Pretentii. Sentința nr. 205/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 205/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 8048/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 205/2014
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant S. D. și pârâtele D. C. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Administrația F. Pentru Mediu București, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av T. C. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat și cauza fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Av T. C. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul S. D., a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. ( fosta Administrației Finanțelor Publice Dr.Tr.S.,) și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 3491 lei, achitată conform chitanței ., nr._ din 25.05 2013 plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei si pana in momentul restituirii ei și obligarea paraților potrivit dispozițiilor art. 451 C. ProcCiv la plata cheltuielilor de judecata .
In motivare arată că, a fost obligat la plata timbrului de mediu in valoare de 3491 RON către Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (fosta AFP Dr.Tr.S.) pentru un autoturism marca BMW, iar pentru a o înmatricula a fost obligat la plata sumei de 3491 lei considerând că prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, aparat atât de Constituția României, cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește in mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îl compun:dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispoziție, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare il determina pe reclamant sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 555 C.civ. dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Însa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietarii de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind" funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează corner ul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Având in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE, se pot constata următoarele: OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de Înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
OUG 9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare
Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligația de plata a timbrului intervine o singura data si anume:
Cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente", potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
La reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7 3. Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării;
4. Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule." Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Prin urmare, ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasă neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne. Astfel, argumentele instanței europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1 al. 1,2 al. 2 si art. 8 al. 1 din legea nr. 554/2004 republicata, raportat la art. 148 al. 2 din Constituie si art. 110 din TFUE
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 25.09.2013, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare la acțiunea introdusa de reclamantul S. D., privind restituirea taxei pentru emisii poluante.
Menționează că acțiunea este neîntemeiata, deoarece, pentru conformare cu recomandările forurilor comunitar europene, legislația interna a fost modificata succesiv, in scopul evitării încălcării principiilor de drept european.
Prin adoptarea Legii nr.9/2012, privind emisiile poluante, s-a definitivat armonizarea dreptului intern cu prevederile europene. Astfel, forma inițiala a acestei legi, in perioada 13.01._12, precum si forma in vigoare începând cu 01.01.2013, nu este contrara cu disp. art. 110 TFUE, deoarece, prevede perceperea taxei pentru emisii poluante la reînmatriculare, atât pentru autoturismele second-hand deja înmatriculate in România, cat si pentru autoturismele second-hand înmatriculate in alt stat al Uniunii si reînmatriculat in România.
In acest sens, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012,forma in vigoare la data formulării cererii de înmatriculare, taxa pentru emisii poluante se percepe cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulatsi pentru care nu a fost achitata taxa de prima înmatriculare sau taxa pe poluare,potrivit reglementarilor legale in vigoare la data înmatriculării. Ca atare, fiind vorba de o taxa stabilita in limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii iar pentru înmatricularea acestuia a achitată o taxă pentru emisii poluante în cuantum de 3491 lei pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
La data de 04.07.2013, a solicitat la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. restituirea taxei, însă cererea a fost soluționată nefavorabil, așa cum rezultă din adresa nr._/04.07.2013 emisă de pârât.
Aceasta s-a adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâților la restituire taxei pe emisii poluante, pe care o consideră ca fiind contrară art.90 din Tratatul CE.
Timbrul de mediu este reglementat de O.U.G. nr.9/2013 care a intrat în vigoare la data de 15.03.2013, așa cum rezultă din art.17 din acest act normativ și a abrogat Legea nr.9/2012privind taxa pentru emisiile poluante.
Potrivit art. 4 din aceste act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Așa cum s-a arătat anterior, se reține că art.4 din O.U.G. nr.9/2013 prevede obligația de plată a timbruluio singură dată cu ocazia dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, câtși cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculăriisau pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata acestor taxe.
Astfel, este neîntemeiată susținerea reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate având în vedere că, după achitarea timbrului de mediu de către primul proprietar din România, așa cum este cazul în speță, la transferul ulterior al dreptului de proprietate nu se mai achită această taxă. Prin urmare, instituirea timbrului de mediu pentru dobândirea sau transcrierea dreptului de proprietate nu constituie o limitare a exercițiului dreptului de dispoziție asupra bunului în condițiile în care obligația de plată există numai la momentul dobândirii dreptului de proprietate.
Potrivit art.34 din TFUE(ex-articolul 28 TCE) între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Întrucât timbrul de mediu pentru autovehicule, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, este datorat pentru punerea în circulație a autovehiculului cu ocazia dobândirii sau transcrierii dreptului de proprietate și nu este perceput ca urmare a faptului că autoturismul traversează granița, se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.34 -36 din TFUE. În acest sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care în Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. a reținut că, întrucât domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE nu include impozitele interne vizate la articolul 110 TFUE, o taxă plătită cu ocazia înmatriculării, precum cea în cauză în acțiunea principală, nu poate fi apreciată în raport cu normele privind restricțiile cantitative la import și măsurile cu efect echivalent unor astfel de restricții.
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 110 TUE (ex-articolul 90 TCE) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 110 TFUE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Instanța apreciază însă că O.U.G.nr.9/2013 nu stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că timbrul de mediu este perceput atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reglementat în acest mod, timbrul de mediu nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ori, O.U.G.nr.9/2013 nu este contrară art.110 TFUE, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind se constată că statul român nu a creat premisele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau alt stat membru al Uniunii Europene, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel, instanța reține că potrivit art.7 din Ordinul nr.1501/2006 emis de M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care și dovada plății taxei de înmatriculare stabilită potrivit legii.
Având în vedere cele anterior expuse acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. D. domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., județul M., CNP_, și domiciliul procesual ales la Cabinet av T. I. din Drobeta Turnu Severin, ., ., . împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. ( fosta Administrației Finanțelor Publice Dr.Tr.S.) și Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2014, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex.4
Cod operator 2626
06 Februarie 2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2157/2014. Tribunalul... → |
|---|
