nr.39/2010, intrata în vigoare la data de 01 iulie 2010.
- în perioada 1 octombrie 2010-2012 în procent de 0,04%/zi întârziere, conform Codului de procedura fiscala modificat prin O.G.nr.88/2010, intrata în vigoare la data de 01 octombrie 2010.
Desi, menționează reclamantul, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedura fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedura fiscala, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea Europeana a decis insa, ca legea este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de cand a încasat efectiv banii. Curtea constata ca, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fara temei încalcă principiul efectivitatii care impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele nationale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate sa nu aiba ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvata pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).
Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fara temei, nu respecta principiul efectivitatii si da dreptul la o despăgubire adecvata în funcție de durata indisponibilizarii sumei plătite fara temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsa între data plații fara temei a taxei în cauza si data restituirii acesteia.
Curtea concluzionează ca dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul ca se opune unui regim national, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T.10, Edition de l"Université de Bruxelles, p.205.), în absenta oricărei subordonări între instanțele nationale si instanța comunitara, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului national, instanțele nationale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.
Autoritatea unei hotărâri preliminare consta în forța obligatorie a acesteia fata de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în caile de atac, si în aplicabilitatea generala fata de celelalte instante. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicata de către Curte în hotărârea respectiva.
O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitata cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează ca exprima o regula de drept sau mai exact ca îi oferă o noua formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).
Interpretarea data de către Curte obliga instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitata interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere ca si alte instanțe naționale sunt obligate sa respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o alta interpretare din proprie inițiativa textelor deja interpretate de către Curte, însa instanțele dispun de o alternativa: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicita Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.
Curtea, prin jurisprudenta sa, a hotărât ca exista un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele nationale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).
Regulamentul privind procedura în fata Curții prevede, în articolul 65, ca hotărârea preliminară are forța obligatorie începând cu ziua pronunțării sale. Hotărârea în interpretare pronunțata de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obliga instanța naționala sa respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța naționala de a investi din nou Curtea de Justitie(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Salo, C-14/86, R. p. 2545) cu o noua întrebare preliminară.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecata pe disp.art.194 C.proc.civ., art. 1528 C.civ., Legea nr.554/2004, OUG 50/2008 cu modificările si completările ulterioare, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedura fiscală.
În dovedirea cererii de chemare în judecata a solicitat proba cu următoarele înscrisuri: copie contract de mandat nr.207/10.01.2014 ; chitanța pentru încasarea de impozite taxe si contribuții nr._/29.10.2009, in suma de 3652,00 lei ; adresa către DGRFP C. - AJFP M.; răspuns DGRFP C. - AJFP M.; cartea si certificatul autoturismului Alfa R. ; decizia si referatul de calcul al taxei de poluare; acte de proprietate a autoturismului de proveniența din străinătate si traduse.
Paratele nu au depus intampinare la dosar in termenul prevazut de art.201 CPCiv.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-o țară membră a Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat taxa specială de poluare în sumă de 3652,00 lei la Administrația Finanțelor Publice, taxă ce a fost calculată prin decizia de calcul a taxei de poluare, în temeiul OUG nr.50/2008.
P. acțiunea formulată, reclamantul solicită restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare motivat de faptul că nu este conformă cu art.110 din TCE.
Instanța reține că în speță se pune problema aplicării și interpretării taxei pe poluare din perspectiva compatibilității acesteia cu normele de drept comunitar, respectiv art.110 din TCE.
În primul rând, instanța constată că începând cu 01.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona care a modificat Tratatul de instituire a Comunității Europene, acesta fiind redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art.90 din Tratat a fost renumerotat devenind art.110 din TFUE, cu același conținut.
P. urmare, instanța va face referire la art.110 din noul Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat (actual art.110) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab initio,, trebuie însa enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente și compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.
La data de 29.10.2009, reclamantul a achitat suma de 3652 lei, cu chitanța . nr._/29.10.2009 emisă de Trezoreria Mun.Dr.Tr.S., reprezentând taxa pe poluare pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-o țară membră a Uniunii Europene, autoturism care anterior fusese înmatriculat în respectiva țară.
Instanța constată că taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008.
Urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, instanța constată faptul că taxa pe poluare a fost achitată de către reclamantă în perioada în care erau în vigoare dispozițiile OUG nr.50/2008 așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și OUG nr.117/2009, taxa pe poluare fiind calculată conform anexelor 1,2 și 3 ale OUG nr.7/2009.
În consecință, compatibilitatea O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Astfel, potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Conform art.4 din același act normativ, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Modalitatea de calcul al taxei pe poluare pentru un anumit vehicul este indicată la art.6 din OUG nr.50/2008.
Instanța reține totodată că potrivit art.III. din OUG nr.218/2008 au fost introduse scutiri de la plata taxei pe poluare. Astfel, conform acestor dispoziții legale, „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."
Această exceptare de la plata taxei pe poluare a fost extinsă prin OUG nr.117/2009, conform articolului unic al acestui act normativ, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm^3, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008, instanța constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe taxa pe poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare are ca efect favorizarea vânzării vehiculelor puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și descurajarea importului de vehicule de ocazie similare. Se creează astfel o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.110 fiind aplicabil, iar norma fiscală națională contrară trebuie înlăturată de la aplicare.
Constatând, deci că dispozițiile OUG nr.50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, instanța consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Se apreciază astfel că reclamantul are dreptul la restituirea taxei pe poluare încasată cu încălcarea dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamant se reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Art. 70(1) din același act normativ prevede că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene ,fiind sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11), prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare, astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
P. urmare, se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente taxei pe poluare achitată, dreptul la plata acestei dobânzi începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Având în vedere considerentele anterior prezentate instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să dispună restituirea către reclamant a taxei pe poluare, precum și la plata dobânzii legale începând cu data plății până la data restituirii efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, cererea este întemeiată, conform art.453 C.p.civ., urmând a fi obligate pârâtele la cheltuieli de judecată către reclamant în cuantum de 783,3 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. M., cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., ., CNP_, prin reprezentant legal . SRL, cu domiciliul procesual ales în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în municipiul C., ..2, județul D., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr.1, județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâtele să restituie taxa de poluare în suma de 3652 lei, achitata cu chitanța . nr._/29.10.2009 emisa de Trezoreria Mun.Dr.Tr.S..
Obliga pârâtele să restituie reclamantului dobanda fiscala aferentă sumei de 3652 lei,achitata cu chitanța . nr._/29.10.2009 emisa de Trezoreria Mun.Dr.Tr.S., începând cu data de 29.10.2009, până la data restituirii efective a taxei de poluare.
Obligă pârâtele să plătească suma de 783,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant,compusa din taxa de timbru de 583,3 lei și onorariu avocat de 200 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere de recurs ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 30.04.2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. A. F. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.FCA
Tehnored.AAB
5 ex./8 pag./22.05.2014
Cod operare date 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 2674/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 125/2014.... → |
|---|
