Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Hotărâre din 02-06-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3246/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 17/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Judecător N. S. D.
Judecător A. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului formulat de către recurentul U. A. TERITORIALĂ G., împotriva sentinței nr.313/12.02.2015 pronunțată de pronunțară de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. N., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 313/12.02.2015 Judecătoria Vînju M. a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect ” înlocuirea amenzii cu muncă în folosul comunității” formulată de reclamantul U. A. Teritorială G. prin Primar.
Prin sesizarea formulată reclamantul U. A. Teritorială G. prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul D. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.06.2009 întocmit de Inspectoratul de Poliție M. – Postul de Poliție G. cu obligarea acestuia la prestarea unei activități în folosul comunității.
A susținut că pârâtul a achitat doar suma de 1 leu din cuantumul amenzii și cum nu există posibilitatea executării silite a acestuia, neobținând venituri și neavând în patrimoniu bunuri susceptibile de urmărire a solicitat sesizarea instanței de judecată pentru înlocuirea amenzii neachitate în cuantum de 199 lei cu sancțiunea obligării la prestarea unor activități în folosul comunității, așa cum cer prevederile art. 9 alin. 3,4,5 și art. 39 ind. 1 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, amenzile contravenționale constituie venituri ale bugetului general consolidat și potrivit art.131 din același cod, termenul de prescripție este de 5 ani.
Astfel, din actele dosarului rezultă că raportul dedus judecății s-a născut la data exigibilității creanței, respectiv la data de 01.06.2009, fiind supus dispozițiilor Decretului nr.167/1958.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având ca obiect o creanță, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, respectiv în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, U. A. TERITORIALĂ . pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului.
În motivare, a arătat că nu este posibilă executarea silită a contravenientului, acesta neobținând venituri și neavând în patrimoniu bunuri susceptibile de urmărire în vederea îndestulării creanței, compartimentul Taxe și impozite locale" al U.A.T.-. sesizarea instanței de judecată, urmând să se facă aplicarea disp. art. 9 al.3 din OG nr.2/2001 așa cum a fost modificat prin OG nr. 17/2014.
Potrivit art. 131 al.l C.pr.fiscală, așa cum era în vigoare în 2009, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept în temeiul al.2 al aceluiași articol termenul prev. la al.l se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Mai mult, potrivit art. 133 lit.b, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor. înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Ca urmare, termenul de prescripție a început la 1 ianuarie 2010 și se împlinea la 1 ianuarie 2015, iar acțiunea a fost introdusă în noiembrie 2014. Acest termen a fost întrerupt la data achitării voluntare a părți din amendă, începând de la această dată curgerea unui nou termen de prescripție de 5 ani.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, dar și potrivit art.3041 Cod de procedură civilă( vechea reglementare aplicabilă în speță), instanța constată fondat recursul pentru următoarele considerente.
Prin procesul verbal nr._/01.06.2009 intimatul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei.
Conform art.131 alin.1 din OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor din care a luat naștere aceste drept”.
A..2 al aceluiași text de lege stipulează că „termenul de prescripție prevăzut de alin.1 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale”.
Prin urmare, în mod greșit s-a reținut în speță incidența dispozițiilor dreptului comunei în materia prescripției prevăzute de Decretul nr.167/1958, creanțele provenind din amenzi contravenționale având regimul creanțelor fiscale și fiind supuse normelor derogatorii prevăzute de Codul de procedură fiscală, anteenunțate.
Având în vedere prevederile legale precitate, termenul de prescripție în speță a început să curgă de la 01.01.2010 și dacă nu este o cauză de suspendare sau întrerupere se îndeplinea la 01.01.2015. Cum acțiunea pendinte a fost introdusă la data de 03.11.2014, deci înainte de îndeplinirea termenului legal, în mod eronat a reținut instanța de fond că aceasta este prescrisă și a respins-o ca atare.
Mai mult decât atât, prin plata sumei de 1 leu conform chitanței nr._/04.11.2013, termenul de prescripție a fost și întrerupt, aceasta reprezentând un act voluntar de plată.
Reținând că în speță nu a operat prescripția dreptului la acțiune și având în vedere că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, în temeiul art.312 alin.5 Cod de procedură civilă, urmează a fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurentul U. A. TERITORIALĂ G., împotriva sentinței nr.313/12.02.2015 pronunțată de pronunțară de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. N., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității.
Casează sentința nr.313/12.02.2015 pronunțată de pronunțară de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. N., având ca obiect înlocuire amendă cu muncă în folosul comunității și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | Judecător, N. S. D. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. M. |
Red. B.C.D/Tehn. M.M
2 ex –02.07.2015
Cod operator 2626/2006
| ← Pretentii. Sentința nr. 358/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 794/2015.... → |
|---|
