Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2371/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2371/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-07-2014 în dosarul nr. 4399/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 2371/2014
Ședința publică de la 22 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. I. și pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - A.P.I.A. - CENTRUL JUDEȚEAN M., având ca obiect suspendare executare act administrativ - decizie nr. 47/26.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul R. I., personal și asistat de avocat N. I., din Baroul O., cu împuternicire avocațială la dosar, precum și consilier juridic T. V. I., pentru pârâtă, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat N. I., pentru reclamant, depune la dosar răspuns la întâmpinare, însoțit de următoarele înscrisuri, în copie conform cu originalul, notă de control nr.nr._/23.05.2014, notă de control nr._/26.02.2014, decizie nr.48/27.03.2014, matricea de înlocuire a personalului pe anul 2014. Precizează că a înmânat un exemplar reprezentantului pârâtei.
Consilier juridic T. V. I., pentru pârâtă, depune note de ședință și practică judiciară.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța în temeiul art.394 alin.1 c.pr.civ închide dezbaterile și acordă cuvântul părților.
Avocat N. I., pentru reclamantul R. I., solicită admiterea cererii și suspendarea executării actului administrativ – decizia nr.47/26.03.2014, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Arată că reclamantul a epuizat etapa procedurii prealabile. Susține că aparența de nelegalitate a actului administrativ contestat rezultă din faptul că, în condițiile în care raportat la prevederile art.77 alin.7 din Legea nr.188/1999 legiuitorul a instituit posibilitatea ca pe parcursul cercetării disciplinare să poată fi dispusă, alternativ, fie măsura unei mutări temporare, fie măsura interzicerii accesului la documentele ce fac obiectul cercetării presupusei abateri disciplinare, apreciindu-se că ar putea fi influențată cercetarea disciplinară. Apreciază că nu au fost respectate prev.art.77 alin.6 din Legea nr.188/1999 întrucât cercetarea disciplinară trebuia suspendată până la finalizarea lucrării penale. Cu privire la paguba iminentă arată că prin executarea actului administrativ ar fi prejudiciat reclamantul de a performa în carieră, prejudiciul moral, aducându-i-se grave atingeri morale acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic T. V. I., pentru pârâta APIA M., arată că natura juridică a actului administrativ contestat nu este de mutare disciplinară, ci este de natură asiguratorie, fiind vorba despre o mutare temporară, pe durata cercetării disciplinare și interzicerea accesului la documentele contabile, nu este o sancțiune disciplinară. Mai arată că acesta a fost luată fiind indicii de influențare pe perioada cercetării administrative disciplinare. De asemenea, menționează că adresa IPJ prin care informa APIA este datată 31.03.2014, iar decizia este emisă la 25.03.2014, astfel apreciind că nu este îndeplinită condiția „ caz bine justificat”. Cu privire la cea de-a doua condiție „ paguba iminentă” apreciază că prejudiciul trebuie să fie material, nu este vorba despre un prejudiciu moral. De altfel, mutarea reclamantului nu este una disciplinară ci ca măsură asigurătorie, iar reclamantul este consilier superior și nu mai poate promova într-o altă funcție, prin mutare acesta păstrându-și atât funcția, cât și drepturile salariale. Astfel, apreciază că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004. În concluzie, solicită respingerea cererii de suspendare a executării deciziei nr.47/2014, ca nefondată.
În replică, avocat N. I., pentru reclamant, arată că mutarea, fie ea și temporară, conform art.77 alin.6, nu poate fi antrenată răspunderea unei persoane de mai multe ori pentru aceeași faptă.
Consilier juridic T. V. I., pentru pârâtă, arată că măsura nu este o sancțiune disciplinară, este premergător actul unei sancțiuni disciplinare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul R. I., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE AGRICULTURĂ - A.P.I.A. - CENTRUL JUDEȚEAN M., în temeiul art. 15 raportat la disp. art. 14 din Legea nr.554/2004, a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr.47/26.03.2014 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că începând cu data de 15.03.2008 își desfășoară activitatea în cadrul A.P.I.A. - Centrul Județean M., în funcția de Sef Serviciu Economic Recuperare Debite, potrivit competențelor, cu respectarea obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă și prin fișa postului, iar pârâta prin Decizia nr.47/26.03.2014, comunicată la data de 26.03.2014, a dispus mutarea sa începând cu data de 27.03.2014, pe toata durata desfășurării cercetării administrative a faptelor sesizate prin Referatul nr.l114/07.02.2014, din cadrul Serviciului Economic Recuperare Debite în cadrul Structurii Organizatorice a Centrului Local A.P.I.A. - Jiana, cât și interzicerea accesului la documentele financiar contabile.
Măsura disciplinară întreprinsă de pârâtă a avut în vedere Raportul Comisiei de Disciplină nr.2164/26.03.2014, prin care s-a propus mutarea sa temporară în cadrul altui compartiment sau altui serviciu din cadrul Structurii Organizatorice a A.P.I.A., pe durata desfășurării cercetării disciplinare și interzicerea accesului la documente ce pot influența cercetarea, întrucât există indicii temeinice privind faptul că acesta din urmă a încercat/încearcă să influențeze cercetarea administrativ-disciplinară privind faptele sesizate prin referatul nr.l114 din 17.02.20K.
Mai arată că referatul nr.l114/2014 reține că potrivit referatului SERD nr.l28/2014, întocmit de către el, în calitate șef serviciu economic și în baza împuternicirii emise de directorul executiv, a fost încheiat contractul de abonament pentru serviciile de comunicații electronice - Cosmote nr._/2012.
Mai mult, precizează acesta, s-a reținut faptul că prelungirea abonamentului menționat anterior cu încă 24 de luni, încalcă prev. art.6 alin.3 din HG nr. 925/2006.
Epuizând etapa prealabilă, a înțeles ca, în considerarea prevederilor art.1 și 8 din legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, să sesizeze instanța competentă, solicitând anularea Deciziei de nelegalitate și temeinicie cu repunerea părților în situația anterioară.
Prezentul demers, susține reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art.15 prin raportare la art.14 din legea nr.554/2004, vizează suspendarea executării actului administrativ atacat, în cauză fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, prin raportare la cerințele legale, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atâta timp cât autoritatea emitentă sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere al actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Pe de altă parte, reglementarea procedurală a instituției suspendării a fost impusă de necesitatea oferirii unei protecții adecvate a cetățeanului împotriva arbitrariului, legea contenciosului administrativ reținând criterii pertinente pentru suspendarea executării unui act administrativ până a clarificarea exactă a gradului de conformare a actului contestat cu normele juridice aplicabile în speță.
Măsură cu caracter nu doar excepțional ci și provizoriu, suspendarea executării unui act presupune punerea în balanță a interesului social și a celui personal, preeminența oricăruia dintre ele fiind subsumată principiului legalității.
Mai arată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate, aspecte ce converg în a conferi aceluiași act administrativ caracter executoriu din oficiu.
Raportat la cererea de suspendare a efectelor Deciziei nr.47/2014 emisă de pârâtă, din lecturarea disp.art.15 prin raportare nr.555/2004 cu modificările și completările ulterioare,rezultă că pentru a se dispune suspendarea actului administrativ trebuie următoarelor condiții: existența unui act administrativ; prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Opinează că, potrivit art.2 alin.l lit.t din legea nr.554/2004, prin caz bine justificat se înțelege împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, suspendarea judiciară a actului putând interveni dacă exista cel puțin un indiciu de nelegalitate.
Sub acest aspect, invocă nerespectarea de către Comisia de disciplină a verificării termenului și elementelor sesizării, cat și identificarea obiectului sesizării, astfel cum obligă disp. art.29 din I G nr.1344/2007, încălcarea dreptului contestatorului de a propune probe, încălcându-se disp art.30 din același act normativ, nelegalitatea numirii domnului T. V. I. în calitate de membru al Comisiei (în condițiile în care acesta, astfel cum a învederat contestatorul, se afla în relații de dușmănie) și neîndeplinirea în mod voit de către Comisie a obligației stipulate în cadrul art.43 din HG nr. 1344/2007 și de art.28 din legea nr. 188/1999.
Consideră că, în speță, este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, impusă de art.15 raportat Ia art.14 alin.l din Legea nr.554/2004 și definită de art.2 lit ș din aceeași lege ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil.
În ceea ce privește cea de-a II-a cerință ce condiționează admisibilitatea cererii de suspendare, respectiv iminența producerii unei pagube, apreciază că este într-o asemenea situație, impunându-se astfel măsura suspendării ce are un caracter de protecție împotriva excesului de putere, materializat prin emiterea deciziei contestate.
In această materie instanțele au consacrat că măsura suspendării efectelor unui act administrativ, este o măsură de protecție a particularului în raporturile sale cu autoritățile, în condițiile în care justiția este singura abilitată să hotărască asupra temeiniciei și legalității actului administrativ, executoriu de drept.
Prin aceasta, arată reclamantul, se urmărește evitarea exercitării de către autoritățile publice în mod discreționar, a prerogativelor pe care acestea le au (Curtea de Apel C., Decizia nr. 961/4.10.2005, Culegere de Practică Judiciară, Editura Lumina Lex 2006).
Opinează faptul că se află în prezența unui abuz administrativ, fapt ce urmează a fi supus controlului judecătoresc în cadrul acțiunii ce vizează anularea deciziei contestate, în condițiile în care raportat la prev. art.77 alin.7 din legea nr. 188/1999 legiuitorul a instituit posibilitatea ca pe parcursul cercetării disciplinare, să poată fi dispusă, alternativ, iar nu cumulativ, fie măsura unei mutări temporare, fie măsura interzicerii accesului la documentele presupusei abateri disciplinare.
Pe de altă parte, prejudiciul material viitor și previzibil are în vedere atingerea dreptului său (funcționar public) la cariera sa profesională (stabilitate și promovare), precum și o posibilă perturbare gravă a funcționării instituției, respectiv al Serviciului Economic Recuperare Debite al cărui șef este, urmare a concursului de ocupare a postului.
Apreciază reclamantul că actul administrativ contestat ce reține măsura transferului îi produce prejudicii, riscând pierderea locului de muncă și întreținerii familiei sale.
Apreciază că fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 și 14 din legea nr.554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente, respectiv imposibilitatea de a asigura minimul de subzistență al familiei sale, fiind întrunite inclusiv condițiile cazului temeinic justificat, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.
Astfel, precizează acesta, actul administrativ supus controlului de legalitate a cărui executare solicită a fi suspendată, determină o situație care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situația de fapt generată în urma emiterii autorizației de construire pentru terenul aflat în litigiu fiind de natură să creeze un dezechilibru între interesul general și obligația protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei pe fondul încălcării art.l din Protocolul nr.l la Convenție, care consacră dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor proprii, aceasta fiind o sarcină excesivă și disproporționată.
Solicită să se aibă în vedere și Recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, precum și Recomandarea nr. R16/2003 a aceluiași organism european. I
Potrivit acestora, arată reclamantul, în executarea deciziilor administrative, trebuie să se țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească fiind obligată să dispună măsuri provizorii corespunzătoare, ori de câte ori executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor.
Or, opinează reclamantul, soluția suspendării actului administrat asupra fondului cauzei se circumscrie noțiunii corespunzătoare, măsură ce se recomandă a fi luată de către autoritatea jurisdicțională, fără ca prin aceasta să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o . obligații.
În drept, invocă dispozițiile art.14 alin.l, art.15, art.2 alin.l lit.t, ș din legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: dovada îndeplinirii procedurii prealabile, decizia nr.47/2014, adresa către comisia de disciplină, adresa nre.24/18.03.2014 emisă de APIA, referat nr.1114/07.02.2014, notă de serviciu nr.94/09.01.2014, adresa nr.98/09.01.2014, notă de serviciu nr.114/10.01.2014, adresa nr.128/10.01.2014, notă de serviciu nr.163/13.01.2014, nr.164/13.01.2014, împuternicire nr.503/16.01.2012, contract de abonament pentru serviciile de comunicații electronice Cosmote nr.503/16.01.2012, anexă la contract, oferta, act adițional la contractul de abonament pentru serviciile Cosmote, anexă, programul achizițiilor publice pentru anul 2013 – achiziții de servicii, angajament legal nr.241/22.07.2013, propunere de angajare a unei cheltuieli, ordonanțare de plată, lista de verificare (check –list), factură din 22.07.2013, fișa contului din 01.01._13.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei.
La data de 08.07.2014 pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A) - Centrul Județean M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 47 din 26.03.2014, ca nefondată, nefiind întrunite condițiile prevăzute imperativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, susține pârâta, potrivit dispozițiilor art. 14, alin. (1) din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin "caz bine justificat", același act normativ are în vedere, potrivit art. 2, lit.”f” existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin " paguba iminentă" conform definiției cuprinse în același articol la lit. "ș" prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Aceste condiții, cea a cazului bine justificat și a pagubei iminente trebuie întrunite cumulativ, fiind nevoie de dovedirea efectivă a unor împrejurări de fapt și/sau de drept, conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură să justifice derogarea de la principiul prezumției de legalitate a unui act administrativ și suspendarea executării acestuia. Pentru soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, instanța trebuie să își limiteze verificările strict la împrejurările vădite de fapt și/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrative ori, în cauza dedusă judecății, motivele reclamantului invocate în dovedirea existenței cazului bine justificat sunt în strânsă legătură cu legalitatea actului administrativ atacat, fiind doar enumerate, nefiind și dovedite în vreun fel de către acesta, deși sarcina probei îi aparține. Astfel, arată pârâta, reclamantul susține că existența cazului bine justificat reiese din "nerespectarea de către comisia de disciplină a verificării termenului și elementului sesizării, astfel cum obligă dispozițiile art. 29 din H.G. nr. 1344/2007, încălcarea dreptului contestatarului de a propune probe, încălcându-se dispozițiile art. 30 din același act normativ, nelegalitatea numirii domnului T. V. I. în calitate de membru al comisiei de disciplină (în condițiile în care acesta, astfel cum a învederat contestatorul, se afla în relații de dușmănie) și neîndeplinirea în mod voit de către comisie a obligației stipulate în cadrul art. 43 din HG 1344/2007 și de art. 28 din Legea nr. 188/1999"", neaducând însă vreo dovadă în sprijinul acestor afirmații.
În primul rând, învederează că argumentele invocate de către reclamant ca indicii temeinice ale existenței cazului bine justificat sunt, exclusiv, argumente ce țin de fondul cauzei și care exced condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, întrucât, a analiza și a stabili cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ motivele ce privesc legalitatea actului administrativ atacat ar echivala cu o prejudiciere a fondului cauzei. De altfel, susținerile contestatorului nu sunt de natură să creeze o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrative criticat pentru nelegalitate, dimpotrivă, acestea prezentând o stare de fapt contrară realității.
Astfel, susține pârâta, privitor la primul argument invocat de către reclamant, respectiv " nerespectarea de către comisia de disciplină a verificării termenului și elementului sesizării, astfel cum obligă dispozițiile art. 29 din H.G nr. 1344/2007", acesta este o simplă afirmație nefondată, întrucât cercetarea administrativ disciplinară s-a demarat și s-a desfășurat cu respectarea normelor de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină prevăzute în H.G. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină. În urma înaintării către comisia de disciplină a referatului nr. 1144 din 27.02.2014, aceasta s-a întrunit, la convocarea președintelui, la data de 14.02.2014 în prima ședință în care, potrivit prevederilor art. 29 din HG 1344/2007 s-au verificat respectarea termenului de depunere a sesizării, verificarea obiectului sesizării, precum și verificarea elementelor sesizării, conform procesului verbal de ședință. De altfel, acest proces verbal a fost prezentat reclamantului cu ocazia audierii sale din data de 25.03.2014 la solicitarea acestuia.
Referitor la cel de-al doilea argument invocat de către contestator ca indiciu al cazului bine justificat, potrivit căruia s-a încălcat dreptul "contestatorului de a propune probe, încălcându-se dispozițiile art. 30 din același act normativ" consideră pârâta că acesta se bazează pe o interpretare denaturată a stării de fapt existente. Astfel, în urma ședinței din data de 14.02.2014 reclamantului i s-a trimis prin poștă cu confirmare de primire o citație prin care era invitat la sediul A.P.I.A- Centrul Județean M. în ziua de 07.03.2014 în vederea audierii cu privire la faptele sesizate prin referatul 1114/07.02.2014, invitație pe care acesta nu a ridicat-o de la poștă. Ulterior, susține pârâta, la data de 18.03.2014 acestuia i s-a înmânat personal, cu semnătură de primire, citația pentru audierea din data de 25.03.2014 împreună cu referatul de sesizare nr. 1114 din 07.02.2014. La data de 25.03.2014 domnul R. I. nu a propus nici un fel de probe în apărarea sa, refuzând audierea, astfel încât se poate observa că reclamantul a refuzat în mod explicit să propună probe în apărarea sa, ori să dea relații cu faptele în legătură cu care era audiat, încercând să vicieze astfel procedura cercetării administrative - disciplinare.
Privitor la afirmația reclamantului potrivit căreia Decizia nr. 47/2014 prezintă indicii temeinice de nelegalitate date de "nelegalitatea numirii domnului T. V. I. în calitate de membru al comisiei de disciplină (în condițiile în care acesta, astfel cum a învederat contestatorul, se afla în relații de dușmănie) și neîndeplinirea în mod voit de către comisie a obligației stipulate în cadrul art. 43 din HG 1344/2007 și de art. 28 din Legea nr. 188/1999", arată că la analizarea cererii de suspendare depusă de către contestator s-au respectat întocmai prevederile art. 13, alin. (4) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină potrivit căruia "Cererea de suspendare se face în scris, cu menționarea perioadei pentru care se solicită suspendarea, și se înaintează comisiei de disciplină, împreună cu probele doveditoare ale susținerilor care fac obiectul cererii". Astfel în urma dezbaterilor membrilor comisiei de disciplină privind cererea de suspendare, s-a constatat că cererea domnului R. I. de suspendare a domnului T. I. este nefondată, nefiind susținută de probe, ori sarcina probei îi aparținea chiar domnului R. I., după cum reiese din prevederile legale anterior menționate. Precizează că domnul R. I. a luat la cunoștință de respingerea cererii sale de suspendare la data de 25.03.2014, ocazie în care i s-au prezentat de altfel și declarațiile membrilor comisiei de disciplină privind faptul că nu se află în conflict de interese cu reclamantul, procesul verbal al primei ședințe a comisiei de disciplină din data de 14.02.2014, precum și respingerea contestației domnului R. I. prin care solicita suspendarea președintelui comisiei de disciplină.
Deși reclamantul susține existența cazului bine justificat nu aduce însa vreo dovadă în sprijinul acestei afirmații, susținerile sale bazându-se pe simple speculații ori pe o prezentare voit denaturată a stării de fapt existente si, chiar mai mult, invocând argumente ce țin de fondul cauzei ca și indicii temeinice ale cazului bine justificat. Ori, apreciază pârâta, simplele afirmații nedovedite ale contestatorului nu sunt de natură să creeze o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, cu atât mai mult cu cât, în cazul Deciziei nr. 47/2014 s-au respectat întocmai prevederile legale în materie cerute prin HG 1344/2007. Consideră că simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării deciziei 47/2014 nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2, alin. (1) lit.t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.
De altfel, opinează pârâta, toate argumentele invocate de către reclamant țin de fondul cauzei neputând fi discutate în cadrul procedurii speciale ce reglementează cererea de suspendare a efectelor actului administrativ formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004. In jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curți a reținut ca pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt si/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ si de drept, care sunt de natură să producă o îndoiala serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, în speța nefiind incidente vreunul din aceste cazuri.
Ca atare, apreciază pârâta, reclamantul nu dovedește în vreun fel existența cazului bine justificat, nefiind îndeplinită astfel una dintre condițiile cerute în mod imperativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - Legea Contenciosului Administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la paguba iminentă, reclamantul a susținut că se impune suspendarea deciziei criticate pentru prevenirea unei prezumate "atingeri aduse dreptului reclamantului (funcționar public) la cariera sa profesională la cariera sa profesională (stabilitate și promovare), precum și o posibilă perturbare gravă a funcționării instituției, respectiv a Serviciului Economic Recuperare Debite al cărui șef este...Actul administrative contestat ce reține măsura transferului îi produce prejudicii, riscând pierderea locului de muncă și lipsirea acestuia de posibilitatea întreținerii familiei sale".
Învederează pârâta că punerea în executare a unui act administrativ care, de altfel, este executoriu de drept nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s din Legea nr. 554/2004 în cauza dedusă judecății fiind evident că decizia atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în domeniu, sub acest aspect neexistând motive pentru suspendarea acesteia. De asemenea, consideră că reclamantul nu indică în concret care ar fi eventualul prejudiciu, limitându-se la a afirma că "actul administrative contestat ce reține măsura transferului îi produce prejudicii, riscând pierderea locului de muncă și lipsirea acestuia de posibilitatea întreținerii familiei sale". Pe lângă faptul că nu se dovedește care ar fi eventualul prejudiciu viitor, iminent și previzibil ce i s-ar produce prin executarea actului administrative contestat, reclamantul prezintă în mod eronat faptele. Astfel, la articolul doi al Deciziei nr. 47/2014 se specifică în mod clar că "Pe durata mutării temporare în cadrul structurii organizatorice a Centrului Local A.P.I.A. Jiana, domnul R. I. își păstrează drepturile salariale cuvenite funcției publice de Șef Serviciu Economic Recuperare Debite". Așadar, după cum se poate observa, contrar susținerilor reclamantului, acestuia nu numai că nu i se produce vreun prejudiciu material ci, chiar dimpotrivă, având în vedere că localitatea de domiciliu al acestuia, respective ., județul M., este la cea. 7 km distanță de Centrul Local A.P.I.A Jiana, costurile de deplasare la serviciu fiind astfel diminuate față de perioada anterioară luării măsurii mutării temporare a acestuia, întrucât Centrul Județean A.P.I.A. M. se află la cea 45 km de localitatea de domiciliu a acestuia, sub aspectul costurilor cu deplasarea zilnică la locul de muncă reclamantul realizând în realitate economii.
In consecință, consideră pârâta, reclamantul nu arată și nici nu dovedește existența unor indicii de nelegalitate ale actului a cărui suspendare o cere, îndeplinind astfel condiția cazului bine justificat, așa cum este acesta definit în art. 2, lit. "s" din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, afirmațiile acestuia nefiind de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului contestat și nici nu dovedește iminența producerii unei pagube, nefiind astfel întrunite cumulative condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Ca atare, vă solicit respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 47/2014 ca nefondată.
In drept, își întemeiază întâmpinarea pe prevederile H.G. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare, art. 14-15 din Legea nr. 554/2014, art. 205 - 208 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea celor afirmate, solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv:
- Referat sesizare comisia de disciplină din cadrul A.P.I.A. - Centrul Județean M. nr. 1114 din 07.02.2014;
- Adresa nr. 269/cd/31.03.2014 a I.P.J M. prin care se aduce la cunoștința APIA - Centrul Județean M. că împotriva domnului R. I. s-a demarat
cercetarea penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual;
- Raport al comisiei de disciplină nr. 2164 din 26.03.2014;
- Proces Verbal al primei ședințe a comisiei de disciplină din data de 14.02.2014;
- Proces Verbal al comisiei de disciplină din data de 24.02.2014;
- Proces Verbal al comisiei de disciplină din data de 25.03.2014;
- Declarațiile membrilor comisiei de disciplină privind faptul că nu se află în conflict de interese cu domnul R. I., ori în vreo situație de incompatibilitate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța urmează a respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr.47/2014 emisă de pârâtă, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Cele două condiții (existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, ar fi prevenită), necesar a fi îndeplinite cumulativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit. t ,ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit. ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, se apreciază că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit. ș) din Legea nr.554/2004. Paguba iminentă, așa cum este definită de articolul 2 alineatul 1 litera ș). din legea cu numărul 554/2004 presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care prin aducerea lor la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat. Într-o accepție pur teoretică, orice act administrativ pus în executare poate produce o pagubă, dar instanțele pot suspenda executarea actului doar în cazul în care prejudiciul final ar fi imposibil de înlăturat. Ori reclamantul din prezenta cauză nu a făcut dovada acestei imposibilități de înlăturare care ar justifica cu totul excepțional suspendarea actului. Mai mult, nu se poate reține care ar fi paguba ce întrunește caracterul iminent, în situația în care actul administrativ nu are o componentă patrimonială, care să afecteze în mod direct din punct de vedere financiar contestatoarea.
De altfel, chiar reclamantul arată că prejudiciul care i se produce este unul moral, ori dispozițiile legii contenciosului administrativ definesc paguba iminentă ca fiind una cu o componentă materială. Ca atare, în accepțiunea legii, nu poate exista o pagubă iminentă dacă prejudiciul produs de actul administrativ este doar unul moral, ca în cauza de față, așa cum însuși reclamantul susține.
În plus, prin articolul 2 al deciziei cu numărul 47/26.03.2014 contestate – fila 16 din dosar, reclamantului îi sunt păstrate drepturile salariale, astfel încât nu se poate întrevedea apariția unei pagube materiale.
Cazul bine justificat este în legătură directă cu măsura pe fond dispusă și se poate reține atunci când, de exemplu, se relevă un abuz vădit în emiterea acestei măsuri, sau când se poate dovedi că o măsură similară a fost anulată pe fond în mod urgent fie de instituția care a emis-o, fie de instanță. În cauza de față însă, față de reclamant a fost declanșată o cercetare disciplinară, iar în cadrul acesteia s-a dispus mutarea sa temporară în cadrul altei structuri – consiliul local APIA Jiana și interzicerea accesului la documentele contabile. În acest fel, nu se poate reține un caracter evident abuziv al măsurilor dispuse, de vreme ce acestea au caracter temporar iar drepturile salariale ale reclamantului rămân la același cuantum.
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea de suspendare a actului administrativ ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. I., având CNP_, domiciliat în Pătulele, . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat N. I., cu sediul în C., ..16, județul D., în contradictoriu cu AGENȚIA DE AGRICULTURĂ - A.P.I.A. - CENTRUL JUDEȚEAN M., cu sediul în Drobeta-T. S., ., județul M., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iulie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, D. Z. | ||
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.Z.
Tehnored.AAB
4 ex. / 9 pagini
Cod operare date 2626
25.07.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 3031/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretentii. Sentința nr. 3270/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
