Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 428/274/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 261/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N. C.
Judecător C. T. B.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelurilor formulate de către apelanții G. N. și R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F. împotriva sentinței nr.475/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. E. pentru apelantul G. N., lipsă fiind apelantul R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat B. E. pentru apelantul G. N. a invocat excepția netimbrării apelului formulat de către R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F.; de asemenea, a depus la dosar un set de înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelurilor.
Avocat B. E. pentru apelantul G. N. a solicitat admiterea apelului și anularea procesului verbal contestat, susținând că acesta este lovit de nulitate absolută.
A precizat că agentul constatator nu s-a aflat la data si ora respectiva, în locația indicată in procesul verbal si de altfel nici nu avea cum, de vreme ce la aceeași data (08.05.2014) si ora (12,00) se afla în locul denumit „FAR COLTUR", unde a constatat săvârșirea de către un terț a unei fapte contravenționale prin procesul verbal din 12.05.2014.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A solicitat cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr.475/12.11.2014 Judecătoria Orșova a admis în parte plângerea formulată de petentul G. N., a anulat procesul verbal de contravenție . nr. 07/12.05.2014 emis de un agent constatator al intimatei în privința contravenției aplicate în temeiul art. 96 alin.(1) pct. 16,17,22 din OUG nr.195/2005 și exonerează petentul de la plata amenzii de 6.600 lei, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 lei aplicate în temeiul art. 53 alin.(2) lit. n) din Legea nr. 49/2011 cu sancțiunea avertismentului și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr. 07 din 12.05.2014 întocmit de R. R. - Administrația Parcului Natural Porțile de F., petentul G. N. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 lei în baza art.53 alin.(2) lit. n) din Legea nr.49/2011 și cu amendă în cuantum de 6.600 lei în baza art. 96 alin.(1) pct. 16, 17 și 22 din OUG 195/2005, reținându-se în sarcina sa că a executat săpături și excavații, modificând configurația naturală a terenului din perimetrul rezervației Cazanele M. - Cazanele M., zonă de protecție integrală a Parcului Natural Porțile de F..
Art. 96 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2005 stabilește limitele sancțiunii contravenționale aplicate persoanei fizice între 3000 lei și 6000 lei. Observând că petentului i-a fost aplicată, în baza acestei dispoziții legale, o amendă în cuantum de 6600 lei, procesul-verbal de contravenție urmează a fi anulat parțial sub acest aspect, amenda aplicată fiind nelegală, ceea ce atrage și nelegalitatea parțială actului sancționator.
Celelalte critici de nelegalitate aduse procesului-verbal de contravenție de către petent sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, neconstatarea faptei personal de către agentul constatator are relevanță sub aspect probatoriu, iar nu al legalității actului astfel întocmit și, pe de altă parte, rolul martorului-asistent la încheierea actului sancționator nu este de a confirma situația de fapt reținută cu privire la contravenție, ci de a atesta modul de încheiere al procesului-verbal de contravenție. Totodată, lipsa unei asemenea atestări atrage nulitatea relativă a actului numai în măsura în care petentul face dovada că i s-ar fi cauzat în acest mod o vătămare care nu ar putea fi reparată decât prin anularea procesului-verbal. Or, petentul nu a făcut o asemenea dovadă, astfel încât nu se poate dispune anularea actului sancționator pentru acest motiv.
De asemenea, nici faptul că agentul constatator a efectuat mai multe controale în ziua respectivă nu este de natură a duce la anularea procesului-verbal de contravenție. O eventuală eroare cu privire la ora constatării are ca efect nulitatea relativă a actului de sancționare, însă petentul nu a făcut dovada vătămării produse în acest mod.
De asemenea, instanța reține că au fost aplicate două sancțiuni contravenționale, iar nu patru, astfel cum susține petentul, iar cuantumul amenzii a fost individualizat pentru fiecare dintre acestea.
În ceea ce privește descrierea faptei contravenționale, instanța apreciază că mențiunile făcute în actul constatator sunt suficiente pentru a permite verificarea procesului-verbal contestat în prezenta cauză.
Nu în ultimul rând, deși pct. 17 al art. 96 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2007 este abrogat, constituie contravenție nerespectarea oricărei dispoziții dintre cele prevăzute la articolul menționat anterior, astfel încât nici inserarea greșită a unui punct abrogat nu este de natură a vicia procesul-verbal de contravenție, cu consecința necesității anulării acestuia.
În privința temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că art. 53 alin.(2) lit. n) din Legea nr. 49/2011, sancționează fapta persoanei fizice de a realiza săpături, excavații și orice alte lucrări care modifică configurația naturală a terenurilor din ariile naturale protejate fără avizul administratorilor sau, respectiv, custozilor acestora.
Din schițele depuse la dosarul cauzei (filele 39-40) se constată că terenul petentului G. N. se află cuprins în zona de protecție integrală a Rezervației Cazanele M. – Cazanele M., astfel încât orice lucrare efectuată asupra acesteia este supusă dispozițiilor art. 22 din O.U.G. nr. 57/2007, aprobată prin Legea nr. 49/2011. Totodată, din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 43 și 47), coroborate cu planșele foto depuse de către intimată (fila 24) instanța concluzionează că, în fapt, petentul a edificat în aria protejată o lucrare constând într-un zid de susținere din bolțari pe o lungime de aproximativ 3 metri, precum și patru stâlpi de lemn pentru susținerea unor panouri solare. Lucrarea rămâne permanent pe terenul menționat, la sfârșitul sezonului turistic fiind ridicată doar instalația electrică (potrivit declarației martorului C. I., fila 47).
Contrar susținerilor petentului în sensul că nu a efectuat săpături sau excavații pe terenul din rezervația naturală, instanța reține că cele edificate de acesta se încadrează în categoria altor lucrări care modifică configurația naturală a terenurilor. Față de acestea, pentru efectuarea lucrării menționate anterior, acesta avea obligația de a obține avizul administratorului sau al custodelui terenului, nerespectarea acestei cerințe având drept rezultat întrunirea elementelor constitutive ale contravenției. În consecință, în mod justificat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. . 53 alin.(2) lit. n) din Legea nr. 49/2011.
Analizând modul de individualizare al sancțiunii aplicate, instanța constată că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere faptul că petentul a realizat o lucrare ce se întinde pe o suprafață mică de teren – terenul fiind proprietatea sa - modificările configurației naturale a habitatului și afectarea faunei și a florei fiind minime, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului, acesta reflectând pericolul social concret al faptei comise.
De altfel, art.22 alin.(3), (9) lit.b) din OUG nr.57/2007, permite în parcurilor naționale și naturale, chiar și în zonele de management durabil, desfășurarea de activități umane de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții-investiții, și care să nu afecteze habitatul natural, dar totuși pentru acestea este necesară autorizație.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanții G. N. și R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F.
În ceea ce privește apelul formulat de G. N., acesta a arătat că în mod eronat s-a înlăturat apărarea cu privire la motivele invocate.
Prin procesul verbal fapta nu a fost constatata personal de către agentul constatator cum de altfel nu exista niciun martor asistent care sa confirme săvârșirea faptei si/sau refuzul de a semna procesul verbal, având în vedere că agentul constatator rangerul S. M. S., nu s-a aflat la data si ora respectiva, in locația indicata in procesul verbal si de altfel nici nu avea cum, de vreme ce la aceeași data (08.05.2014) si ora (12,00) se afla in locul denumit „FAR COLTUR", unde a constatat săvârșirea de către un terț a unei fapte contravenționale prin procesul verbal din 12.05.2014.
Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, la sediul Administrației Parcului Natural Porțile de F., in cursul zilei de 12.05.2014, fiind consemnată împrejurarea că nu erau martori care să nu aibă calitatea de agenți constatatori. Faptele sancționate au fost constatate însă în urma "controlului efectuat" ia data de 08.05.2014, ora 12,00 in locul numit P. Mraconia, astfel încheierea procesului-verbal după 4 zile, si lipsa unui martor care să ateste lipsa contravenientului reprezintă o încălcare a dispozițiilor exprese ale art.19 din O.G.nr.2/2001. Motivul menționat de agentul constatator nu este pertinent și nu denotă imposibilitatea obiectivă a confirmării de către un martor imparțial a situației reținute. Este greu de crezut ca daca agentul constatator a constatat personal ca la data de 08.05.2014, ora 12,00, efectua săpături si excavări, nu era niciun martor la fata locului. De altfel nici nu a consemnat ca ar fi refuzat sa semnez procesul verbal.
Prin același proces verbal s-au aplicat sancțiuni pentru contravenții prevăzute în doua acte normative distincte, așa cum s-a indicat la pct.8, respectiv in Legea nr.49/2011 si in OUG nr.195/2005, pentru patru contravenții, (nu 4 sancțiuni cum greșit a reținut instanța de fond) faptele fiind insuficient descrise si fara a se face individualizarea sancțiunii, fiind incalcate astfel si prevederile art.10 din OG nr.2/2001, conform cărora, daca o persoana săvârșește mai multe contravenții constatate prin același proces verbal, sancțiunea se aplica pentru fiecare in parte, iar apoi se cumulează, dar fara a putea depăși limitele indicate la alin.(2), respectiv dublul maximului amenzii prevăzute pentru contravenția cea mai grava.
Prin urmare, atât la data de 08.05.2014 cat si la data de 12.05.2014, pct.16 este modificat iar pct.17 este abrogat totodată pentru punctele 16 si 22 limitele amenzii fiind stabilite intre 3000 lei la 6000 lei pentru persoanele fizice, si nu intre 6500 lei si 7000 lei, asa cum s-a înscris in procesul verbal, fiind imposibila verificarea respectării prevederilor legale la individualizarea sancțiunii, cu atat mai mult cu cat amenda aplicata de 6600 lei, depășește limita maxima stabilita de 6000 lei, ceea ce ne creează o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal nelegal.
Regia Națională a Pădurilor R. - Administrația Parcului Natural Porțile de F. RA a formulat apel prin care a arătat că instanța de fond in mod greșit reține că este vorba de o lucrare ce se întinde pe o suprafață mică de teren și astfel și astfel modificările sunt minime, iar pe de altă parte nu s-a avut in vedere gradul de pericol social stabilit de însăși legiuitor dar și deîmprejurările, modul și mijloacele in care a fost săvârșită fapta .
Pe de altă parte, gradul de pericol social al mici astfel de contravenții este dat de către legiuitor, atât prin interzicerea oricăror lucrări, activități de construcții investiții sau orice forme de exploatare in zona de protecție integrală a parcului natural (art 22 alin 4 și 5 din OG 57/2007) dar și prin amenzile destul de aspre stabilite pentru încălcarea acestor dispoziții legale.
La individualizarea pedepsei, instanța nu a avut in anterior aplicării sancțiunii contravenționale i-a fost pus in vedere petenului că efectuând acea lucrare încalcă dispozițiile legale și cu toate acestea, petentul nu numai ca nu a procedat la înlăturarea efectelor contravenției dar a continuat lucrările de modificare ale configurației solului, nerespectând dispozițiile planului de management aprobat prin hotărâre de guvern.
Prin adresa nr._/07.05.2014 i-a fost comunicat petentului faptul că încalcă legislația in vigoare si amenzile la care este supus, solicitându-se totodată să desființeze lucrările efectuate pentru a evita apariția unor litigii. Aceasta adresa era si o revenire la o altă corespondență mai veche efectuată prin care i se atrăgea atenția petentului că lucrările pe care le efectuează sunt in contradicție cu dispozițiile legale.
In data de 08.05.2014, agentul constatator s-a deplasat din nou in zona si a constatat ca petenta a continuat lucrările dar fiind amenințat de către petent a fost nevoit sa părăsească zona iar în data de 09.05.2014 agentul constatator a depus la registratura parcului un raport de activitate prin care a relatat cele constatate in timpul patrulării din data de 08.05.2014, precum si fotografiile efectuate cu acea ocazie.
De asemenea, Regia Națională a Pădurilor R. - Administrația Parcului Natural Porțile de F. RA, a formulat întâmpinare la apelul depus de apelantul G. N..
În motivare, a arătat că observând cuprinsul procesului verbal se poate constata că agentul de teren care a încheiat procesul verbal a indicat motivul pentru care a încheiat procesul verbal fără a fi semnata de martorul asistent, acesta fiind încheiat la sediul parcului și desi se încearcă acreditarea ideii potrivit cărei acesta nu s-ar fi aflat in acel punct, respectiv P. Mraconia ci într-un alt punct, pe de o parte nu există nici o proba care sa ateste ca rangerul nu se lata in acel loc, iar pe de lată parte, este de observat ca cele doua locuri, se afla de o parte si de alta a podului de la Mraconia, distanța fiind foarte mică și existând posibilitatea unei deplasări.
Faptele săvârșite de către pentent, așa cum au fost ele descrise in cuprinsul procesului verbal de contravenție, conduc la concluzia săvârșirii a unui număr de 3 contravenții, pentru care s-au aplicat amenzi distincte.
Din planșele foto, atașate la dosar, rezultă fara putință de tăgadă faptul că in locul in care s-a făcut săpătura se pot observa urme proaspete de săpare, atât in spatele construcției cat și sub acoperișul construcției edificate .
Cu privire la locul unde se afla rangerul S., se poate observa faptul ca însăși din declarațiile martorilor rezulta cele susținute, în sensul că cele doua zone - FAR COLTUR si P. MRACON1A sunt situate de o parte si alta a podului de la Mraconia, distanta fiind relativ mica de aproximativ 1-2 km, distanța care pe picioare poate fi parcursa . scurt.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Apelul declarat de petentul G. N. este nefundat pentru următoarele considerente.
În privința sancțiunii de 6600 lei aplicate în conformitate cu prevederile art. 96, alin. 1, lit. 16,17,22 instanța a constatat deja nulitatea procesului verbal. Este adevărat că în motivare nu s-a consemnat că a fost aplicată o singură sancțiune pentru trei fapte fără a se individualiza sancțiunea pentru fiecare dintre ele, dar deși lapidară motivarea instanței pentru anularea acestui capăt de cerere se bazează tocmai pe nelegalitatea sancțiunii aplicate .
Pe de altă parte tribunalul apreciază că descrierea faptei este în concordanță cu prevederile legale și observă că în cuprinsul aceleiași fapte sunt întrunite elementele constitutive ale mai multor contravenții .
Contravenția prevăzută de art. 53, alin. 2, lit. n din Legea nr. 49/2011 care aprobă cu modificări OUG nr. 57/2007 este pedepsită de lege cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei iar din probatoriile administrate reiese că petentul a săvârșit fapta în modalitatea prevăzută de lege .
Instanța a făcut aprecieri și cu privire la individualizarea pedepsei dispunând înlocuirea amenzii cu „avertisment” iar motivele de nelegalitate invocate de petent, cum sunt nesemnarea de către un martor sau neperceperea personal de agentul constatator a contravenției constituie așa cum s-a reținut la fond motive de nulitate relativă condiționate de dovada producerii unui prejudiciu .
Tribunalul mai observă că nelegalitatea uneia dintre sancțiuni nu atrage automat anularea întregului proces verbal de contravenție, dacă în privința celeilalte sancțiuni aplicate s-au respectat normele legale.
Apelul intimatei R. R. este de asemenea nefundat.
Așa cum însăși intimata susține, prin procesul verbal de contravenție s-a aplicat în baza art. 96 din OUG nr. 195/2005 o singură sancțiune cumulată pentru mai multe contravenții ceea ce face impăosibil controlul judecătoresc astfel că în mod corect instanța de fond a anulat această sancțiune.
Cât privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment contrar celor susținute de apelanta intimată, instanța de fond a făcut o corectă individualizare apreciind că rolul sancțiunii nu este doar acela de a pedepsi ci și de a avertiza și a determina o conduită viitoare conformă cu normele legale.
Analizând condițiile concrete ale săvârșirii faptei raportat la gradul de pericol social al acesteia, sancțiunea trebuie aplicata conform. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in mod gradual, astfel încât sa îsi îndeplinească cele doua funcții: punitiva si educativa. Agentul constatator nu trebuie sa facă din aplicarea amenzii un scop în sine pentru că sancțiunea nu este un răspuns al societății care sa impună întotdeauna ca forma a coerciției amenda.
Față de considerentele astfel expuse, tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 480 cod procedură civilă va respinge ca nefundat apelurile declarate de apelanții G. N. și R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F. împotriva sentinței nr.475/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
.
Respinge apelurile ca nefondate apelurile formulate de către apelanții G. N. și R. R. -ADMINISTRAȚIA PARCULUI NATURAL PORȚILE DE F. împotriva sentinței nr.475/12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. N. C. | Judecător, C. T. B. | |
Grefier, M. M. |
Red. C.S/Tehn. M.M
4ex –28.05.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 319/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
