Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2963/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2963/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 3145/320/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2963/2014
Ședința publică de la 28 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. M.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M. M. A., cu domiciliul în Tg M., ., . în contradictoriu cu pârâții M. Tg M., și . ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtului . avocat G. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la data de 27 noiembrie 2014, prin registratura instanței, din partea reclamantei M. M. A. note scrise.
Instanța comunică un exemplar din notele scrise doamnei avocat G. A..
În temeiul art.131 C.pr.civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art.10 alin. 1 teza I din Legea 554/2004.
Se constată întocmit la dosarul cauzei referatul în conformitate cu dispozițiile art. 103 (1^1)din Hotărârea nr. 387/2005, modificată privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La întrebarea instanței, reprezentanta pârâtului . încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
La solicitarea instanței, doamna avocat G. A. apreciază durata procesului la un singur termen de judecată, cel de astăzi.
În baza art.238 C.pr.civ., instanța estimează durata prezentului proces la 30 de zile.
La întrebarea instanței, doamna avocat G. A. arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul reprezentantei părții prezente.
Doamna avocat G. A. solicită respingerea contestației împotriva procesului verbal de ridicare a autovehiculului și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta nu contestă faptul că a staționat neregulamentar într-o zonă în care existau indicatoare cu atenționarea „acces interzis”, „oprire interzisă”, ci invocă mai multe aspecte de nelegalitate a procesului verbal de ridicare, respectiv lipsa mențiunii cu privire la locul de muncă și ocupația contravenientei, o eroare materială cu privire prenumele M. în loc de M., cu privire la fapta reținută în procesul verbal de ridicare, în sensul că nu este o descriere suficientă a acesteia în cuprinsul procesului verbal. Reprezentanta pârâtei apreciază că lipsa mențiunilor cu privire la ocupația contravenientei și cu privire la prenumele acesteia nu atrag nulitatea procesului verbal, că fapta reținută în procesul verbal este suficient descrisă pentru încadrarea corectă în prevederile legale în vigoare. Reprezentanta pârâtei arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ., și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. la data de 11.03.2014 și a cărei competență de soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului M., reclamanta M. M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele M. Tîrgu M. și S. SA, anularea procesului – verbal de dispunere a ridicării unui autovehicul staționat neregulamentar . 1250/24.02.2014 și obligarea pârâtei S. SA la repararea prejudiciului material de 235,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, actualizată cu rata inflației cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în materie.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg situația de fapt, arătând, în esență, că în data de 24.02.2014, la ora 11.45, a staționat voluntar autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul din ., în Tîrgu M., jud. M., aferent bandei drepte de mers, pe direcția dinspre . . înainte, cu circa un metru, de indicatorul Accesul interzis pe . o situație personală specială medicală a copilului său, durata staționării nefiind mai mult de 15 minute. Pe sensul de mers banda dreaptă de circulație nu este nici un indicator de avertizare ridicări auto și nici de staționare interzisă, un asemenea indicator fiind plasat pe partea opusă a stâlpului pe care se află montat indicatorul Accesul interzis, fiind, deci, vizibil exclusiv celor care vin di nsens opus, deci nu are adresabilitate sau incidență asupra conducătorilor care se deplasează pe direcția dinspre . . accesul pe stradă este interzis.
În opinia reclamantei, procesul verbal este nelegal, lipsind mențiunile privind ocupația și locul de muncă ale contravenientului, în plus, numele contravenientului este scris greșit M. în loc de M.. Un alt motiv de anulare îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor revăzute de art.16 alin.7 din OG 2/2001 referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul verbal respectiv. În al treilea rând, nu s-a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care intimatul susține că le-ar fi săvârșit și nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, ci doar s-a reprodus textul legal, astfel nu se poate determina dacă autoturismul era sub incidența indicatorului care interzice oprirea/staționarea. Mai mult, procesul verbal nu cuprinde nicio mențiune privind martorii la săvârșirea faptei. Astfel, prin obligarea nejustificată la plata taxei de 235,60 lei ca urmare a dispoziției de ridicare a autoturismului, reclamantei i-a fost provocat un prejudiciu material, pentru care solicită angajarea răspunderii civile delictuale a S. SA pentru acesta și obligarea la repararea acestuia.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, factura și chitanța de plată a taxei de ridicare auto.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.64, 97 și 128 din OUG 195/2002 și HCLM 11/2013.
Pârâtul M. Tîrgu M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Pârâtul a prezentat, de asemenea, situația de fapt, susținând că nu a fost încheiat și un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar procesul verbal încheiat nu conține sancțiuni pecuniare în acest sens, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art.7 lit.h din Legea poliției locale 155/2010, coroborate cu prevederile art.64 alin.1 din OUG 195/2002, respectiv cu prevederile HCLM 75/2012 și 11/2013.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispozițiilor legale relevante, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de dispunere a ridicării unui autovehicul staționat neregulamentar . nr.1250/24.02.2014 încheiat de un agent din cadrul Biroului Siguranță Rutieră al Direcției Poliția Locală M., s-a constatat că autovehiculul VW Golf_ a staționat neregulamentar pe ., încălcând prevederile imperative ale art.143 lit.a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, fiind dispusă ridicarea acestuia în baza contractului de concesiune nr.485/18.12.2007 încheiat între M. Tîrgu M. și S. SA.
Reclamanta a invocat atât motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie ale procesului verbal respectiv.
În ceea ce privește nelegalitatea actului contestat, instanța constată că toate motivele invocate de reclamantă au ca temei texte legale din OG 2/2001, or, astfel cum rezultă din însuși înscrisul în litigiu, acesta nu este un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, căruia să îi fie aplicabile dispozițiile OG 2/2001, ci un act administrativ distinct, prin care un reprezentant al unei autorități publice a dispus ridicarea unui autoturism, în aplicarea dispozițiilor legale indicate în preambulul procesului verbal. Prin urmare, eventuala lipsă a unui martor asistent, greșita indicare a unui din prenumele reclamantei sau lipsa indicării posibilității de a face obiecțiuni nu atrage nulitatea actului contestat în sensul legislației contravenționale.
S-a mai invocat faptul că, întrucât nu au fost descrise complet împrejurările în care s-a comis fapta, nu se poate stabili dacă indicatorul care interzice parcarea i se adresa reclamantei. Tribunalul constată, însă, că agentul a menționat numărul administrativ al casei în dreptul căreia autoturismul era staționat (nr.4, ceea ce corespunde, într-adevăr, cu partea dreaptă a străzii Semănătorilor pe sensul de mers spre .. Potrivit indicatorului plasat la . propriilor susțineri ale reclamantei, era interzis accesul pe . sens de mers, . unic dinspre .. Prin urmare, reclamanta a pătruns pe sens interzis și a staționat în zona în care acționa indicatorul Staționarea interzisă, plasat pe același stâlp pe care era plasat și indicatorul Accesul interzis, dar îndreptat în sens opus (logic, întrucât se presupune că din direcția . se deplasează nici un auto, accesul fiind interzis). Prin invocarea faptului că indicatorul nu i s-ar fi adresat, întrucât era orientat în sens opus, reclamanta își invocă propria culpă de a fi încălcat interdicția de acces pe sensul interzis, și, oricum, apărarea este neavenită, întrucât faptul că indicatorul este îndreptat într-un anume sens nu exclude aplicabilitatea sa indiferent din ce direcție s-ar fi deplasat auto care a staționat în locul respectiv (staționarea este interzisă în locul respectiv, indiferent de sensul de deplasare a auto).
Prin urmare, tribunalul constată că actul administrativ contestat a fost emis de autoritatea competentă (un agent din cadrul Poliției locale Tîrgu M.) în exercitarea legii (art.143 alin.1 lit.a din HG 1391/2006, art.7 lit.h din Legea 155/2010 și HCLM 11/2013) și fără exces de putere, astfel că, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de anulare a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. M. A., cu domiciliul în Tîrgu M., ., ., în contradictoriu cu pârâții M. Tîrgu M. – Direcția Poliția Locală, CUI_, cu sediul în Tîrgu M., ..9, jud. M. și S. SA; cu sediul în Tîrgu M., ., jud. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședința publică de la 28.11.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. M. D. Ț.
Red./Tehnored.CM
08.01.2015
5 ex.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 2619/2014. Tribunalul MUREŞ | Alte cereri. Sentința nr. 2959/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
