Pretentii. Sentința nr. 2669/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 2669/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 3378/101/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința Nr. 2669/2014

Ședința publică de la 02 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D. B.

Grefier A. C. Ț.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. N. D. și pe pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii Suma de 1.028,99 lei reprezentând dobânda fiscală aferentă taxei de poluare în valoare de 3.050 lei.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Ș. Ș. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat, cauza aflându-se în stare de judecată, s-a acordat cuvântul atât asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta AJFP M. cât și pe fond.

Apărătorul reclamantului, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.

INSTANȚA

Prin cererea adresată la data de 9.05.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ reclamantul V. N. D. în contradictoriu cu pârâtele, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1028,99 lei reprezentând dobânda legală pentru suma de 3050 lei (ce a reprezentat taxa de poluare achitată cu chitanța nr._/17.06.2010), de la data de 17.06.2010 când a achitat această taxă până la data de 22.08.2012 (când i s-a restituit suma de 2800 lei) și data de 9.10.2012 (când i s-a restituit suma de 250 lei) – când taxa de poluare i s-a restituit în baza sentinței nr. 1860/5.12.2011, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că a achiziționat un autoturism, achitând taxa de poluare în suma de 3050 lei întrucât fără această taxă, funcționarii din cadrul Serviciului de înmatriculări au refuzat înmatricularea mașinii.

Această sumă i-a fost restituită în data de 22.08.2012, respectiv data de 9.10.2012 în baza sentinței nr. 1860/5.12.2011, definitivă prin respingerea recursului, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

Prin Adresa nr. MH_/23.04.2014 a solicitat pârâtei AJFP M. plata dobânzii aferente duratei indisponibilizării sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, aceasta respingându-i solicitarea.

Prin sentința nr. 1860/5.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul M., irevocabilă prin respingerea recursului, se stabilește că această taxă pe care a achitat-o este nelegală, o taxă care încalcă normele europene.Prin urmare, conform soluției dispuse de către CJUE în cauza I. contra României, statul este obligat să-i plătească o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii pentru perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 124 din Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 Cod procedură fiscală, respectiv a termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a taxei, prin Hotărârea din data de 18.04.2013, Curtea de Justiție a decis însă, ca aceasta prevedere este incorecta, iar statul trebuie sa plătească dobânda de când a încasat efectiv banii.

Curtea constată că, acordându-se dobânda începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei încalcă principiul efectivitățiicare impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail si alții).

Astfel, un regim, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu respectă principiul efectivității și dă dreptul la o despăgubire adecvată în funcție de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii si survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plătii fără temei a taxei în cauză si data restituirii acesteia.

Curtea concluzionează că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate(Commentaire Meget, La Cour de justice - les actes des institutions, T. 10, Edition de l"Université de Bruxelles,p.205.), în absența oricărei subordonări între instanțele naționale si instanța comunitară, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra dreptului național, instanțele naționale au obligația de a respecta, în soluționarea cauzelor, ceea ce Curtea de Justiție a decis cu privire la interpretarea sau validitatea dreptului comunitar.

Autoritatea unei hotărâri preliminare constă în forța obligatorie a acesteia față de instanța care a solicitat-o si instanțele care ar judeca cauza în căile de atac, și în aplicabilitatea generală față de celelalte instanțe. Hotărârile preliminare produc în principiu efecte retroactive de la data emiterii actului si, pe cale de excepție, de la data indicată de către Curte în hotărârea respectivă.

O hotărâre preliminară produce efecte atât în cauza în care a fost solicitată cât si alte cauze, întrucât interpretarea face corp comun cu dispozițiile interpretate pe care le completează. Curtea de altfel folosește sintagma de a "spune dreptul" („dit pour droit") în dispozitivul hotărârilor privind interpretarea, ceea ce sugerează că exprimă o regulă de drept sau mai exact că îi oferă o nouă formulare(R.Kovar,"Effets des arrêts préjudiciels de la Cour de justice", pag.3).

Interpretarea dată de către Curte obligă instanțele naționale investite cu litigiul în cadrul căruia a fost solicitată interpretarea, dar autoritatea acestor hotărâri depășește aceste limite având în vedere că si alte instanțe naționale sunt obligate să respecte autoritatea hotărârilor privind interpretarea pronunțate de către Curte si nu pot da o altă interpretare din proprie inițiativă textelor deja interpretate de către Curte. Însă instanțele dispun de o alternativă: fie se conformează interpretării oferite de către Curte, fie solicită Curții pronunțarea unei noi hotărâri preliminare în interpretare.

Curtea, prin jurisprudența sa, a hotărât că există un "caracter obligatoriu pe care îl dobândesc hotărârile preliminare în ce privește instanțele naționale(CJCE, 11 iunie 1987, Pretore di Salo, R..p.2545 naționale).

Regulamentul privind procedura în fața Curții prevede, în articolul 65, că hotărârea preliminară are forță obligatorie începând cu ziua pronunțării sale.

Hotărârea în interpretare pronunțată de către Curte are „autoritate cu putere de lucru interpretat", care include atât forța obligatorie (ce obligă instanța națională să respecte interpretarea dispozițiilor si actelor comunitare) (hotărârea Da C. din 27 martie 1963, C-28-30/62, R.. p. 59; pentru hotărârile preliminare în aprecierea validității, a se vedea hotărârea International Chemical Corporation, 13 mai 1981, C- 66/80, R.. p. 1191.) cât si aptitudinea pe care o are instanța națională de a investi din nou Curtea de Justiție(C.J.C.E., 24 juin 1969, Milch-Fett-und Eierkontor, 29/68, R.. p. 165 . C.J.C.E., 11 iunie 1987, Pretore di Sald, C-14/86, R. p. 2545) cu o nouă întrebare preliminară.

În drept a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1528 C. civ., Legea nr.554/2004, Constituția României, Tratatului Comunității Europene, Cod procedură fiscală, decizia C.J.U.E. în cauza C-565/11, I. contra România.

În dovedire a depus, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. MH_/8.04.2014, cererea înregistrată sub nr. MH_/8.04.2014, cererea înregistrată sub nr. MH_/23.04.2014, adresa nr. MH_/28.04.2014, sentința nr. 1860/5.12.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, a învederat instanței că reclamantul a mai solicitat, pe calea acțiunii în justiție pe lângă restituirea taxei de poluare și dobânda la suma achitată iar, prin sentința nr. 1860/2011, rămasă irevocabilă, Tribunalul M. s-a pronunțat în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, de excepție procesuală și de prezumție.

Hotărârea Curții de Justiției Europene în cauza I. nu este de natură de a combate efectele principiului puterii de lucru judecat. A acorda dobânda stabilită de Codul de procedură fiscală de la o altă dată decât ca prevăzută de art. 124 atâta timp cât prin sentința nr. 1860/2011, irevocabilă, s-a tranșat această problemă, nu poate fi admisă fără nesocotirea principiului puterii lucrului judecat.

Trecând peste aceste excepții, a precizat că suma de referință se calculează și se plătește potrivit normelor prevăzute în art. 124 Cod procedură fiscală.

Astfel, potrivit art.124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare a expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 21 sau la art. 70 după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege . Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

În conformitate cu art. 70 Cod procedură fiscală, „cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în terme de 45 de zile de la înregistrare”.

În concluzie față de cele invocate în drept și în fapt, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, pe excepții sau în fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta AJFP M..

Potrivit art.431 alin. 1 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

În cauză, se apreciază că există identitate de obiect și părți între prezenta cauză și acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, însă nu este îndeplinită condiția privind identitatea de cauză.

Astfel, se reține că noțiunea de cauză a cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția sau categoria juridică pe care reclamantul își întemeiază pretenția. Or, în speță, prima acțiune este fundamentată de dispozițiile art.124 C.proc.fiscală, iar prezenta acțiune are drept cauză principiul efectivității astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu.

Mai mult, prin sentința pronunțată în dosarul menționat, petitul privind acordarea dobânzii a fost respins, reținându-se că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii prin cererea de chemare în judecată nu și prin cererea înregistrată la organul fiscal.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența autorității de lucru judecat, instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, se reține că prin cererea dedusă judecății, reclamantul V. N. D. solicită obligarea pârâtelor la plata sumei de 1028,99 lei reprezentând dobânda legală aferentă cuantumului taxei de poluare de 3050 lei, achitată la data de 17.06.2010 cu chitanța nr._, calculată de la data de achitării taxei 17.06.2010 până la data restituirii acesteia - 22.08.2012 când i s-a restituit suma de 2800 lei și data de 9.10.2012 când i s-a restituit suma de 250 lei, conform modului de calcul anexat, respectiv pentru suma de 2800 lei: pe perioada 17.06._10 rezultând suma de 39,65 lei, pe perioada 01.07._10 rezultând suma de 140,30 lei, pe perioada 01.10._12 rezultând suma de 844,24 lei, iar pentru suma de 250 lei: pe perioada 22.08._12 rezultând suma de 4,80 lei, în total suma de 1028,99 lei.

Prin sentința nr. 1860/5.12.2011 pronunțată de către Tribunalul M. în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin si Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 3050 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._/17.06.2010.

Suma de 2800 lei reprezentând taxă de poluare a fost restituită reclamantului la data de 22.08.2012, iar suma de 250 lei la data de 09.10.2012, așa cum reiese din adresa emisă de AJFP M.(fila 7 dosar).

Reclamantul, prin cererea înregistrată sub nr. MH-_/23.04.2014, a solicitat AJFP M. plata dobânzii fiscale aferente sumei de 3050 lei achitată la data de 17.06.2010 cu chitanța nr._, ca taxă de poluare, începând cu data plății acesteia 17.06.2010 și până la

data de 22.08.2012 când i-a fost restituită suma de 2800 lei, respectiv pe perioada 22.08.2012- 9.10.2012 când i-a fost restituită suma de 250 lei, cerere soluționată nefavorabil, așa cum rezultă din adresa nr. MH_/28.04.2014 aflată la fila 11 a dosarului.

Instanța reține că potrivit art.124 Cod procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.Instanța constată însă că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească dacă „principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de articolul 6 TUE și de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat?”. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.

Astfel, întrucât dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legală sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.

Prin urmare, se apreciază că, reclamantul are dreptul la plata dobânzii legale în materie fiscală calculată pentru perioada 17.06.2010 – 9.10.2012 aferentă sumei de 3050 lei achitată cu titlu de taxă poluare.

Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 1028,99 lei reprezentând dobânda legală în materie fiscală calculată pentru perioada 17.06.2010-9.10.2012, aferentă sumei de 3050 lei achitată cu titlu de taxă poluare conform chitanței nr._/17.06.2010, conform modului de calcul anexat, astfel: pentru suma de 2800 lei, pe perioada 17.06._10 rezultând suma de 39,65 lei, pe perioada 01.07._10 rezultând suma de 140,30 lei, pe perioada 01.10._12 rezultând suma de 844,24 lei, iar pentru suma de 250 lei pe perioada 22.08._12 rezultând suma de 4,80 lei, în total suma de 1028,99 lei.

În baza art. 453 alin.1 C.pr.civ. va obliga pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 303 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția autorității de lucru judecat.

Admite acțiunea formulată de reclamantul V. N. D., C.N.P._, cu domiciliul în Dr. Tr. S., .. 9, ., ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., .. 2, județul D., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Dr. Tr. S., Piața R. N. nr. 1, județul M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.

Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 1028,99 lei reprezentând dobânda legală în materie fiscală calculată pentru perioada 17.06.2010-9.10.2012 aferentă sumei de 3050 lei achitată cu titlu de taxă poluare conform chitanței_/17.06.2010 și 303 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 2 Octombrie 2014.

Președinte,

C. D. B.

Grefier,

A. C. Ț.

Red. C.D.B./Tehnodact. A.C.Ț.

6 ex./21 Octombrie 2014

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 2669/2014. Tribunalul MEHEDINŢI