Alte cereri. Sentința nr. 2959/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2959/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 3861/102/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2959/2014
Ședința publică de la 28 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta V. N., cu domiciliul în Tg M., ., . în contradictoriu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, având ca obiect obligarea pârâtei la plata compensațiilor bănești acordate prin Hotărârea nr. 5/2010, în rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, doamna avocat Paulus C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosarul cauzei chitanța nr. 21/03.11.2014 privind achitarea onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța invocă din oficiu excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 10/2014 și pune în discuție excepția invocată și potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul reprezentantei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției prematurității întemeiată pe OUG 10/2014 având în vedere că la data formulării acțiunii acest act normativ nu era în vigoare și nu se poate aplica retroactiv. În situația în care totuși de aplică act normativ prezentei cauze, arată că prin acest act normativ se suspendă plata obligaților începând cu 14 martie 2014, în acest moment procesual ordonanța nu mai este în vigoare. Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii, obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor la plata sumei care a fost stabilită prin Hotărârea nr. 5/2010 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003, în cuantum de_ lei, care este izvorul obligației legale de plată. Solicită să se constate această sumă a fost scadentă începând cu data de 03.03.2011, art. 18 stabilind două tranșe de plată, însă până la acest moment nu a fost achitată nicio sumă, motiv pentru care solicită actualizarea sumei cu indicele de creștere de consum potrivit art. 18. Reprezentanta reclamantei solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea fondului și cele depuse la acest termen de judecată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.07.2013, reclamanta V. N. a chemat-o în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acesteia la plata compensațiilor bănești acordate prin Hotărârea nr.5/2010 emisă de Instituția Prefectului județului M. – Comisia județeană pentru aplicarea Legii 290/2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg situația de fapt, arătând că, deși Hotărârea nr.5/2010 a fost emisă cu peste 3 ani în urmă, încă nu s-a efectuat plata despăgubirilor stabilite prin aceasta, fiind astfel lipsită de bunul său, în sensu lart.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat, pe de o parte, prematuritatea introducerii acțiunii, raportat la prevederile art.1 alin.1 și 2 din OUG 10/2013 și, pe de altă parte, netemeinicia acțiunii, întrucât nu i se poate imputa imposibilitatea de punere în executare voluntară a obligațiilor de plată, raportat la numărul ridicat de popriri dispuse.
Prin decizia nr.4231/R/02.07.2014, Curtea de apel Tîrgu M. a admis recursul reclamantei împotriva sentinței nr.145/20.0._ pronunțate de Tribunalul M. și a casat-o cu trimitere spre rejudecare.
În recurs, pârâta a invocat din nou excepția prematurității, întemeiată, de această dată, pe dispozițiile OUG 10/2014, cu privire la care instanța de casare a dispus analizarea atât a acesteia, cât și a conflictului legilor în timp și aplicabilitatea legii noi în litigiile în curs de soluționare.
Analizând cererea de chemare în judecată și înscrisurile aflate la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale relevante, tribunalul constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 134.652,43 lei, reprezentând despăgubiri stabilite prin Decizia nr.5/2010 emisă de Instituția Prefectului județului M. – Comisia județeană pentru aplicarea Legii 290/2003.
În data de 26.04.2010, la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a înregistrat dosarul cu nr.3473, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 10. Până la formularea prezentei cereri de chemare în judecată, pârâta nu a soluționat această cerere, în sensul că nu a efectuat plata despăgubirilor stabilite. Însă, în speță, nu se poate vorbi de un refuz al pârâtei de a soluționa cererea de emitere a titlului de despăgubire, ci de o nesoluționare a acestei cereri într-un termen rezonabil, în această materie nefiind incidente dispozitiile art.2 alin.1 lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii.
Caracterul rezonabil al termenului se apreciază de la caz la caz, la momentul soluționării acțiunii. Totodată, fiind vorba de o situație juridică în curs, instanța va aprecia caracterul rezonabil al termenului prin raportare la legislația în vigoare la data soluționării acțiunii, astfel că nu se poate considera că că s-ar încălca astfel principiul neretroactivității legii civile.
Prin urmare, pe lângă prevederile Titlului VII al Legii 247/2005, sunt aplicabile și prevederile adoptate în această materie până la soluționarea cererii, în speță dispozițiile art.2 din OUG 10/2014, care prevăd că, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998,Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. Efectul intrării în vigoare a acestui text legal este că, în speță, chiar dacă s-ar putea reține că termenul trecut de la data emiterii deciziei de acordare a despăgubirilor este nerezonabil, obligația pârâtei de plată a acestora nu este exigibilă, întrucât obligația de plată a despăgubirilor a fost eșalonată prin voința leguitorului. Mai mult, nu s-ar putea dispune plata despăgubirilor dupa împlinirea acestui termen, întrucât, la acest moment, nu se cunoaște care este cadrul legal ce urmează a fi adoptat de legiuitor pentru a rezolva situația acestor despăgubiri – astfel cum rezultă din preambulul actului normativ.
Prin acest nou act normativ au fost avute vedere urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea drepturilor privind acordarea despăgubirilor, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, necesitatea instituirii unor reglementări speciale care să coreleze modalitatea de plată a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite astfel încât să se asigure menținerea echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, dată fiind necesitatea stabilirii unei noi modalități de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr.9/1998 și Legii nr.290/2003 și a identificării surselor de finanțare necesare, în contextul admiterii excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.10/2013 prin care s-a reglementat modalitatea de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
În aceste condiții, prin instituirea unei cauze legale de suspendare a obligației de plată, dreptul afirmat de către reclamantă ca o condiție de exercitare a acțiunii civile nu poate fi realizat.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul Titlului VII al Legii 247/2005, OUG 10/2014 și art.18 din Legea 554/2004, reținând incidența în speță a prevederilor OUG 10/2014 (text legal în vigoare la data pronunțării și cu privire la care nu s-a reținut neconstituționalitatea), tribunalul va admite excepția prematurității și va respinge cererea de chemare în judecată ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prematurității.
Respinge ca prematură cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V. N., CNP_, cu domiciliul în Târgu M., ., ., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. D. Ț.
Red./Tehnored.C.M.
4 ex/19.12.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2963/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 921/2014.... → |
|---|
