Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 295/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 7654/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 295/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Judecător M. L. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă D. L. C. împotriva sentinței nr.3918/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. SA - C., P. D. T. S. PRIN PRIMAR ȘI DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE, și B. C. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.3918/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului D. T. - S., prin primar și a Direcției de Venituri (Impozite și Taxe) din cadrul primăriei și reprezentantului acesteia, precum și a Biroului Executorului Judecătoresc C. G., invocate din oficiu și, în consecință a respins plângerea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală și totodată respingând cererea de repunere în termen, și a admis excepția tardivității acțiunii, invocată prin întâmpinare,iar pe fond a respins ca tardivă plângerea contravențională formulată de petenta D. L. C. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenta D. L. C., în contradictoriu cu intimatele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. -Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - C., P. orașului D. T. - S., prin primar și Direcția de Venituri (Impozite și Taxe) din cadrul primăriei și reprezentantul direcției, Biroul Executorului Judecătoresc, a formulat plângere contravențională împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011, nr._^30.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011 încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C. și, totodată a solicitat repunerea în termenul și dreptul de a formula plângere împotriva fiecare act de contravenție, susținând nelegalitatea actului constatator sub aspectul domiciliului reținut, ce nu mai are o existență reală, nulitatea relativă a unor astfel de acte ce este condiționată de existența unei vătămări, fiind probată prin prejudiciul ce i s-a cauzat, de a nu putea plăti jumătate din minimul amenzii aplicate în termen de 48 de ore de la comunicare, dacă această comunicare se făcea la domiciliul său faptic, real.
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. și având în vedere că instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului D. T. - S., prin primar și Direcției de Venituri (Impozite și Taxe) din cadrul primăriei și reprezentantului acesteia, precum și a Biroului Executorului Judecătoresc C. G. iar pârâta a invocat excepția tardivității acțiunii, excepții care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța s-a pronunțat mai întâi cu privire la acestea.
Potrivit prevederilor art.33 alin.1 din OG nr.2/2001, plângerea contravențională se judecă în contradictoriu cu organul care a aplicat sancțiunea, respectiv cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica – C. și nu cu P. Orașului D. T. - S., prin primar și Direcția de Venituri (Impozite și Taxe) din cadrul primăriei și reprezentantul acesteia, sau a Biroului Executorului Judecătoresc C. G., astfel că instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului D. T. - S., prin primar și Direcției de Venituri (Impozite și Taxe) din cadrul primăriei și reprezentantului acesteia, precum și a Biroului Executorului Judecătoresc C. G. și a respins plângerea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Conform art. 31 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare. Instanța a constatat că procesele verbale au fost încheiate și comunicate în anul 2011 iar plângerea a fost introdusă în data de 03.06.2014 (data poștei – fila 130), cu mult peste termenul de 15 zile.
Analizând excepția tardivității acțiunii, invocată prin întâmpinare, instanța a constatat că cererea de repunere în termen nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.186 C.p.c., nefiind dovedite motive temeinice pentru justificarea întârzierii în depunerea plângerii contravenționale, procesele verbale fiind comunicate la domiciliul legal al petentei din D. T. S., motiv pentru care va respinge această cerere și, apreciind că excepția tardivității formulării plângerii este întemeiată urează să o admită și să respingă plângerea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta D. L. C. criticând –o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând sa admiterea apelului iar pe fond, să se anuleze hotărârea instanței de fond, să se admită plângerea așa cum a fost formulata si sa se anuleze procesele - verbale de contravenție seriile R11 nr._/30.03.2011, nr._/30.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr_/25.03.2011, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011 încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C..
În motivare a arătat că instanța de fond, analizând excepția tardivității plângerii invocata prin întâmpinare, a constatat (.) ca cererea de repunere in termen nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 186 Cod de procedura civila (pe care, de altfel, nici nu le analizează prin prisma celor invocate de apelantă), concluzionând ca nu sunt dovedite motivele temeinice pentru justificarea întârzierii in depunerea plângerii contravenționale, procesele - verbale fiind comunicate, in opinia instanței, la domiciliul legal din D. T. - S..
Nu s-au analizat in nici un fel susținerile din plângere privind comunicarea actelor de contravenție la un fost domiciliu la care apelanta nu mai locuiește de peste 9 ani, nici modalitatea in care a cunoscut de existenta actelor de contravenție nu a fost in nici un fel supusa in nici un fel analizei, fără sa se arate cum mi-as fi putut exercita dreptul de a contesta actele de sancționare înăuntrul termenului imperativ.
F. de vechiul Cod de procedura civila, partea care solicita repunerea in termen nu trebuie sa dovedească o împrejurare mai presus de voința părții", ci „motive temeinic justificate” (potrivit Noului Cod de procedura civila, art. 186) cu privire la care, în literatura de specialitate,, s-a arătat că trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpa, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forța majoră).
In atare situație, instanța de fond nu a arătat de ce comunicarea proceselor - verbale la un domiciliu la care nu mai locuiesc, când mutarea domiciliu a fost operata in evidenta informatizata si opozabila astfel oricărei persoane, nu arata de ce o astfel de comunicare este considerata legal efectuata, cu atât mai mult cu cat împrejurarea invocata mutația domiciliului) nu s-a ivit ulterior împlinirii termenului imperativ,, ci anterior debutului curgerii acestuia
Dacă prima instanță a fost în eroare sub acest aspect, procesele verbale de contravenție nu au fost comunicate la domiciliul din D. T. S., . nr.3, . ( domiciliul cu care figurează la acest moment în evidența informatizată), ci la un domiciliu din D. T. S., .. 12 (care nu mai este domiciliul său din anul 2007) și atunci cum se poate susține că acest domiciliu este domiciliul său legal și comunicarea la un fost domiciliu poate apare ca legală
Procesele verbale de contravenție nu au fost comunicate nici cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cum cere art.27 teza I raportat la art.25 alin.(2) din OG nr.2/2001 deși intimata C. avea din celelalte procese purtate, informația ca adresa din D. T. S., ..12 nu mai reprezintă o adresă administrativă valabilă în ceea ce o privește.
A solicitat să se retină modul de comunicare al acestor procese - verbale nu este de natură să conducă in nici un caz la concluzia ca aceasta comunicare a fost una corecta.
Intimata C. nu a demarat demersuri pentru aflarea domiciliului actual și corect al său, ci a repetat procedura de comunicare la aceeași adresă despre care știa că nu mai este cea la care locuiește contravenienta.
Prima instanța a invocat art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, -"împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.", dar nu -„amintește ce incidența celorlalte temeiuri legale vizate din aceeași ordonanța: - art. 27 teza I - Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliu, sau la sediul contravenientului" -raportat la art. 14 alin. (1) – „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii" si art. 25 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, - "Comunicarea se face de către organul care a aplicat" sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia."; temeiuri ce au incidența in cauza.
Nici de Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 (Decizia 10/2013) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic ai contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr 450 din 23 iulie 2013, prima instanța nici nu amintește, nici nu ii dă eficienta.
Înalta Curte a considerat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului n 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterior modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
In decizia ÎCCJ invocata s-a arătat ca: „Curtea a considerat ca, in ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului si a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura in cauza poate fi asimilata unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputata reclamantului avea un caracter general si nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea si aplicarea dispozițiilor analizate urmează sa st realizeze printr-o cita metoda, cea mai adecvata fiind interpretarea logica si sistematica, întrucât permite a se evidenția natura si importanta drepturilor ocrotite.
Numai in ipoteza in care se considera ca îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se afla . subsidiaritate fata de comunicarea prin posta, cu aviz de primire, se poate afirma ca sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie sa i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat,precum si data comunicării acestuia, pentru a-si formula apărările (plângerea contravențională, prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirma ipoteza susținuta, statuând ca rațiunea comunicării prin posta, cu aviz de primire, ""consta in aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezulta ca aceasta modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natura a asigura încunoștințarea efectiva a contravenientului in privința faptei săvârșite si a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului, ii va fi utilizata numai in situația in care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin porta, cu aviz de primire, ceea ce in speța mea nu s-a respectat
In continuare, in considerentele Înaltei Curți se retine ca: „Acceptându-se caracterul subsidiar al modalităților tehnice de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prin afișare, se ajunge la concluzia ca dispozițiile legale analizate pun accent pe "primirea" efectiva a actului.
In situația neprezentării contravenientului la oficiul poștal, după avizare, exista un dubiu asupra luării la cunoștința a actului comunicat.
Nu se poate afirma de plano ca persoana avizata, prin atitudinea sa, încearcă sa amâne la nesfârșit comunicarea procesului-verbal
Nu poate fi aplicat nici principiul nemo auditur propriam turpitudimn allegans, deoarece nu poate fi cunoscut motivul neprezentării persoanei avizate ia oficiul poștal in ipoteza prezentata, reiese ca nu poate fi considerata ca fiind valabila comunicarea daca persoana sancționată nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea actului.
A menționat că toate procesele - verbale atacate au fost comunicate doar prin afișare.
Înalta Curte arată explicit Simpla expediere a procesului verbal fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr.2 /2001 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002 cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada ce a comunicat procesul verbal și ca destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organul constatator să-i parvină „ avizul de primire”, care să facă dovada ca destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul verbal de contravenție.
În același sens in jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat ca rațiunea comunicării prin posta cu avizi de primire consta in aducerea documentelor menționate in cuprinsul art. 27 din Ordonanța Guvernului nr.2/2011 la cunoștința persoanei care a săvârșit contravenția, astfel încât aceasta sa poată formula plângere in termenul legal de decădere, fiind obligatoriu ca. in cadrul procedurii contravenționale, sa fie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților.
D. din aceste perspective, îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului aflata . subsidiaritate fata de comunicarea prin posta, cu aviz de primire poate constitui o modalitate de comunicare a procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, apta a satisface pe deplin cerințele procedurale care sa asigure exercitarea dreptului de acces la justiție si a dreptului la apărare, întrucât astfel cum s-a arătat ir jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția nu apăra drepturi teoretice, ci efective si concrete.
Instanța de fond nu a dat eficiență in nici un fel nici celor statuate de Înalta Curte, nici celorlalte dispoziții din ordonanța privind regimul juridic al contravențiilor evocate anterior ci a concluzionat cu trimitere la art. 31 din O.G. nr. 2/2001, ca in cauza s-a făcut o comunicare legală, iar plângerea este tardiv formulată.
Motivarea sumara,nesusținuta ele nici un raționament, bazata pe o dispoziție - art. 31 din O.G. nr. 2/2001, ce nu poate fi evocata singular, ci in corelație cu celelalte temeiuri si cu decizia obligatorie ICCJ, nu poate echivala cu o motivare argumentata care sa susțină soluția de admitere a excepției tardivității plângerii.
Deși investită si cu capătul de cerere privind suspendarea procedurii de executare împotriva mea până la soluționarea definitivă a plângerii, instanța de fond nu îl analizează si nici nu îi soluționează.
Pe fond, instanța este obligata sa verifice legalitatea proceselor - verbale de contravenție si, rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție.
Prescripția dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale poate fi analizata de instanța si din oficiu, nu este o pretenție noua in viziunea Codului de procedura civila, întrucât părțile pot explicita pretențiile virtual incluse în cererile și apărările formulate în fața primei instanțe și să adauge la acestea toate cererile care sunt accesoriul, consecința acestora sau care sunt complementare acestora, iar acesta este un mijloc de apărare potrivit art. 478 alin. 2 Noul Cod de procedura civila.
Dispozițiile legale vizate sunt următoarele:
Potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval in care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)."
Totodată, potrivit art. 9 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, constatarea contravențiilor se face de către persoanele împuternicite prin lege, dar, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că momentul constatării contravenției este reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România a înregistrat săvârșirea contravenției.
Astfel, din coroborarea celor două texte de lege se reține că momentul săvârșirii contravenției se suprapune cu cei al constatării în cazul în care constatarea săvârșirii contravenției s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România.
Constatarea contravenției este efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sternului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
În consecință, procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.
A mai menționat că procesele verbale de contravenție au fost încheiate mult cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
Unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat Principiul inevitabilității răspunderii contravenționale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii și norme contravenționale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesară din rațiuni sociale sau de politică juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca acesta să fie evitabilă.
Un astfel de caz în cere legiuitorul a legiferat renunțarea la dreptul său de a aplica sancțiunea contravențională este și cel instituit de art. 9 alin. 3 din O.G nr. 15/2002 care prevede incidența prescripția răspunderii contravenționale dacă procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit in termen de 30 de zile de la data comiterii acesteia
Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic contravențional de conflict deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenției.
Din prisma argumentelor mai sus menționate, precum și a dispozițiilor legale ale art.34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenție rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale. Care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție. întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea "": suferită de contravenient este prezumată în mod absolut.
Apărarea potrivit căreia termenul prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr 15/2002 este termen prohibitiv, în sensul în care este interzisă încheierea altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă, limitând caracterul continuu al contravenției și nu termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale,este neîntemeiată.
Textul art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 conține două teze care reglementează două aspecte diferite. în primul rând, legiuitorul dispune că procesul verbal de contravenție se va întocmi într-un termen de 30 de zile de la momentul constatării contravenției, iar în al doilea rând se dispune că, tot în același termen, nu se pot încheia alte acte de sancționare pentru aceeași contravenție.
Deci termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor are două funcții, atât de a limita momentul până la care se poate dispune sancționarea contravențională, cât și de a institui interdicția de a se încheia alte procese verbale de contravenție.
Textul de lege vine să reglementează situația întâlnită deseori în practică, când din cauza caracterului continuu al contravenției, pentru o singură faptă contravenționale de a
Circula fără a deține rovinietă valabilă s-au întocmit mai multe procese verbale de contravenție.
Astfel dispoziția art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 subliniază că pentru o singură faptă contravențională nu poate fi anterioară decât o singură dată răspunderea contravențională prin încheierea unui singur proces verbal de contravenție.
Totodată, dispozițiile legale ale O.G nr 15/2002 sunt adresate nu numai participanților la trafic, dar și persoanelor împuternicite să aplice sancțiunea contravenționala, care trebuie să respecte condițiile de întocmire a procesa contravenție, întrucât numai un act de sancționare întocmit în mod legal și temeinic poate fi pus în executare, ceea ce nu a fost situația in speța.
A invocat din oficiu a prescripției răspunderii contravenționale este posibila.
Astfel, conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, aceleași prevederi fiind cuprinse și în dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod Civil).
Mai mult, dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod civil) cuprind aceleași prevederi ca și legea de punere în aplicare, respectiv că prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziții or care le-au instituit.
Cu atât mai mult aceste dispoziții devin incidente pentru o situație juridică consumată complet înainte de . legii noi, întrucât normele juridice nu se pot aplica retroactiv.
Așadar, din coroborarea dispozițiilor legale privind aplicarea legii civile în timp, rezultă. în mod neîndoielnic că prescripția extinctivă, invocată pentru o situație în întregime încheiată înainte de . legii noi, rămâne supusă dispozițiilor care au instituit-o.
In consecință, un raport juridic încheiat sub imperiul legii vechi este supus dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, act normativ care reglementează instituția prescripției extinctive Și care in art. 18 conține dispoziții procedurale, instituind posibilitatea invocării excepției din oficiu de către instanța de judecată, oricând în cursul judecării cauzei, ceea ce-i conferă caracterul unei excepții de ordine publică, chiar dacă potrivit art. 2512 alin. (2) din N oui Cod civil, instanța de judecată nu mai are această posibilitate.
A mai invocat si puterea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
In acest sens, s-a pronunțat Judecătoria D. T. - S. . a sa sentința civila nr. 352/23 ianuarie 2014 pronunțata in dosarul nr._, rămasa definitiva prin neapelare (pe care a atașat-o prezentelor motive de apel), in care instanța, in alta compunere, a apreciat ca: „nu mi s-au comunicat in mod legal procesele - verbale de contravenție, ... nu a existat dovada comunicării proceselor - verbale de contravenție către petenta, plângerea formulata de aceasta împotriva proceselor -- verbale .... se socotește a fi formulata in termen ..." .
Contrar acestei soluții, instanța fondului ce a pronunțat hotărârea apelata nr. 3918/09.12.2014, fără nici un raționament expus a ajuns la concluzia contrara. Astfel la identitate de situații de fapt, soluțiile in drept sunt diametral opuse, ceea ce nu poate primit. Aceasta întrucât, conform jurisprudenței constante a CEDO, incertitudinea jurisprudențiala este de natura a reduce încrederea justițiabililor in justiție si contravine principiului securității raporturilor juridice ca element esențial al preeminentei dreptului.
Instanța ce a pronunțat hotărârea nr. 352/2014 a reținut incidența art. 14 alin. 1 din nr. 2/2001 privind prescripția executării sancțiunilor contravenționale. întrucât „cum procesele - verbale de contravenție nu au fost comunicate petentei in modalitatea prevăzuta de lege, in termen de o luna de la întocmire, când s-au aplicat si sancțiunile contravenționale, in cauza devenind incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv prescrierea executării sancțiunilor contravenționale".
Hotărârile judecătorești care transpun normele juridice la cazuri concrete trebuie sa valorifice jurisprudența anterioara.
Noțiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept in litigii anteriore care,, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar încalcă principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale si a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar. O reglementare expresa a problemei practicii neunitare este data prin art. 261 - 265 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM 387/2005.
Hotărârile irevocabile/definitiva anterioara care nu trebuie contrazisa este hotărârea irevocabila anterioara 3 fost pronunțata cu privire la aceleași parți si a tranșat problema juridică pe cale incidentala, fără ca aceasta sa se reflecte în dispozitiv.
Problema juridica a repunerii mele in termen si implicit cea tranșata de instanța in sensul ca, nefiind legal comunicate, termenul de atacare a acestor acte de contravenție nu a curs. a fost soluționata pe cale incidentala prin sentința civila nr. 352/23 ianuarie 2014 pronunțata de Judecătoria D. T. - S. in dosarul iu._, definitiva prin neapelare si a considerat ca instanța sesizata ulterior cu aceeași problema, chiar daca e sesizata tot pe cale incidentală este obligata sa pronunțe aceeași soluție, deoarece dezlegările irevocabile date problemelor de drept . au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare.
Mijlocul procedural adecvat privind solicitarea unei soluții identice este excepția puterii de lucru judecat. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identități de părți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității intre problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Jurisprudența CEDO din ultima perioada statuează, cu valoare de norma supraconstituțională, imposibilitatea pronunțării in cauze identice a unor soluții contradictorii si diametral opuse, utilizând noțiuni foarte apropiate de precedentul judiciar.
In ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a primăriei de domiciliul prin direcția aferenta ce colectează impozitele s: taxele si a Biroului executorului judecătoresc, prima instanța arătând prin prisma prevederilor art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 ca plângerea a fost formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala, a arăta următoarele:
Introducerea în cauză, în calitate de intimate, a Primăriei orașului D. T.-S., prin primar, Direcția de Venituri din cadrul acestei primării si a Biroului Executorului Judecătoresc „C. G.", a fost motivată de demararea procedurii de executare ce s-a desfășurat prin primăria de la domiciliu, fiind formulate cereri de executare silita, executări silite încuviințate irevocabil in dosarele nr._, nr. 1,_, nr._, nr._, nr._, nr._ si nr._ .
Executarea silita a continuat prin masurile de poprire a contului. In data de 21.01.2015 urmare a adreselor de înființare poprire emise de Biroul Executorului Judecătoresc „C. G.", in baza titlurilor executorii reprezentate de un număr de 7 procese - verbale de constatare a contravenției încheiate de C. a fost indisponibilizata in contul său de salarii suma totala de 3.937,57 lei. Suma blocata este aferenta unui cont de salariu, reprezintă venitul meu curent si a depășit cota de 1/3 prevăzuta de art. 728 lit. b) din Noul Cod de procedura civila privind limitele urmăririi veniturilor bănești, salariile și alte venituri periodice, cu atât mai mult cu cat am in întreținere si un copil minor (8 ani) pentru care sunt unicul întreținător (tatăl decedând la data de 24.01.2010) si suma poprita îmi afectează Ia aceasta data veniturile mele curente si obligațiile de întreținere.
La acest moment se colectează efectiv sume de bani indisponibilizate, sunt transferate la dispoziția executorului si îndestularea creditorului C., deși creanța datorata de mine către C. nu este Au fost emise procese - verbale cu cheltuieli de executare pentru fiecare titlu executoriu, sume de doua ori mai mari decât debitul, cheltuieli de executare pe care nu le-as fi datorat daca beneficiam de o comunicare legala, iar in situația pierderii procesului as fi plătit doar amenzile, nu si aceste cheltuieli uriașe.
Deși a învederat creditoarei intimate C. si posibilitatea plații de buna-voie pana la o soluție definitiva a instanței, executarea silita continua.
A fost motivul pentru care cadrul procesual a fost stabilit in contradictoriu cu cele doua intimate, respectiv primăria de la fostul domiciliu si executorul judecătoresc, întrucât aflându-se in procedura executării silite, cadrul procesual trebuie, in opinia proprie, stabilit s; in contradictoriu cu aceste intimate, ce nu pot rămâne in afara procesului contravențional in care se soliciți anularea titlurilor executorii reprezentate de procesele - verbale de contravenție. De acest demers judiciar trebuie sa aibă cunoștința si hotărârea ce se va pronunța sa le fie opozabila.
F. de aceste argumente, a apreciat ca plângerea de fata nu mai poate fi judecata doar in contradictoriu cu organul ce a aplicat sancțiunea, iar calitatea sub aspect pasiv poate fi apreciată si prin raportul juridic alipit raportului contravențional rezultat din executarea sa silită.
Potrivit art. 36 din Noul Cod procedura civilă ce definește calitatea procesuala, Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
Simbioza existentă între dreptul substanțial și dreptul procesual este subliniată în Noul C. de procedură civilă și prin dispozițiile articolului analizat, calitatea procesuală fiind de tei minată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic civil concret dedus judecății.
Ca definiție doctrinara, calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activa), precum si intre perse ana paratului si cel care este subiectul pasiv in raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala pasiva).
In cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, cum este si situația in speța, calitatea procesuala activa aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuala pasiva aparține celui fata de care se poate realiza interesul respectiv.
Cum in speța interesul său de a fi anulate procesele - verbale de contravenție ce se executa se poate realiza si fata de organele de executare (in speța, primăria de domiciliu si Biroul Executorului Judecătoresc „C. G."), a solicitat să se constatate ca excepția discutata a fost in mod greșit admisa, cei doi intimați au calitate procesuala si pot fi menținuți in cadrul procesual stabilit.
F. de toate cele arătate, a solicitat să se constate modalitatea deficitara in care au fost comunicate procesele - verbale de contravenție, sa constatați existenta viciilor/lipsurilor procedurii de comunicare a acestora, ca puterea executorie a titlurilor reprezentate de aceste acte de contravenție s-a pierdut urmare a prescripției executării amenzii contravenționale si ca urmare, întrucât hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
A anexat la motivele de apel, in copie certificata pentru conformitate cu hotărârea ce mi-a fost comunicata, sentința civila nr. 352/23 ianuarie 2014 pronunțata de Judecătoria D. T. S. in dosarul nr._, cu mențiunea rămâneri sale definitive prin neatacare.
In drept a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare la care am făcut referire in motivele extinse, art. 466 si următoarele, -180 alin. 1, 2 si 3 Noul Cod de procedură civilă.
A solicitat proba cu hotărârea ce a fost atașata plângerii, fata de dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. d) raportat la art. alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă si hotărâri de speța, in materie(practica judiciara).
În temeiul dispozițiilor art.223 alin.3 și art. 411 alin.1 pct. 2 și alin.2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19.03.2015 prin serviciul registratură intimatul C. SA – C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că instanța de fond a respins plângerea contravențională împotriva proceselor verbale de constatare a contravențiilor . nr._,nr._, nr.003 0138, nr.._, nr._, nr._,nr._ ca fiind tardiv formulată.
Conform art. 31 din OG 2 /2001 plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare. Astfel, procesele verbale au fost comunicate în anul 2011, iar plângerea acestuia a fost înregistrată pe rolul Judecătorie D. T. S. la data de 05.06.2014, cu mult peste expirarea termenului legal de contestație de 15 zile.
În ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii amenzii, potrivit art.13 alin.1, din OG 2/2001”Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, iar data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legală, adică data la care a circulat fără a depune rovinieta valabilă.
Art. 9 alin.3 paragraful ultim din OG 1 5/2002 prevede „ Procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.(1)”. Data constatării este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, adaptate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cuprinde, în imaginile video, un anumit vehicul circulând fără a deține rovinieta.
Potrivit art.1 3 alin.1 din OG 2/2001”Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, astfel că agentul constatator are la dispoziție, prin voința legiuitorului, un termen de maximum 6 luni de la data săvârșirii contravenției constate existența acesteia și să întocmească procesul verbal de constatare a contravenției.
A mai menționat că procesul verbal contestat a fost întocmit și comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art.13 alin.1 din OG 2/2001, iar comunicarea procesului verbal a fost efectuată în intervalul de o lună de la data constatării faptei, potrivit art.14 (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Decizia nr.10/2013 a ICCJ, prin care s-a statuat caracterul subsidiar a procedurii de comunicare prin afișare a procesului verbal, a fost pronunțată de către ICCJ la data de 10 iunie_ și a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, fiind obligatorie de la această dată conform prevederilor art. 517 Cod procedură civilă. Comunicarea proceselor verbale contestate s-a făcut anterior publicării Decizie 10/2013 ceea ce înseamnă că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, intimata nu avea obligația de a opta mai întâi pentru comunicarea prin poștă.
A mai precizat că potrivit dispozițiile art. 1 alin.2 din OG nr.1 5/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție pe perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masă totală maximă autorizată ( MTMA) și de numărul de axe, după caz.
A susținut că procesele verbale de constatare a contravențiilor îndeplinesc toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr. 15/2002 în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
La data săvârșirii contravenției, contestatorul apărea menționat în baza de date a Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ca fiind proprietar, situație în care procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat acestuia la adresa cu care figura în această bază de date, respectiv adresa înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
A mai menționat că în momentul aplicării sancțiunii contravenționale agentul constatator a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, în sensul că a aplicat minimul amenzii contravenționale, prevăzut de OG 15/2002.Pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculul în data, la ora și locul stipulat în procesul verbal.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe baza dispozițiilor O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor O.G. nr,15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. nr.756/2010 cu modificările și completările ulterioare – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În temeiul art. 411 (1) pct.2 N.C.P.C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă .
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Apelanta petentă D. L. C., în contradictoriu cu intimatele Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. -Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - C., P. orașului D. T. - S., prin primar și Direcția de Venituri (Impozite și Taxe) din cadrul primăriei și reprezentantul direcției, Biroul Executorului Judecătoresc C. G. a formulat plângere contravențională împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/30.03.2011, nr._^30.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011 încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C. și, totodată a solicitat repunerea în termenul și dreptul de a formula plângere împotriva fiecare act de contravenție.
În ceea ce privește cererile de repunere în termen pentru formularea plângerii pentru fiecare dintre procesele verbale, se constată că sunt neîntemeiate și vor fi respinse.
Astfel, potrivit art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin urmare, cum procesele verbale de contravenție nu au fost înmânate petentei, termenul de a formula plângere curge de la momentul comunicării acestora.
Potrivit art.27 din OG nr.2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Aceste dispoziții legale au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 dată în recurs în interesul legii, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Instanța constată că în cazul celor 7 procese verbale de contravenție comunicarea s-a făcut prin afișare, fără a se dovedi că anterior s-a făcut comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În consecință, comunicarea acestora către apelanta petentă făcută de C. nu este legală și prin urmare termenul de formulare a plângerii contravenționale pentru acestea nu a început să curgă.
În aceste condiții, nu se justifică formularea de cereri de repunere în termen, deoarece termenul nu a început să curgă, comunicarea nelegală echivalând din acest punct de vedere cu o lipsă de comunicare.
Aceste constatări dispensează instanța de a mai analiza temeinicia cererilor de repunere în termen, iar reținerile instanței de fond cu privire la tardivitatea plângerii sunt eronate.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia proceselor verbale contestate, instanța de apel constată că procesele verbale de contravenție sunt nelegal întocmite, lipsind semnătura olografă a agentului constatator, care are drept consecință nulitatea absolută a acestora.
Prin decizia nr.6/2015 pronunțată în recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Decizia este obligatorie pentru instanțele judecătorești, fiind aplicabilă și proceselor în curs de judecată.
În consecință, se va dispune anularea proceselor verbale de contravenție seriile R11 nr._/30.03.2011, nr._/30.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr_/25.03.2011, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011 încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C..
Dispunându-se anularea tuturor proceselor verbale contestate, este inutilă analizarea prescripției executării sancțiunii contravenționale.
De asemenea, apelanta în mod greșit a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.352/2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S., nefiind îndeplinite condițiile legale (nu există identitate de obiect). Mai mult, dezlegările unor probleme de drept, chiar definitive, date unor litigii, nu pot fi opuse în alte litigii, nefiind obligatorii pentru instanțele de judecată învestite cu alte litigii.
Apelanta invocă în mod greșit jurisprudența CEDO privind imposibilitatea pronunțării în cauze identice a unor soluții contradictorii. Astfel, în cauza A. și alții, par.34 CEDO a reiterat principiile fundamentale aplicabile în cauzele referitoare la problema hotărârilor judecătorești neunitare. Astfel, Curtea nu are sarcina de a cerceta erori de fapt sau de drept prezumtiv comise de o instanță națională, decât dacă și în măsura în care acestea ar fi putut încălca drepturi și libertăți protejate prin convenție. De asemenea, nu are sarcina, cu excepția cazurilor de arbitrariu evident, să compare hotărâri diferite ale instanțelor naționale, chiar și pronunțate în acțiuni similare în aparență, deoarece independența instanțelor trebuie respectată. Posibilitatea unor hotărâri judecătorești neunitare reprezintă o caracteristică inerentă a oricărui sistem juridic care se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs, competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială. Astfel de divergențe pot apărea și în cadrul aceleiași instanțe. Acest fapt, în sine, nu poate fi considerat contrar convenției. Criteriile care ghidează motivarea Curții privind condițiile în care hotărârile neunitare ale unor diverse instanțe judecătorești de ultim grad constituie o încălcare a cerinței unui proces echitabil consacrată la art. 6 § 1 din convenție constau în stabilirea următoarelor aspecte: dacă există „divergențe profunde și persistente” în jurisprudența instanțelor interne, dacă legislația internă prevede mecanisme pentru remedierea inconsecvențelor, dacă mecanismul a fost aplicat și, după caz, cu ce efecte. De asemenea, motivarea Curții s-a întemeiat întotdeauna pe principiul securității juridice, care este implicit în toate articolele convenției și constituie unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept. Principiul securității juridice garantează, inter alia, o oarecare stabilitate în cazurile juridice și contribuie la încrederea publicului în instanțe. Pe de altă parte, persistența hotărârilor judecătorești neunitare poate crea o stare de incertitudine juridică în măsură să scadă încrederea publicului în sistemul judecătoresc, în vreme ce această încredere este evident una dintre componentele esențiale ale unui stat de drept. Cu toate acestea, cerințele securității juridice și protecția încrederii legitime a publicului nu conferă un drept dobândit la consecvența jurisprudenței.
Or, apelanta nu a avut în vedere și nu a analizat aplicarea acestor principii în cauză prin motivele de apel, astfel că simpla referință la jurisprudența CEDO nu este suficientă pentru a se ajunge la concluziile susținute de apelantă.
Fără relevanță este și invocarea dispozițiilor privind practica neunitară din HCSM nr.387/2005. Acestea dispoziții au rolul de a reglementa mecanismele pentru a se putea unifica practica. Cu excepția dezlegărilor date în recursul în interesul legii, a dezlegărilor date în temeiul art.521 C.proc.civ., precum și a deciziilor Curții Constituționale, pe care sunt obligați să le respecte, judecătorii sunt independenți în interpretarea și aplicarea normelor de drept și a stabilirii situație de fapt. Unificarea jurisprudenței, deși este un scop legitim și dezirabil, nu poate fi invocată pentru a restrânge independența judecătorilor.
Cu privire la soluțiile date de către instanța de fond a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Primăriei D. T. S. prin Primar, Direcția de Impozite și Taxe și B. C. G., se reține că obiectul acțiunii fiind plângere contravențională, în mod corect s-a stabilit că excepțiile sunt întemeiate.
În consecință, se vor respinge cererile de repunere în termen a plângerii, se va admite apelul formulat de apelanta petentă D. L. C. împotriva sentinței nr.3918/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. SA – C. cu sediul în București, P. D. T. S. PRIN PRIMAR ȘI DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE și B. C. G., va schimba în parte sentința, va admite plângerea formulată de petentă, va anula procesele verbale de contravenție seriile R11 nr._/30.03.2011, nr._/30.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr_/25.03.2011, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011 încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – C. și va menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 3918/09.12.2014.
Va obliga intimata C. SA să plătească apelantei D. L. C. suma de 160 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel (reprezentând taxe de timbru pentru plângerea contravențională; cererile de repunere în termen fiind respinse, nu vor fi acordate taxele achitate pentru acestea).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de repunere în termen a plângerii.
Admite apelul formulat de apelanta petentă D. L. C. cu domiciliul procesual ales în municipiul București, sector 3, calea3, . 6, ., etaj 5, . legal în municipiul D. T. S., . nr.3, . împotriva sentinței nr.3918/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. SA – C. cu sediul în București, sector 6, ..401A P. D. T. S. PRIN PRIMAR ȘI DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE cu sediul în D. T. S., ..17, județul M., și B. C. G. cu sediul în D. T. S., ..40, județul M..
Schimbă în parte sentința nr.3918/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ .
Admite plângerea formulată de petenta D. L. C. în contradictoriu cu intimații C. SA - C., P. D. T. S. PRIN PRIMAR ȘI DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE, și B. C. G. .
Anulează procesele verbale de contravenție seriile R11 nr._/30.03.2011, nr._/30.03.2011, nr._/25.03.2011, nr._/25.03.2011, nr_/25.03.2011, nr._/14.04.2011 si nr._/14.04.2011 încheiate de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 3918/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ .
Obligă intimata C. SA să plătească apelantei D. L. C. suma de 160 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond și apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2015,la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. F. | Judecător, M. L. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. CDF
Tehnored. ACN
Ex.6/26.05.2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 392/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
