Pretentii. Sentința nr. 353/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 353/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 9002/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 353/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. D. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții plata sumei de 1670 lei, reprezentând dobânda fiscală pentru suma de 5504 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. R. M. pentru reclamant, cu împuternicire avocațială aflată la dosar (fila 4), lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură reclamantul a depus precizare de acțiune, după care;
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și excepția autorității de lucru judecat și acordă cuvântul asupra acestor excepții.
Apărătorul reclamantului având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței soluționare acestor excepții.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată la data de 29.12.2014 și înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamantul V. D. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1670 lei reprezentând dobânda fiscală pentru suma de 5504 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, calculată de la data de 01.01.2009 până la data restituirii integrale a acesteia.
În motivare a arătat că în anul 2007 a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat la data de 28.01.2008 suma de 5504 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
A menționat că a solicitat restituirea sumei plătite, iar prin dispoziția de plata nr. 453/04.08.2008 i-a fost restituită suma de 2849 lei, iar prin sentința nr. 202/11.03.2011 pronunțată de Tribunalul M., investită ca definitivă și irevocabilă la data de 21.06.2011 s-a dispus restituirea integrală a sumei.
La data de 08.08.2008 i-a fost restituită suma de 2849 lei reprezentând diferența dintre taxa de prima înmatriculare și taxa de poluare și suma de 156 lei reprezentând dobânda numai pentru perioada dedusă judecății (15.12._11), fapt atestat de adeverința nr. MH6747 emisă de Administrația Finanțelor Publice M..
A arătat că a solicitat pârâtei și plata dobânzii fiscale de la data de 28.01.2008 până la data de 15.10.2010 prevăzută de art. 70 și art. 124 C. proc. fiscală, care a refuzat soluționarea favorabila conform răspunsului nr. MH8024 din 19.02.2014.
Acordarea dobânzii în condițiile precizate este conformă cu legislația comunitară, astfel cum s-a stabilit prin decizia pronunțată în cauza C-65/11 de CJUE.
Conform acesteia "Dreptul Uniunii se opune reglementarii interne conținute în art. 124 C. proc. fiscala care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unor taxe percepute cu încălcare dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua în care urmează formulării cererii de restituire a acestei taxe".
Decizia data desființează cu un efect ex tunc prevederea internă și statuează că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art. 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente acesteia, începând de la data plații sale de către contribuabil.
Efectul practic al acestei decizii este deosebit de important având în vedere majoritatea covârșitoare a jurisprudenței naționale de până în prezent, care a admis acțiunile în restituirea taxei auto și a acordat dobânzile aferente doar cu începere de la momentul cererii de restituire și nu de la momentul perceperii acestei taxe.
Aceste hotărâri aveau la baza prevederile Codului de procedură fiscală conform cărora:
Art. 70: "Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor" prevede:
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Art. 124: "Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget" prevede la alineatul (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut (...) până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
În drept a invocat dispozițiile art. 70 și art. 124 Cod procedură fiscală.
A anexat, în copie, următoarele înscrisuri: sentința nr. 202/11.03.2011, dovada restituirii taxei de primă înmatriculare, cererile înregistrate sub nr. MH 6747/10.02.2014 și nr. MH8024/17.02.2014, adresa nr. MH 8024/19.02.2014, calcul dobândă fiscală, CI reclamant.
La data de 23.03.2015 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1670 lei reprezentând dobânda fiscală pentru suma de 2655 lei, sumă calculată de la data de 01.01.2009, până la data de 31.01.2011.
A menționat că în ceea ce privește data de la care se poate acorda dobânda prin raportare la termenul de prescripție, acționează doua dispoziții legale care nu sunt neapărat contrare, ci incompatibile. Pe de o parte curge un termen de prescripție pentru fiecare restituire în parte, în cazul unor prestații succesive, atât în temeiul N.C.C., art. 2526, cât și ale Decretului 167/1958 - art. 12: "In cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", iar pe de alta parte dispozițiile art. 131 din Codul de procedură fiscală statuează că termenul de prescripție se calculează începând cu data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Conform regulilor din materia fiscala, termenul de început al calculului prescripției este 01.01.2009 - data de 01 ianuarie a următorului an, motiv pentru care cererea în restituirea dobânzii nu apare ca fiind prescrisă pentru perioada ulterioară acestei date. In situația în care o parte a debitului solicitat este în afara termenului de prescripție, cum este situația de față, adică debitul aferent perioadei 29.01.2008 — 31.01.2011, acțiunea nu se poate respinge ca prescrisă în totalitate.
Textele de mai sus trebuie coroborate astfel încât ambele să producă efecte - adică atât în ceea ce privește calculul pentru fiecare lună a prestațiilor succesive și, în același timp art. 131 C. proc. fiscală să nu fie înlăturat.
Cu alte cuvinte, ar trebui să se dea eficiență juridică ambelor texte legale, adică atât aceluia care statuează că în cazul prestațiilor efective va opera o prescripție deosebită pentru fiecare dintre acestea - art. 2526 NCC și art. 12 al Decretului nr. 167/1958, cât si textul special care impune calculul prescripției extinctive începând cu data de 01 ianuarie a anului următor plații debitului - art. 131, iar acest lucru se poate face numai socotind care este anul a cărui dată de 01 ianuarie se poate include în termenul de prescripție de 5 ani anterior introducerii acțiunii.
A mai menționat că nu există un fundament juridic, respectiv un temei de drept care să impună acordarea dobânzilor aferente unei obligații fiscale de la data la care statul intervine legislativ și reglementează un nou mod de calcul al taxei speciale. Numai normele de drept comunitare, în principal regulamentul și parțial directivă, precum și jurisprudența CJUE, pot constitui izvor de drept pentru instanțele naționale. Conform dispozițiilor art. 4 din NCPC, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul pârtilor. Ceea ce este însă și mai important este faptul că Legea nr. 9/2012 care a abrogat Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi echivalată cu o recunoaștere a dreptului de a solicita restituirea taxei speciale de înmatriculare.
În primul rând, cazurile de întrerupere a prescripției extinctive sunt unele de strictă interpretare, neputând fi extinse la alte situații decât cele din textul de lege sau interpretate extinctiv.
Așa fiind, recunoașterea debitorului trebuie să fie una expresă, evidentă și neechivoca. Ori nici o prevedere a acestui act normativ al Legii nr. 9/2012 nu lasă a se înțelege existența unui drept la restituirea taxei speciale de prima înmatriculare, anterioare taxei introduse prin respectiva ordonanță.
Mai mult, prin expunerea de motive a acestui act normativ nu se face nici o referire la recunoașterea dreptului de restituire a taxei de prima înmatriculare. Prin aceasta lege cu nr. 9/2012 se introduce o taxa specială ce se va achita în vederea înmatriculării și, anume taxa de emisii poluante, astfel încât nu se poate susține din punct de vedere juridic că acest text echivalează cu o recunoaștere a dreptului de restituire a precedentei taxe speciale.
Prin urmare, conform art. 124 C. proc. fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu o întrebare preliminară de către Tribunalul Sibiu (cauza M. I., C-565/11) prin care s-a solicitat să se stabilească daca "principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii ocazionate particularilor prin aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul Uniunii, rezultate din jurisprudența Curții, coroborate cu dreptul de proprietate, instituit de art. 6 TUE si de art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându-se unor dispoziții de drept intern care restrâng cuantumul prejudiciului susceptibil de a fi recuperat de particularul al cărui drept a fost încălcat". Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat ca Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel in discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Astfel, întrucât dispozițiile art. 124 C. proc. fiscală privitoare la momentul de la care curge dobânda legala sunt contrare dreptului comunitar, acestea vor fi înlăturate de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecție juridică eficientă conferită de principiul priorității dreptului comunitar.
De asemenea, în considerentele deciziei CJUE de mai sus se arată că aceasta pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine în principiu, pe perioada cuprinsă între data plații fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia. Paguba produsă este cuantificată ca fiind aceea echivalentă cu suma ce produce dobânda între data plații nedatorate și data restituirii.
Pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 25.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și excepția autorității de lucru judecat.
Potrivit art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu instanța constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 alin. 1 din OUG nr.50/2008, intrată în vigoare la 01.07.2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Se constată astfel că Administrația F. pentru Mediu gestionează numai taxa achitată cu titlu de taxă pe poluare, începând cu data de 01.07.2008și nușitaxa specială pentru autoturisme și autovehicule ce se plătea cu ocazia primei înmatriculări anterior acestei date.
Prin urmare, cum dobânda fiscală ce se solicită în prezenta cauză nu este eferentă unei taxă pe poluare, taxa fiind achitată la data de 29.01.2008, și deci nu este venit la bugetul F. pentru Mediu se apreciază că Administrația F. pentru Mediu nu poate fi obligată în raportul juridic dedusă judecății și în consecință nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, acțiunea formulată împotriva acesteia urmând a fi respinsă.
Analizând excepția autorității de lucru judecat, instanța apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, așa cum a fost precizată, reclamantul V. D. a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1670 lei reprezentând dobânda fiscală pentru suma de 2655 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, calculată de la data de 01.01.2009 până la data de 31.01.2011, invocând faptul că prin perceperea acestei taxe s-au încălcat dispozițiile dreptului comunitar.
Instanța reține că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M., reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispunăobligarea pârâtei la restituirea diferenței taxei de primă înmatriculare în cuantum de 2655 lei achitată conform chitanței . nr._/29.01.2008, precum și la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării sumei 29.01.2008 și până la data restituirii integrale a acesteia, cu cheltuieli de judecată, invocând încălcarea dispozițiilor Tratatului Comunității Europene.
Prin sentința nr. 202/11.03.2011 a Tribunalului M., definitivă prin respingerea recursului, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și a fost obligată aceasta să dispună restituirea sumei de 2655 lei reprezentând diferență taxă specială pentru autoturism, precum și să plătească reclamantului dobânda reglementată de art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu data de 01.02.2011 până la data plății efective.
Potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În cauză, se constată că între acțiunea ce a format obiectul cauzei soluționate prin sentința nr. 202/11.03.2011 și acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză există identitate de părți, AJFM M. fiind succesoarea în drepturi a AFP Drobeta Turnu Severin. De asemenea, se constată că este îndeplinită și condiția privind identitatea de cauză, cererile fiind întemeiate pe încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar.
În ceea ce privește identitatea de obiect se constată că în prima cauză reclamantul a solicitat plata dobânzii de la data plății taxei (28.01.2008) și până la data restituirii integrale a acesteia, iar în prezenta cauză se solicită plata dobânzii aferente aceleiași sume de 2655 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare de la 01.01.2009 și până la 31.01.2011. Având în vedere că în ambele cauze se solicită plata dobânzii legale pentru suma de 2655 lei se apreciază că este îndeplinită și condiția privind identitatea de obiect.
Se apreciază astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea formulată de reclamantul V. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru Mediu București.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. D. împotriva pârâtului Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul V. D., CNP_, cu domiciliul în ., ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M. și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D. 6.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. B. A. N. I.
Red. M.B./Tehno. A.N.I
6 ex./31.03.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 346/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
