Obligaţia de a face. Sentința nr. 814/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 814/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 2220/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 814/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. Z.
Grefier O. E. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta N. A. și pe pârâtul S. P. COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI VEHICULE M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale de a judeca pricina și constată că este competentă cu soluționarea prezentei cauze în temeiul art. 95 pct.1 Cod procedură civilă rap. la art. 10 alin.1 teza I și art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului fără plata timbrului de mediu, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar bon fiscal nr. 298/08.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 20.03.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta N. A. în contradictoriu cu pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca F. tip 186, categorie auto M1, norme de poluare E2, număr de identificare ZFA_82, nr. omologare AC1A1K1E11C32E2, an fabricație 1999, . auto K_ și obligarea paraților potrivit dispozițiilor art. 453 C. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că si-a îndeplinit obligația prealabila potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plângerii prealabile către S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculări Vehicule Constanta, solicitând înmatricularea definitiva fără plata timbrului de mediu a autovehiculului.
A solicitat să se aibă in vedere faptul ca sesizarea instanței de judecata justifica interes, in sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantei este legitim corespunzător cerințelor legii materiale si procesuale.
A arătat că interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut, interesul este personal si direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțină celui care recurge la acțiune și de asemenea interesul este născut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea.
A invocat faptul că prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cat si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunind in mâinile titularului toate atributele care, conform legii, îi compun dreptul de folosința, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispoziție, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare îl determina pe reclamant sa nu poată vinde autoturismul achiziționat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
A susținut că potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege", însă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vândă, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu. Astfel, limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național.
A arătat că articolul 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice, în plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității, sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revenind statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.
A invocat faptul că OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza, elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de Înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
A susținut că tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Prin urmare, a apreciat că se afla din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasă neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, a arătat că argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1 al.1,2 al. 2 si art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicata, raportat la art. 148 al. 2 din Constituie si art. 110 din TFUE.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate reclamantă, decizie privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu, contract de vânzare cumpărare și dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pârâtul S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501 din 13 nov. 2006 emis de MAI, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă,inclusiv plata taxei pe emisii poluante instituită conform Legii nr.9/2012 – „Autoritățile competente să realizeze operațiunile de înmatriculare a vehiculelor pot încasa de la solicitanți toate taxele și tarifele stabilite potrivit legii, aferente acestor operațiuni.”.
În temeiul dispozițiilor articolului 4 din OUG cu numărul 9/2013, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență – 05.08.2013, „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
De asemenea, în cuprinsul acestei dispoziții care reglementează începând cu data de 05.09.2013 înmatricularea în circulație a autoturismelor, articolul 7 alineatul 1 al OUG 9/2013 prevede că „în cazul în care pentru un autovehicul s-a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau timbrul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență și pentru care nu s-a dispus de către instanțe restituirea acestora, autovehiculul este ulterior scos din parcul auto național și i se restituie ultimului proprietar valoarea reziduală a timbrului.”
În același timp, se poate constata că legislația care a acționat în cursul anului 2012 crea o discriminare între proprietarii autoturismelor achiziționate și înmatriculate pentru prima oară pe teritoriul României - vânzător fiind un proprietar al unui autoturism înmatriculat în alt stat -, și cumpărătorii autoturismelor deja înmatriculate în România – vânzător fiind un proprietar al unui autoturism înmatriculat deja în România. Prin urmare, dispozițiile legale anterioare OUG 9/2013 nu impuneau plata taxei în vederea înmatriculării decât pentru autovehiculele care se înmatriculau pentru prima oară în România, deși emisii poluante emiteau și autoturismele deja înmatriculate.
În prezent au fost eliminate aceste discriminări deoarece articolul 4 indicat mai sus din O.U.G. cu numărul 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, prevede că această taxă se achită în primul rând de către primul proprietar din România – litera a) a textului. Dacă enumerarea persoanelor care sunt obligate a achita taxa se oprea aici, adică numai la primul proprietar, ar fi fost valabile toate reținerile jurisprudențiale precum și toate concluziile desprinse din hotărârile împotriva României în materia restituirii taxelor percepute anterior la înmatricularea autoturismelor - cauza T. pronunțată la 7.04.2011 de Curtea de Justiție Europeană, C‑263/10 N. din 7 iulie 2011. Însă textul de lege continuă enumerarea subiecților activi ai obligației de plată a acestei taxe în cuprinsul literelor c) și d) din articolul 4, prevăzând că au obligația de a plăti timbrul de mediu și persoanele care transcriu proprietatea asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Autovehiculul rulat este definit de articolul 2 alineatul 1 litera b) din OUG cu numărul 9/2013 - autovehiculul care a mai fost înmatriculat. Așadar, obligația de a plăti acest timbru de mediu revine și persoanelor care achiziționează autovehicule din piața internă, care au mai fost anterior înmatriculate, dar pentru care nu s-a achitat această taxă sau taxele cu același regim prescrise de legile anterioare. Prin urmare, obligația aceasta de a achita taxa specială denumită timbru de mediu revine absolut tuturor persoanelor care înmatriculează autovehicule, atât celor care achiziționează autovehiculul dintr-un stat membru UE, cât și de pe teritoriul României, indiferent dacă autovehiculul se înmatriculează prima oară în România sau nu, cu excepția situațiilor în care s-a achitat pentru acest autovehicul taxa de primă înmatriculare, taxa de poluare sau taxa de emisii poluante.
În temeiul acestor prevederi legale, menționate mai sus, timbrul de mediu este datorat pentru absolut toate operațiunile de înmatriculare, nediscriminatoriu.
Începând însă cu data de 05.08.2013, aceste discriminări pe care jurisprudența internă și cea a CJUE le-au reținut, au încetat, ceea ce presupune respectarea de către petenți și toate autoritățile ale statului dispozițiilor legale în vigoare. În concluzie, la momentul analizării pretențiilor petentului, temeiul discriminării, sesizat de practica judiciară, a dispărut, iar în opinia instanței nu mai subzistă nici un impediment în aplicarea întocmai a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului cu numărul 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Întrucât în cauza de față reclamanta solicită înmatricularea autoturismului fără plata timbrului de mediu după data de 05.08.2013, respectiv în data de 27.01.2015 în fața pârâtului– fila 16 din dosar și în data de 20.03.2015 în fața instanței – fila 3 din dosar, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, aceste autorități publice fiind obligate a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. A., CNP_, cu domiciliul în Orșova, ., ., județul M., cu domiciliul procesual ales la CA Colțuc M. cu sediul în București, Calea Rahovei, nr. 266 – 268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, Sector 5 în contradictoriu cu pârâtul Instituția Prefectului M. - S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, cu sediul în localitatea Drobeta Turnu Severin, .. 7, județul M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi 08.06.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
D. Z. O. E. C.
Red. D.Z./Tehnored. O.E.C.
4 ex./ 4 pagini
17 Iunie 2015
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 797/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
