Anulare act administrativ. Sentința nr. 2139/2014. Tribunalul MUREŞ

Tribunalul MUREŞ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2139/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 5186/102/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ (Număr în format vechi 6482/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

SENTINȚA Nr. 2139/2014

Ședința publică de la 24 Iunie 2014

Completul constituit din:

Președinte I. O.

Grefier T. R.

Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta .. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în calitate de succesoare legală a pârâtei inițiale conform HG 520/2013, având ca obiect anulare act administrativ.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că reclamanta a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 23 iunie 2014 concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 iunie 2014, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 10 iunie 2014, ulterior pentru data de 17 iunie 2014, iar apoi pentru data de 24 iunie 2014, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15 iunie 2012 sub nr._, reclamanta Fa.Ro.T..SRL solicită ca în contradictoriu cu pârâta DGRFP B.-AJFP M. să se dispună anularea deciziei nr.96/28.11.2011 emisă în dosarul nr.3930/2011 ca fiind netemeinică și nelegală; anularea deciziei de impunere nr.1074/3.12.2010 și a raportului de inspecție fiscală nr.37/3.12.2010 în sensul exonerării reclamantei de la plata următoarelor sume: 73.039 lei impozit pe profit și 75.878 lei majorări și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.

În motivarea cererii reclamanta arată că a fost supusă unei inspecții fiscale în perioada martie-decembrie 2010, perioada supusă verificării fiind 01.01._09, iar în urma acestei inspecții s-a încheiat raportul de inspecție fiscală nr.37/3.12.2010 în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr.1074/3.12.2010. Se arată că prin decizia de impunere au fost stabilite obligații suplimentare la plată în sumă de 148.917 l ei, compusă din sumele amintite mai sus. Decizia de impunere a fost contestată în căile administrative de atac, iar prin decizia nr. 96/2011 pârâta a respins contestația reclamantei, ca neîntemeiată.

Reclamanta susține că această decizie este nelegală și arată că în ceea ce privește calculul impozitului pe profit stabilit suplimentar, la pct.2.1.1 din decizia de impunere este indicată valoarea de 73.039 lei, iar în cuprinsul deciziei de impunere este înscrisă valoarea de 77.556 lei, ceea ce creează incertitudine cu privire la valoarea impozitului stabilit suplimentar. Se arată apoi că în cauză trebuie stabilită justețea motivelor în fapt și în drept care au condus la ajustarea veniturilor reclamantei și stabilirea unui profit suplimentar. Se solicită a se stabili dacă tranzacțiile dintre cele două societăți comerciale afiliate - FA.RO.T. SRL Ungheni și Fanton SPA Italia au avut loc în termeni comerciali de piață liberă; dacă din dosarul prețurilor de transfer rezultă că există prețuri comparabile încheiate cu persoane independente atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile din punct de vedere comercial; dacă pierderile înregistrate în anii 2005 ,2007,2008 și 2009 sunt determinate de politica prețurilor produselor ( tariful pentru prestarea de servicii la care s-a aplicat un adaos de 40%) sau au cauze conjuncturale fiind influențate de alți factori ( criza economică, productivitate, programe investiționale); care este metoda cea mai adecvată de determinare a prețului de transfer (metoda comparării prețurilor sau metoda cost-plus) în raport de datele și metoda de determinare a prețului de transfer cuprinsă în dosarul prețului de transfer; modul de formare a prețului și modul de determinare a marjei de profit; dacă la calculul marjei de profit trebuia să se aibă în vedere profitul brut sau profitul din exploatare; dacă pentru aplicarea metodei cost-plus, calculul valorii marjei de profit trebuia stabilit la nivel de mediană din mijlocul intervalului de comparare, pentru toți anii verificați, 2005-2009 sau metoda putea fi aplicată doar de la data 19.02.2008, dată la care a intrat în vigoare Ordinul nr.222/2008 privind dosarul prețurilor de transfer; incidența în timp a normelor legale aferente perioadei 01.01._09, referitoare la estimarea prețului de piață, a modului de determinare a prețului de transfer și a marjei de profit, în raport cu perioada supusă verificării ( 01.01._09).

Reclamanta susține că organul de control nu a stabilit în prealabil dacă relația dintre cele două firme afiliate se desfășoară în termenii comerciali de piață liberă sau nu, și se invocă prevederile pct.1(22) din HG 44/2004 în vigoare la data inițierii inspecției fiscale martie 2010. Reclamanta susține că a dovedit că relația cu Fanton SPA Italia s-a desfășurat în termeni comerciali de piață liberă și arată că în decizia nr.96/2011 de soluționare a contestației nu s-a analizat această susținere din contestația administrativă.

Se arată apoi că organul de control nu a argumentat de ce a reținut că tarifele practicate pentru prestările de servicii de asamblare pentru firma afiliată Fanton SPA Italia nu sunt la nivelul de piață, singurul argument fiind legat de pierderile financiare. Se susține că aceste pierderi financiare nu sunt legate întotdeauna de politica de prețuri, ci pot avea cauze conjuncturale ( management, programe investiționale care se amortizează în timp, productivitate, criza economică), ce influențează situația financiară a firmei. Se invocă prevederile pct.15 ( ulterior pct.36) din HG 44/2004 și se arată că organul de control nu a examinat în primul rând dacă persoanele independente cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacție în condițiile stabilite de persoanele afiliate. Se arată că așa cum reiese din dosarul prețurilor de transfer, reclamanta a avut ca partener tradițional în România firma Italoptica SRL Ungheni, care este persoană independentă, care a încheiat tranzacția cu Fanton SPA Italia la același preț cu care a încheiat-o și reclamanta în calitate de persoană afiliată. Se susține pentru aceste motive că metoda cea mai adecvată prin care urma să se stabilească prețul de piață era metoda comparării prețurilor și nu metoda cost-plus. Se mai arată că nu au fost condiții speciale în relația reclamantei cu Fanton SPA Italia, astfel că modul cel mai direct de a stabili dacă condițiile create sau impuse între companiile asociate sunt de deplină concurență este acela de a compara prețurile percepute în tranzacțiile controlate, cu prețurile percepute în tranzacții comparabile întreprinse între companii independente. Se susține pentru toate aceste motive că prețurile de transfer practicate de reclamantă în relația cu Fanton SPA Italia sunt prețuri stabilite la nivelul pieței libere. Se arată că nu trebuia ca reclamanta ca persoană afiliată să folosească prețuri mai mari decât cele ale pieței libere și se susține ca nejustificată stabilirea unor venituri suplimentare pentru perioada ianuarie 2005-iunie 2006; mai 2008-decembrie 2009, în sumă de 1.135.387 lei și anularea, pe seama sumelor stabilite suplimentar, a pierderii fiscale înregistrată de societate cumulat la 31.12.2009 în sumă de 710.120 lei.

Reclamanta critică în continuare motivele reținute în decizia de soluționare a contestației cu referire la art.11 alin.2 din legea 571/2003 și la pct.32 din HG 44/2004 și la faptul că . Ungheni nu este cuprinsă în eșantionul de comparație și analiză, din dosarul prețurilor de transfer. Se arată că și dacă ar fi fost cuprinsă, datele nu pot fi edificatoare pentru a stabili dacă prețurile de transfer practicate sunt la lungime de braț. Se arată că motivul pentru care . Ungheni nu a fost cuprinsă în eșantionul de comparație și analiză din dosarul prețurilor de transfer constă în faptul că modul de eșantionare este restrictiv și nu pot fi introduse în eșantion firme cu active de valori mai mici decât activele societății supusă verificării . Reclamanta mai arată că metoda comparării prețurilor a fost cuprinsă și în dosarul prețurilor de transfer atunci când a descris relația contractuală a SA Fanton SPA Italia și ulterior a relației contractuale dintre reclamantă și Italoptica SRL Ungheni, care este o persoană independentă.

Referitor la marja de profit care a fost utilizată pentru reîntregirea profitului, reclamanta arată că nu are riscuri care derivă din funcțiile comerciale, de cercetare-dezvoltare, stocuri și aprovizionare, iar riscurile legate de calitate și garanții sunt limitate. În consecință nici marja cu care lucrează reclamanta nu poate fi la fel de mare ca în cazul firmelor independente. Se arată că organul de control nu aduce argumente concrete care să conteste afirmația reclamantei că prețurile practicate sunt conform condițiilor pieței libere, astfel că nu există justificare pentru reîntregirea profitului. Reclamanta arată că organul fiscal trebuia să aibă în vedere modul de calcul al marjei de profit, calculat de contribuabil, respectiv ca marja de profit să fie raportată la profitul brut, nu la profitul din exploatare, arătând că organul de control nu a avut alte argumente, în afară de pierderile financiare, că metoda utilizată nu reflectă prețul de piață al produselor.

Se susține că nu poate fi aplicat retroactiv, calculul valorii marjei de profit stabilită la nivelul medianei intervalului de comparare a profiturilor obținute de societățile de profil selectate în eșantionul din dosarul prețurilor de transfer, respectiv rezultatele financiare din anii 2005,2006,2007 și începutul anului 2008, deoarece modul de calcul al marjei de profit la nivelul medianei intervalului de comparare, a fost stabilit doar la data de 19.02.2008, dată la care a intrat în vigoare Ordinului nr.222/2008 privind dosarul prețurilor de transfer. Până la acel moment, modul de determinare a prețului pieței pentru metoda cost-plus, era reglementat pe pct.5 ( în vigoare în anul 2005) ulterior pct.26 din HG 44/2004.

Referitor la pct.5.1.a) și b) din decizia de impunere reclamanta susține că serviciile aferente sumei înregistrată în contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate” pe care a considerat-o deductibilă fiscal, au fost pentru realizarea publicității produselor firmei, astfel că în mod nejustificat inspectorii fiscali au diminuat baza impozabilă. În ce privește cheltuielile cu dobânzi și diferența de curs valutar, reclamanta susține că nu a greșit și arată că aceste aspecte urmează a fi probate cu o expertiză efectuată de un consultant fiscal.

Referitor la accesoriile calculate de pârâtă, reclamanta susține că nu le datorează în raport de principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului. Se invocă apoi ca alt motiv de anulare, faptul că aceste accesorii au fost calculate retroactiv, obligația principală neavând o scadență anterioară, fiind stabilită doar în urma inspecției fiscale privind dosarul prețurilor de transfer, devenind exigibilă doar în momentul stabilirii ei și, pe cale de consecință, nu pot fi calculate pentru o perioadă anterioară stabilirii obligației fiscale. Se invocă prevederile art.109 alin.2 din OG 92/2003 și art.119, 120 din OG 92/2003 cu referire la termenul de scadență și se arată că întrucât diferențele de impozit pe profit au fost stabilite de organul fiscal prin reîntregirea profitului datorat prețurilor de transfer (pct.5.1 a), obligația respectivă fiind stabilită doar cu ocazia inspecției fiscale, această creanță nu a avut o scadență, pe care contribuabilul trebuia să o respecte în sensul plății, fiind stabilită ulterior pe o procedură specială.

Reclamanta a anexat la cerere în copie, decizia de impunere, contestația administrativă, decizia contestată, raportul de inspecție fiscală.

La termenul de judecată din data de 8 mai 2013 reclamanta a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul prețurilor de transfer (filele 152-199)

În probațiune reclamanta se folosește de înscrisurile depuse și a solicitat efectuarea unei expertize de către un consultant fiscal, cu obiectivele depuse pentru termenul de judecată din data de 8 mai 2013 – fila 180 și la fila 200 dosar.

Pârâta DGFP M. (continuator DGRFP B.) a formulat întâmpinare (filele 45-52), prin care solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată. Pârâta arată că în soluționarea contestației pe cale administrativă s-a analizat dacă în mod legal organele de inspecție fiscală au procedat la ajustarea veniturilor societății pe baza estimării valorii de piață a serviciilor prestate în favoarea unei persoane afiliate, în condițiile în care din informațiile cuprinse în dosarul prețurilor de transfer depus de reclamantă s-a concluzionat că tarifele practicate de contestatoare pentru serviciile prestate în beneficiul persoanei afiliate nu sunt la nivelul pieței.

Se arată astfel că organele de control din cadrul pârâtei au constatat că în perioada supusă inspecției fiscale (2005-2009), cu excepția anului 2006, reclamanta a încheiat exercițiile financiare cu pierdere. Se arată că și în anul 2004 reclamanta a înregistrat o pierdere de 277.697 lei. În ceea ce privește rezultatul înregistrat pe anul 2006, la control s-a reținut că acesta a fost influențat de următoarele: obținerea unor venituri cu caracter ocazional în sumă de 144.480 lei, reprezentând contravaloarea unor servicii de organizare a sistemului de control calitativ, pentru realizarea cărora reclamanta nu a înregistrat cheltuieli suplimentare, iar în anul 2006 cheltuielile cu chiria spațiului în care își desfășoară activitatea au avut cel mai scăzut nivel comparativ cu ceilalți ani din perioada verificată.

Pârâta precizează că din analiza efectuată de organele de control vizând rezultatele financiare ale societății reclamante a rezultat că această stare de fapt nu are determinări care țin de:

- cheltuieli cu forța de muncă - majoritatea salariilor din sectorul productiv au un nivel apropiat de salariul minim pe economie;

- utilizarea capacității de producție - deși reclamanta a invocat drept cauză a pierderii faptul că nu a funcționat la o capacitate de producție peste pragul de rentabilitate (100 salariați), realitatea reflectată de o . indicatori economici (cifra de afaceri, total venituri, total cheltuieli, profit/pierdere, numărul mediu de salariați, productivitatea muncii) analizați pentru perioada 2005 - 2009 infirmă susținerea acesteia; în acest sens, în actul de control atacat s-a arătat că anul 2006, în care societatea a avut cel mai mic număr mediu de salariați din întreaga perioadă analizată, a fost singurul an în care aceasta a înregistrat profit, iar în anul 2008, anul cu cea mai mare productivi" 3 a muncii (raportată la total venituri), s-a înregistrat cea mai mare pierdere;

- politici guvernamentale nefavorabile - nu s-au manifestat politici guvernamentale care să influențeze defavorabil strategia de afaceri a societății;

- „viața" produselor (sub aspectul fabricației) - produsele asamblate nu s-au aflat la finalul ciclului de producție;

- condiții economice deosebite, riscurile specifice situațiilor de criză (zonală, mondială) nu au determinat situația financiară localizată în cazul analizat.

Datele și informațiile obținute de organele de inspecție fiscală au condus la concluzia că, în perioada ianuarie 2005 - iunie 2006, mai 2008 - decembrie 2009, reclamanta a prestat serviciile de asamblare menționate mai sus pentru firma FANTON SPA Italia (asociat unic al S.C. FA.RO.T.. S.R.L.), iar în perioada iunie 2006 - decembrie 2008, deși finalmente serviciile de asamblare vizau tot firma FANTON SPA Italia, o parte din acestea erau facturate de către S.C. FA.RO.T.. S.R.L. către S.C. lULIANA INVEST S.R.L. Ungheni (persoană română afiliată) care, la rândul ei, a facturat serviciile către FANTON SPA Italia.

În aceste condiții, organele de control au reținut că un impact major în rezultate financiare negative înregistrate de reclamantă în perioada respectivă l-a avut relația desfășurată cu FANTON SPA Italia, drept pentru care la control s-a analizat dacă tranzacțiile derulate între S.C. FA.RO.T.. S.R.L. și FANTON SPA Italia corespund condițiilor în care se desfășoară tranzacțiile între companii independente. Se arată că de principiu, este improbabil ca o companie independentă să fie dispusă să producă și să furnizeze produse sau să presteze servicii în termeni care nu permit realizarea de profit.

În consecință, organele de control au procedat la efectuarea unor instrumentări și analize pentru a constata dacă tranzacțiile în cazurile menționate s-au efectuat în condițiile determinate de forțele pieței, ori a avut loc un transfer, o mișcare, o deplasare a profiturilor, cu consecința unei eludări a impozitelor în statul furnizorului.

Pârâta susține că organul de control a procedat conform art.11 alin.2 din Legea 571/2003, coroborat cu HG 44/2004 și Ordinul ANAF 222/2008 privind dosarul prețurilor de transfer, astfel că în mod corect s-a concluzionat că se impune să se stabilească dacă pentru tranzacțiile în cauză au fost practicate prețuri de transfer la nivelul prețurilor de piață, cu respectarea principiului lungimii de braț, drept pentru care în mod corect s-a solicitat reclamantei dosarul prețurilor de transfer. Se arată că sunt incidente prevederile art.79 alin.2 din OG 92/2003 și art.2 alin.1 din Ordinul ANAF nr.222/2008. Pârâta arată că dosarul prețurilor de transfer a fost prezentat de reclamantă organelor de control cu adresa nr.60/07.10.2010, iar la soluționarea contestației administrative s-au reținut următoarele:

- în perioada 2005-2009, costul manoperei unitare (tarif standard de manoperă) practicat de unitate pentru stabilirea prețurilor în relația cu firma FANTON SPA a fost aproape neschimbat, astfel: tariful pentru asamblare manuală a fost de 0,0040 lei/s în întreaga perioadă (2005-2009), iar tariful pentru asamblare automată a crescut de la 0,0040 lei/s în perioada 2005-2006 la 0,0050 lei în perioada 2008-2009;

- reclamanta nu a fost în măsură să prezinte organelor de control sau organelor de soluționare a contestației un calcul economic din care să rezulte cum a fost stabilit costul manoperei unitare, în legătură cu acesta fiind făcute doar afirmații generale, uneori contradictorii, de genul: la acesta s-a ajuns în urma negocierilor dintre FA.RO.T. și FANTON", a fost stabilit în conformitate cu piața forței de muncă din România", „în acesta sunt incluse cheltuielile indirecte"; referitor la acest aspect, în răspunsul dat organelor de control la întrebarea nr. 2 din Nota explicativă nr. 203/18.11.2010, reprezentantul legal al societății s-a rezumat la a enumera elementele care au stat la baza determinării acesteia;

- tariful standard de manoperă nu a fost corelat cu creșterile salariale; astfel, cu toate că în perioada 2005 - 2009 salariile angajaților au fost majorate în mod repetat, tariful standard de manoperă pentru asamblarea manuală nu a suferit modificări, rămânând același pe întreaga perioadă, respectiv 0,0040 lei/s.

De asemenea, în legătură cu modul de formare a prețului, în dosarul prețurilor de transfer se precizează că „La început FANTON și ulterior FA.RO.T. au avut ca partener tradițional în România Italoptica Srl Ungheni… Acest partener furnizează aceleași servicii de asamblare a componentelor electrice pe care le furnizează și FA.RO.T., activitățile celor două firme din punct de vedere al producției fiind aproape identice, iar în aceste condiții Italoptica a obținut profit în patru din ultimii cinci ani. Prin urmare, pierderile înregistrate de firma FA.RO.T.. au cauze conjuncturale și nu sunt o consecință a unei politici de preț greșită.

Pârâta contestă aceste afirmații ale reclamantei, aducând în apărare următoarele argumente:

- reclamanta nu a demonstrat prin calcule faptul că tarifele practicate în relația cu firma FANTON SPA sunt corect fundamentate din punct de vedere economic;

- chiar dacă la un moment dat .. a practicat un anumit nivel de prețuri în relația cu firma FANTON, această stare de lucruri nu este de natură să justifice practicarea în timp (pe interval de ani) de către S.C. FA.RO.T.. S.R.L. a prețurilor respective, dacă nu sunt la lungime de braț, acestea neacoperind nici măcar costurile activității desfășurate;

- de principiu, obținerea de către o firmă (în speță ..) de profituri prin practicarea unor prețuri de un anumit nivel nu este concludentă întrucât elementele ce concură la desfășurarea activității pot fi diferite. Se arată astfel că, spre exemplu, S.C. FA.RO.T.. S.R.L. și .. nu sunt comparabile în ceea ce privește valoarea activelor imobilizate; așa cum reiese din datele și informațiile prezentate la pag. 28-30 din Dosarul prețurilor de transfer, valoarea activelor imobilizate ale S.C. FA.RO.T.. S.R.L. este mult mai mare decât cea a activelor .., în perioada 2005-2009 valoarea acestora evoluând de la 493.798 lei (pentru S.C. FA RO.T.. S.R.L.), respectiv 134.799 lei (pentru ..) în anul 2005 la 848.003 lei (pentru S.C. FA RO.T.. S.R.L.), respectiv 153.063 lei (pentru ..) în anul 2009. De asemenea, volumul valoric al activității .. este mult inferior volumului activității S.C. FA.RO.T.. S.R.L. în anumite perioade (spre exemplificare, în anul 2009 S.C. FA.RO.T.. S.R.L. a înregistrat o cifră de afaceri de 4.071.657 lei, iar .. o cifră de afaceri de 753.803 lei), element ce poate avea impact important în ceea ce privește rezultatele activității desfășurate.

Faptul că situația celor două firme nu este comparabilă din punct de vedere al activelor imobilizate este confirmat în Dosarul prețurilor de transfer de însăși reclamantă care, cu ocazia stabilirii unui eșantion reprezentativ pentru analiza comparativă a rezultatelor, a eliminat firmele cu active totale cu valori în afara intervalului 1- 4 mil. lei (printre care și ..), pe care le-a considerat prea mari sau prea mici pentru a avea o producție similară cu S.C FA.RO.T. S.R.L."

Se mai arată că la pag. 28 din Dosarul prețurilor de transfer este consemnat: „Subliniem faptul că Italoptica lucrează cu aceleași tarife la asamblarea componentelor dispozitivelor electrice ca și FA.RO.T., diferența fiind aceea că Italoptica este o firma mai mică și mai flexibilă în care s-au derulat programe de investiții mult mai modeste decât la FA.RO.T....".

Potrivit prevederilor art. 1.15 din Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer, Aplicarea principiului lungimii de braț se bazează în general pe compararea condițiilor unei tranzacții controlate cu condițiile tranzacțiilor ce au loc între companii independente. Pentru ca o astfel de comparație să aibă utilitate, caracteristicile economice relevante ale situațiilor ce se compară trebuie să fie suficient de comparabile. A fi comparabile înseamnă că nici una din diferențele (dacă acestea există) dintre situațiile comparate nu ar putea să afecteze substanțial condițiile supuse examinării în cadrul metodologiei (ex. preț sau marjă), sau că pot fi efectuate ajustări cu un grad suficient de acuratețe pentru a elimina efectul unor astfel de diferențe....".

Se susține în continuare că nu prezintă relevanță afirmația reclamantei potrivit căreia nu există nicio referire în Ghidul OECD care să susțină afirmația inspectorilor fiscali conform căreia o persoană afiliată ar trebui să practice prețuri mai mari decât prețurile de pe piața liberă ca urmare a existenței unor costuri mai mari interne, întrucât scopul oricărei activități economice este obținerea de profit, motiv pentru care prețurile trebuie stabilite astfel încât să asigure o marjă de profit, principiu economic care este în concordanță cu prevederile art. 1.52 din Ghidul OECD pentru Prețurile de transfer, potrivit cărora o companie nu poate să înregistreze pierderi care continuă pe termen nedefinit.

Se contestă afirmația reclamantei că metoda comparării prețurilor trebuia aplicată cu prioritate și se arată că ghidul OECD precizează că pentru stabilirea prețurilor de transfer se pot utiliza mai multe metode, fără a se prevedea că o anumită metodă este mai importantă, lăsându-se totodată în sarcina agenților fiscali alegerea metodei celei mai adecvate pentru stabilirea prețurilor de piață ale tranzacțiilor între părțile afiliate. În același context, critica adusă organelor de control pentru că acestea au aplicat metoda cost-plus și nu metoda comparării prețurilor nu poate fi reținută la soluționarea favorabilă a contestației, pârâta susținând că raportat la specificul stării de fapt, în prezenta cauză metoda comparării prețurilor nu este relevantă.

Pârâta face referire și la art. 5.28 din Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer potrivit căruia:,.Contribuabilii ar trebui să depună eforturi rezonabile la momentul la care se stabilește prețul de transfer pentru a determina dacă prețul de transfer este din punct de vedere fiscal în conformitate cu principiul lungimii de braț...", iar potrivit art. 5.14 din Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer, "Contribuabilii ar trebui să accepte ca, indiferent de limitările obligațiilor cu privire la documentare, o administrație fiscală trebuie să stabilească prețul de transfer la lungime de braț".

Se arată că este neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia modul de formare a prețului este corect, întrucât aceasta nu a putut proba prin calcule faptul că tarifele practicate în relația sa cu FANTON Spa sunt corect fundamentate din punct de vedere economic. Ca urmare, simpla critică adusă organelor de inspecție fiscală cu privire la constatările cuprinse în actul de control, nesusținută cu documente, nu a fost de natură a conduce la soluționarea favorabilă a contestației.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia, având în vedere similitudinea operațiunilor și a relațiilor comerciale, tranzacțiile comerciale cu .. trebuie să fie considerate reprezentative deoarece .. este pentru FANTON Italia un furnizor pentru serviciile de asamblare cu bun istoric și cu un volum semnificativ al colaborării, pârâta arată că în Dosarul prețurilor de transfer prezentat de reclamantă organelor de inspecție fiscală, printre cele 35 de firme alese ca eșantion de S.C. FA.RO.T.. S.R.L., considerate de către reclamantă ca fiind "reprezentative pentru analiza comparativă a rezultatelor", nu figurează .. Pârâta arată că din aceste motive comparația de către reclamantă a activității derulate de către aceasta și activitatea desfășurată de .. nu a putut fi luată în considerare la soluționarea favorabilă a contestației.

În legătură cu susținerea reclamantei potrivit căreia pierderea înregistrată se datorează comenzilor insuficiente lansate de către FANTON în special datorită crizei economice mondiale, pârâta aduce în apărare următoarele argumente:

- efectele crizei s-au resimțit începând cu finele anului 2008, societatea înregistrând pierderi și în perioada anterioară, începând cu anul 2004;

- după cum rezultă din indicatorii prezentați in cuprinsul raportului de inspecție fiscală, cifra de afaceri înregistrată de reclamantă în anul 2008 a avut un nivel dublu față de cea din 2007, aceasta ajungând ca în anul 2009 să aibă nivelul cel mai ridicat din întreaga perioadă supusă analizei; de asemenea, față de perioada precedentă, în anii 2008 și 2009 (considerați ani de criză economică globală), numărul mediu de salariați a crescut. Prin urmare, nu este fondată susținerea reclamantei că pierderea se datorează crizei economice mondiale.

- în urma verificărilor efectuate s-a constatat că pe toată perioada supusă analizei un volum semnificativ de comenzi ale FANTON a fost subcontractat de către S.C. FA.RO.T.. S.R.L. unor societăți care realizează aceleași servicii de asamblare (.. Ungheni, .. Tg. M. și S.C. SAVIATC ASSEMBLAGIO S.R.L. A. lulia), această stare de lucruri nefiind în concordanță cu susținerea reclamantei potrivit căreia cererea de servicii nu a acoperit întreaga capacitate de producție.

- în legătură cu cheltuielile generale care, potrivit susținerilor societății, nu au fost acoperite de adaosul de 40%, pârâta arată că în categoria acestora au fost incluse și cheltuielile cu chiria aferentă spațiului productiv, de un nivel ridicat, ori, potrivit prevederilor pct. 55 alin. (2) din Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 1752/2005, aceste cheltuieli intră în categoria cheltuielilor indirecte ce fac parte din costul de producție; prin urmare, reclamanta nu își acoperă prin tarifele practicate în relația cu FANTON SPA și o parte din cheltuielile indirecte, reieșind astfel că prețurile de transfer nu sunt fundamentate economic.

Ca urmare, susținerea reclamantei potrivit căreia pierderea înregistrată se datorează comenzilor insuficiente lansate de către FANTON în special datorită crizei economice mondiale nu poate fi reținută la soluționarea favorabilă a contestației.

Pârâta arată în continuare că în susținerea contestației administrative și apoi în cadrul acțiunii în contencios administrativ, reclamanta afirmă faptul că fără influența veniturilor cu caracter ocazional (144.480 lei) "firma nu ar fi realizat în 2006 profit". Referitor la această susținere a reclamantei, în soluționarea contestației s-a reținut faptul ca organele de control au precizat faptul că în anul 2006, potrivit Situațiilor financiare anuale, unitatea a înregistrat următorii indicatori:

-Profit din exploatare= 171.824 lei;

-Profit financiar= 88.778 lei;

-Profit net = 260.602 lei.

Astfel, s-a arătat faptul ca „și în situația în care profitul net ar fi diminuat cu profitul financiar și cu veniturile cu caracter ocazional (144.480 lei), rezultatul s-ar concretiza tot în profit (260.602 lei - 88.778 lei - 144.480 lei = 27.344 lei). Având în vedere cele reținute anterior, afirmația reclamantei potrivit căreia fără influența veniturilor cu caracter ocazional (144.480 lei) "firma nu ar fi realizat în 2006 profit" nu este conformă cu realitatea și ca urmare nu poate conduce la adoptarea unei soluții favorabile.

Din analiza comparativă realizată de reclamanta, prezentată în Dosarul prețurilor de transfer, a rezultat că un număr de 35 de firme considerate reprezentative de către aceasta au realizat în perioada 2005 - 2009 profit brut. În contestația administrativă si în motivele prezentei acțiuni reclamanta susține faptul că organul de control ar fi trebuit să stabilească, în primul rând, dacă tranzacțiile efectuate între S.C. FA.RO.T.. S.R.L. și FANTON SPA Italia au avut loc în termenii comerciali de piață liberă, respectiv ca tranzacții între persoane independente.

Referitor la această susținere pârâta susține că este nefondată afirmația reclamantei că acest aspect nu ar fi fost analizat de inspectorii fiscali și arată că întreaga argumentație este prezentată de organele de inspecție fiscală în cuprinsul actului de control atacat, la cap. III A pct. 5.2. Prin urmare o astfel de analiză a fost efectuată, iar concluzia a constat în faptul că tarifele practicate pentru prestările de servicii de asamblare pentru firma afiliată FANTON Spa Italia nu sunt la nivel de piață, impunând ajustarea veniturilor S.C. FA.RO.T.. S.R.L. realizate în relația cu FANTON Spa italia.

Având în vedere cele reținute anterior, rezultă faptul că tarifele practicate pentru prestările de servicii de asamblare pentru firma afiliată din Italia nu sunt la nivelul de piață.

Referitor la susținerile reclamantei că metoda cost-plus s-a aplicat greșit, fără ca pârâta să aibă în vedere că legiuitorul a condiționat utilizarea metodelor de estimare a prețurilor de piață de anumite criterii, această metodă fiind aplicabilă în situația în care nu există tarife comparabile, pârâta invocă prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 din Codul fiscal potrivit cărora: ,,La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode:

a)metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;

b)metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare;

c)metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit;

d)orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică."

Se invocă apoi Normele metodologice date în aplicarea Titlului I din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, care prevăd următoarele: „32. La stabilirea prețului de pi¬ață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește una dintre metodele prevăzute mai sus. în vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere următoarele elemente:

a)metoda care se apropie cel mai mult de împrejurările în care sunt stabilite prețurile supuse liberei concurențe pe piețe comparabile din punct de vedere comercial;

b)metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcționarea, efectivă a persoanelor afiliate, implicate în tranzacții supuse liberei concurențe;

c)gradul de precizie cu care se pot face ajustări în vederea obținerii

comparabilității;

d)circumstanțele cazului individual;

e)activitățile desfășurate efectiv de diferitele persoane afiliate;

f)metoda folosită trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieței și ale

activității contribuabilului;

g)documentația care poate fi pusă la dispoziție de către contribuabil.

33. Circumstanțele cazului individual care urmează să fie luat în considerare în examinarea prețului de piață sunt:

a)tipul, starea, calitatea, precum și gradul de noutate al bunurilor, mărfurilor și serviciilor transferate;

b)condițiile pieței pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane independente;

c)activitățile desfășurate și stadiile din lanțul producției și distribuției ale entităților implicate;

d)clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: obligațiile, termenele de plată, rabaturile, reducerile, garanțiile acordate, asumarea riscului;

e)în cazul unor relații de transfer pe termen lung, avantajele și riscurile legate de acestea;

f)condițiile speciale de concurență."

Se arată că în baza acestor dispoziții legiuitorul a lăsat la latitudinea organelor fiscale alegerea celei mai potrivite metode de stabilire a prețului de piață, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, drept pentru care afirmația reclamantei potrivit căreia metoda cea mai adecvată la stabilirea prețului de piață este metoda comparării prețurilor, nu metoda cost-plus, nu poate fi reținută la soluționarea favorabilă a cauzei. Se arată că .. nu a fost cuprinsă de reclamantă în eșantionul considerat de către aceasta ca reprezentativ. De altfel, chiar dacă o firmă ar putea fi luată în eșantionul de comparație și analizată, concluziile desprinse dintr-o astfel de analiză, localizate pe o singură firmă nu pot fi edificatoare pentru a stabili dacă prețurile de transfer practicate sunt la nivel de lungime de braț. Se susține pentru aceste motive că afirmația reclamantei potrivit căreia având în vedere relația dintre cele trei părți (FANTON Spa Italia, S.C. FA.RO.T.. S.R.L. și .. Ungheni) organele de control ar fi trebuit să aplice metoda comparării prețurilor este nefundamentată.

Se susține în baza argumentelor prezentate mai sus că în mod corect și legal organele de control au procedat la efectuarea ajustării veniturilor S.C. FA.RO.T.. S.R.L. aferente prestărilor de servicii de asamblare pentru firma FANTON SPA Italia, pe baza estimării valorii de piață a tranzacțiilor respective, în acest scop, avându-se în vedere cele reținute mai sus, la control considerându-se ca fiind adecvată utilizarea metodei cost-plus.

În stabilirea metodei cost-plus ca cea mai adecvată pentru situația dată, organele de control au avut în vedere următoarele prevederi:

- art. 1.16 din Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer, unde se precizează că metoda "cost plus compară marja de profit brut obținut într-o tranzacție controlată cu marjele de profit brut obținute în tranzacții similare necontrolate. Comparația furnizează o estimare a marjei de profit brut pe care ar fi obținut-o una din părți dacă ar fi îndeplinit aceleași funcții pentru companii independente, oferind astfel o estimare a sumei pe care partea ar fi cerut-o și pe care o altă parte ar fi fost dispusă să o plătească, la lungime de braț, pentru respectivele funcții.";

- art. 2.32 din Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer, unde se precizează că "Metoda cost plus pornește de la costurile efectuate de furnizorul de bunuri (sau servicii) într-o tranzacție controlată, pentru bunurile transferate sau serviciile furnizate unui cumpărător înrudit. Un adaos cost plus corespunzător este adăugat la acest cost, pentru a realiza un profit corespunzător în lumina funcțiilor efectuate și a condițiilor pieței. După ce se adaugă acest adaos cost plus la costurile menționate mai sus se ajunge la ceea ce poate fi văzut ca un preț la lungime de braț al tranzacției controlate inițiale. Această metodă este poate cea mai utilă atunci când sunt vândute produse semi¬fabricate între părți înrudite, când părțile înrudite au încheiat acorduri comune de facilități sau înțelegeri de cumpărare-furnizare pe termen lung, sau când tranzacția controlată este o prestare de servicii.";

- pct. 5 (devenit pct. 26 din data de 01.01.2007) din Normele metodologice date în aplicarea Titlului I din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, unde metoda cost-plus este descrisă astfel: ,,Pentru determinarea prețului pieței, metoda se bazează pe majorarea costurilor principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru această metodă, în cazul transferului de mărfuri sau de servicii între persoane afiliate, este reprezentat de costurile producătorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeași metodă de calcul pe care persoana care face transferul își bazează și politica de stabilire a prețurilor față de persoane independente. Suma care se adaugă la costul astfel stabilit va avea în vedere o marjă de profit care este corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. în acest caz, prețul de piață al tranzacției controlate reprezintă rezultatul adăugării profitului la costurile de mai sus... Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacție controlată va fi stabilit în mod corespunzător prin referință la costul plus profitul aceluiași furnizor în comparație cu tranzacțiile necontrolate în completare, metoda care poate fi folosită este costul plus profitul care a fost câștigat în tranzacții comparabile de către o persoană independentă";

- paragraful 42 al Ghidului OECD pentru Preturile de Transfer, de unde rezultă că metoda cost-plus este ,,0 metodă de prețuri de transfer care uzează de costurile suportate de furnizorul de bunuri (sau servicii) într-o tranzacție controlată. La aceste costuri se adaugă adaosul cost plus corespunzător, astfel încât să se realizeze un profit corespunzător în lumina funcțiilor efectuate (luând în considerare activele utilizate și riscurile asumate) și condițiile de piață. Rezultatul la care se ajunge după ce se adaugă adaosul cost plus la costurile menționate mai sus poate fi văzut ca prețul la lungime de braț al tranzacției controlate originale".

Se arată că susținerea reclamantei referitoare la superficialitatea organelor de control cu privire la speța analizată, precum și criticile aduse de către aceasta organelor de control cu privire la alegerea unei alte metode decât metoda comparării prețurilor sunt nejustificate.

Referitor la marja de profit enunțată în dispozițiile legale de mai sus, art.2 alin. (1) din Anexa nr. 1 la Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 222/2008 precizează că "(1) Marja de comparare reprezintă intervalul de valori ale prețului sau profitului aferente tranzacțiilor comparabile între companii comparabile independente.".

În consecință, având în vedere și principiul lungimii de braț prezentat în Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer, în cazul S.C. FA.RO.T.. S.R.L., în vederea efectuării ajustărilor ce se impuneau, organele de control au stabilit marja de profit la nivelul medianei intervalului de comparare rezultat din marja de comparare a profiturilor obținute de societățile de profil prezentate la pag. 26 din Dosarul prețurilor de transfer, selectate în eșantionul de analiză de către contestatoare.

Apreciate ca fiind adecvate pentru comparabilitate, criteriile avute în vedere de către S.C. FA.RO.T.. S.R.L. la selectarea eșantionului de analiză, prezentate în Dosarul prețurilor de transfer la pag. 25-26, au fost acceptate ca atare de către organele de inspecție fiscală.

Calculele au fost efectuate în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2), (3) și (4) din Anexa 1 la Ordinul ANAF nr. 222/2008, potrivit cărora, ,,(2) Pentru determinarea valorilor extreme, marja de comparare va fi împărțită în 4 segmente. Segmentele de maxim și de minim reprezintă rezultatele extreme. în vederea stabilirii intervalului de comparare nu se vor utiliza rezultatele extreme din cadrul marjei de comparare. (3) [...] Valoarea mediană reprezintă acea valoare care se regăsește la mijlocul intervalului de comparare."

In ceea ce privește modul de stabilire a marjei de profit (adaosul cost plus), s-a reținut faptul că, spre deosebire de reclamanta, care la calculul marjei de profit a avut în vedere profitul brut, organele de control au luat în calcul profitul din exploatare înregistrat de firmele cuprinse în eșantion, întrucât acesta reflectă mai fidel activitatea productivă a firmelor din eșantion, profitul brut fiind influențat și de rezultatele din activitatea financiară și cea extraordinară.

Valorile marjei de profit – stabilite la nivel de mediană, așa cum s-a precizat anterior – au fost utilizate în aplicarea metodei cost-plus în vederea ajustării veniturilor aferente serviciilor de asamblare prestate pentru firma FANTON SPA, astfel încât aceste venituri să fie la un nivel corespunzător prețurilor de piață. Pentru aplicarea metodei cost-plus, pe baza datelor deținute de societate, organele de control au extras elemente de calcul - pe fiecare an și trimestru din perioada analizată - fiind efectuate următoarele operațiuni:

- din totalul veniturilor din exploatare au fost separate veniturile din prestări servicii de asamblare pentru FANTON SPA;

- au fost determinate cheltuielile de exploatare aferente veniturilor din prestări de servicii de asamblare pentru FANTON SPA.

Cheltuielilor de exploatare aferente prestărilor de servicii de asamblare pentru FANTON SPA li s-a aplicat marja de profit corespunzătoare fiecărui an, rezultatele obținute fiind adăugate la aceste costuri, în final determinându-se veniturile în condițiile prețurilor de piață, la nivelul cărora au fost ajustate veniturile S.C. FA.RO.T. S.R.L..

Urmare ajustărilor efectuate la control în conformitate cu cele prezentate mai sus, rezultatul obținut s-a constituit în profit.

Referitor la critica adusă de reclamanta organelor de control, potrivit căreia acestea nu aduc argumente concrete care să contrazică faptul că prețurile practicate de contestatoare sunt conform condițiilor pieței libere, nefiind justificată reîntregirea profitului impozabil ai S.C. FA.RO.T.. S.R.L., pârâta arată că rata medie utilizată pentru reîntregirea profitului impozabil a fost determinată pe baza rezultatelor financiare înregistrate de firmele luate în eșantionul de analiză de către S.C. FA.RO.T.. S.R.L., criteriile avute în vedere de unitate la selectarea acestui eșantion fiind considerate adecvate de către organele de inspecție. Dacă nu ar fi fost considerate ca reprezentative, atunci nu ar fi fost incluse în eșantion ori, prin includerea de către reclamanta a acestor firme în eșantionul de analiză, reclamanta însăși recunoaște reprezentativitatea acestora pentru activitatea desfășurată de societate.

De altfel, toată argumentația prezentată în raportul de inspecție fiscală se concentrează pe analizarea relațiilor de afiliere dintre S.C. FA.RO.T.. S.R.L. și FANTON SPA și a efectelor acestor relații de afiliere asupra veniturilor înregistrate de reclamantă.

Se arată în continuare că organele de control au mai constatat faptul că în lunile ianuarie și februarie 2005 S.C. FA.RO.T.. S.R.L. a înregistrat în contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate" și a considerat drept deductibilă la calculul profitului impozabil suma totală de 13.417 iei, reprezentând contravaloarea unor prestări servicii de publicitate achiziționate de la S.C. SAVIATO ASSEMBLAGIO S.R.L. A. lulia, în baza facturilor nr._/19.01.2005 (suma de 5.733 iei) și nr._/01.02.2005 (suma de 7.684 iei), la rubrica „Denumirea produselor sau a serviciilor" din facturile în cauză figurând următoarele explicații: „Servicii publicitate cf. contract 12N19 din 16.12.2004" (în factura nr._/" 19.01.2005) și „Servicii publicitate cf. contract 2005-01 N 02" (in factura nr._/01.02.2005).

Pârâta arată că reclamanta a prezentat organelor de control un alt contract decât cele precizate în cele două facturi anterior menționate, respectiv Contractul nr. 338/11.05.2005, încheiat la o dată ulterioară emiterii celor două facturi, fără a prezenta alte documente care să justifice necesitatea și prestarea efectivă a serviciilor în cauză. De asemenea, nici până la data soluționării contestației reclamanta nu a prezentat niciun document care să justifice prestarea efectivă în beneficiul său a serviciilor înscrise în facturile sus-menționate.

Se susține pentru toate aceste motive că organele de control au procedat corect la recalcularea rezultatului fiscal aferent perioadei 2005-decembrie 2009.

Se susține că este neîntemeiată afirmația reclamantei potrivit căreia prevederile art.79 alin.2 din OG 92/2003 și apoi Ordinul 222/2008 s-ar fi aplicat retroactiv, pârâta arătând că la data efectuării inspecției fiscale aceste acte normative erau în vigoare, astfel că în mod corect și legal organele de control au solicitat dosarul prețurilor de transfer care, de altfel a și fost prezentat de reclamantă prin adresa nr.60/2010. Se mai arată că reglementările europene în materie erau în vigoare – Ghidul OEDC pentru Prețurile de transfer a fost aprobat de Comitetul Afacerilor Fiscale pe 27 iunie 1995 și de Consiliul OECD în vederea publicării, pe 13 iulie 1995, art.79 alin.2 din OG 92/2003 fiind rezultatul armonizării legislației românești cu prevederile aquis-ului comunitar în domeniul fiscalității.

Cu privire la obligațiile accesorii, pârâta arată că a stabilit obligații accesorii pentru perioada cuprinsă între data la care avea obligația plății impozitului în sumă de 73.039 lei și data finalizării inspecției fiscale, astfel că este neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia dobânzile și penalitățile de întârziere au fost calculate retroactiv.

Probele administrate în cauză constau în înscrisurile anexate de reclamantă la cerere.

De asemenea, instanța a admis proba solicitată de reclamantă, constând în efectuarea unei expertize de către un expert contabil și consultant fiscal, cu obiectivele cuprinse în încheierea de ședință din data de 8 mai 2013 ( filele 202-203 dosar).

Raportul de expertiză întocmit de doamna expert contabil – consultant fiscal G. S. M., este anexat la filele 248 și urm. vol.II dosar.

Pârâta a depus cu adresa nr._/04.03.2013 înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei nr.96/2011 ( filele 59-142).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin decizia de impunere nr.1074/3.12 2012 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligați fiscale constând în 73.039 lei impozit pe profit stabilit suplimentar; 64.923 lei dobânzi de întârziere și 10.955 penalități de întârziere – total 148.917 lei.

Decizia de impunere a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.37 din 02.12.2010 (filele 93 și urm.), perioada supusă verificării fiind 01.01._09.

Organele de control au constatat în esență, la pct.5.1 a) din raportul de inspecție fiscală (filele 95-97), că în lunile ianuarie și februarie 2005, reclamanta a înregistrat în contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate” și a considerat deductibilă la calculul profitului impozabil, suma totală de 13.417 lei reprezentând contravaloarea unor prestări servicii de publicitate achiziționate de la Saviato Assemblagio SRL A. I. cu facturile_/19.01.2005 (suma de 5733 lei) și nr._/01.02. 2007 (suma de 7.684 lei) existente în anexa 2 la raport. S-a reținut că reclamanta nu a prezenta contractele care au stat la baza acestor prestări servicii publicitate, contracte indicate în facturile amintite mai sus, ci a prezentat un alt contract. S-a mai reținut că reclamanta cu toate că i s-a solicitat în mod repetat prezentarea de documente care să justifice necesitatea și respectarea efectivă a serviciilor de publicitate, aceasta nu a prezentat la control asemenea înscrisuri. S-a mai avut în vedere ca stare de fapt, că reclamanta prestează servicii de asamblare componente electrice exclusiv pentru Fanton SPA Italia (asociat unic al reclamantei), astfel că acele cheltuieli nu au vreun suport în ceea ce privește realitatea și necesitatea lor. Pentru aceste motive s-a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.22 alin.4 lit.m din Codul fiscal, astfel că suma de 13.417 lei se constituie în baza impozabila stabilită suplimentar.

La constatările redate la pct.5.1.b) din raportul de inspecție fiscală (filele 96-97), s-a reținut că reclamanta a omis să cuprindă în declarația privind impozitul pe profit aferentă anului 2009 (anexa 4), rândul 32, „Cheltuieli cu dobânzi și diferențe de curs valutar reportate pentru perioada următoare” și suma de 81.873 lei reprezentând cheltuieli cu diferențele de curs valutar înregistrate de societate în anul 2008 aferente unui împrumut în valută de la Fanton SPA Italia, în condițiile în care suma în cauză a fost preluată în aceeași declarație la rândul 15 „Cheltuieli cu dobânzi și diferențe de curs valutar reportate pentru perioada precedentă”, iar gradul de îndatorare al reclamantei calculat pentru anul 2009 este mai mare decât trei. S-a reținut că reclamanta în mod eronat a considerat drept deductibile la calculul profitului impozabil aferent anului 2009, suma de 81.873 lei, încălcând prevederile art.23 alin.1 și 2 din Codul fiscal, prin urmare suma de 81.873 lei se constituie în baza impozabilă stabilită suplimentar.

La constatările redate la pct.5.2 din raportul de inspecție fiscală s-a reținut că activitatea principală desfășurată de reclamantă în perioada verificată a constat în servicii de asamblare a componentelor (puse la dispoziție de beneficiari) pentru realizarea de produse finite de tip electric (fise, prize, multiprize, adaptori, derulatoare, lămpi, tablouri de comandă și distribuție). S-a reținut că în perioada 2005, 2007, 2008, 2009 (excepție făcând anul 2006 când rezultatul financiar pozitiv a fost influențat de obținerea unor venituri cu caracter ocazional în sumă de 144.480 lei și nivelul scăzut al cheltuielilor cu chiria), reclamanta a încheiat exercițiile financiare în pierdere, reținând ca impact major, relațiile contractuale desfășurate cu Fanton SPA Italia (societate afiliată – asociat unic al societății reclamante). S-a analizat prin raportare la art.11 alin.2 lit.b din legea 571/2003, la prevederile OG 92/2003, Ordinul ANAF 222/2008 și Ghidul OECD pentru Prețurile de Transfer și Convenția Model a OECD, dacă tranzacțiile dintre aceste societăți afiliate s-au desfășurat în condițiile în care se desfășoară tranzacțiile între companiile independente și s-au avut în vedere informațiile cuprinse în dosarul prețurilor de transfer puse la dispoziție de reclamantă. Organele de control au avut în vedere că din analiza comparativă prezentată în dosarul prețurilor de transfer, a rezultat că un număr de 35 de firme considerate de reclamantă reprezentative (selectate de aceasta în eșantion) au realizat în perioada 2005—2009 profit brut, fiind redată în raportul de inspecție fiscală rata medie a acestuia (la fila 10 din raport și respectiv fila 102 dosar). S-a apreciat că tarifele practicate pentru prestările de servicii de asamblare pentru firma afiliată Fanton SPA Italia nu sunt la nivelul de piață și că se impune efectuarea ajustării veniturilor reclamantei aferente prestărilor de servicii de asamblare pentru firma Fanton SPA Italia, pe baza estimării de piață a tranzacțiilor respective. S-au avut în vedere art.2 alin.1 din anexa 1 la Ordinul Președintelui ANAF 222/2008 și principiul lungimii de braț prezentat în Ghidul OECD pentru prețurile de transfer, astfel că organele de control au stabilit marja de profit la nivelul medianei intervalului de comparare rezultat din marja de comparare a profiturilor obținute de societățile de profil, prezentate la pagina 26 din dosarul prețurilor de transfer, selectate în eșantionul de analiză de către reclamantă. S-a aplicat metoda cost-plus în vederea ajustării veniturilor aferente prestărilor de servicii de asamblare pentru firma Fanton SPA Italia, iar operațiunile efectuate sunt redate în anexa 9 la raportul de inspecție fiscală. Calculul de stabilire a marjei de profit este redat în anexa 8.

În raportul de inspecție fiscală a fost comparată și relația contractuală a reclamantei cu firma Italoptica și s-a apreciat pentru motivele redate la fila 8 raport (fila 100 dosar) că aceste două firme nu sunt comparabile în ceea ce privește valoarea activelor imobilizate (valoarea activelor imobilizate ale reclamantei fiind mult mai mare decât cea a firmei Italoptica), aspect confirmat și de dosarul prețurilor de transfer; de asemenea în ceea ce privește volumul valoric al activității Italoptica, acesta este mult mai mic decât al reclamantei.

Astfel, s-a reținut în raportul de inspecție fiscală (fila 104 dosar), că efectul ajustărilor operate în condițiile arătate la pct.5.2 corelate cu sumele stabilite suplimentar la pct.5.1 se concretizează în: stabilirea unor venituri suplimentare totale ( pentru perioada ianuarie 2005- iunie 2006; mai 2008-decembrie 2009) în sumă de 1.107.156 lei ( anexa 10); anularea pe seama sumelor stabilite suplimentar, a pierderii fiscale înregistrată de societate cumulat la 31.12.2009 în sumă de 710.120 lei; determinarea unui profit impozabil stabilit suplimentar la nivel de 492.327 lei ( anexa 11), stabilirea unui impozit pe profit în cuantum de 73.039 lei ( anexa 11).

S-au calculat obligații accesorii de 64.923 lei calculate conform art.119 și 120 din OG 92/2003 și penalități de întârziere în sumă de 10.955, modul de calcul fiind cuprins în anexa 12 la raport.

1). Susținerea reclamantei referitoare la neconcordanța sumelor constând în impozit pe profit stabilit suplimentar (că la pct.2.1.2 din decizia de impunere acest impozit pe profit suplimentar apare ca fiind de 77.556 lei, pe când la pct.2.1.1 apare ca fiind de 73.039 lei) nu este de natură a atrage anularea deciziei emisă în soluționarea contestației cu consecința anulării deciziei de impunere.

Din constatările redate mai sus cuprinse în raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, coroborate cu modul de calcul al acestei obligații fiscale ( anexa 11 există la fila 137-138) și cu pct.2.1.1 din decizia de impunere (fila 139) reiese fără dubiu că impozitul pe profit stabilit suplimentar este în sumă de 73.039 lei – obiectul este clar determinat, neputând-se reține o nulitate a deciziei de impunere pentru nerespectarea cerințelor art.46 din OG 92/2003.

Instanța primește apărările pârâtei și reține existența unei erori materiale strecurată în motivele în fapt ale deciziei de impunere ( pct.2.1.2 – fila 90 dosar), cu privire la suma ce reprezintă impozitul de profit stabilit suplimentar în sarcina reclamantei – suma corectă fiind cea de 73.039 lei.

2). Susținerile reclamantei referitoare la nelegalitatea constatărilor fiscale cuprinse la pct.5.1.a) din raport sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit documentelor avute în vedere la momentul controlului, reclamanta a considerat deductibile fiscal cheltuielile constând în servicii publicitate pentru care a emis facturile fiscale nr._ din 19.01.2005 și nr._ din 01.02.2005 ( existente la filele 109 și 110 dosar).

În cuprinsul celor două facturi sunt indicate anumite contracte, care nu au fost prezentate pârâtei la momentul controlului conform obligației de colaborare la constatarea stării de fapt fiscale ce revenea reclamantei potrivit art.106 alin.1 din Codul fiscal.

Astfel, cum reiese din anexele la raportul de inspecție fiscală, reclamanta a prezentat un contract de intermediere ce poartă numărul 338/11.05.2005 (fila 11 dosar), dar care nu este identificat cu datele cuprinse în cele două facturi fiscale și care, pe de altă parte, este ulterior emiterii facturilor.

Prin urmare prin prezentarea acestui contract de intermediere reclamanta nu dovedește conform art.65 din OG 92/2003 realitatea și efectivitatea prestării acelor servicii de publicitate și nu a prezentat pe parcursul prezentei proceduri, niciun alt înscris doveditor.

Pe de altă parte, consultantul fiscal numit în cauză a analizat documentele justificative și facturile fiscale are au stat la baza înregistrării în contabilitatea reclamantei, în contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate”, a sumei de 13.417 lei, reținând că nu a obținut alte date suplimentare față de cele avute în vedere de inspectorii fiscali și anexate la raportul de inspecție fiscală din care să rezulte că acele servicii de publicitate au fost efectiv prestate ( pct.10 raport expertiză– fila 274 vol.II dosar și fila 278, vol. II dosar).

Reținând așadar forța probantă a documentelor justificative și a evidențelor contabile conform art.64 din OG 92/2003, precum și prevederile art.6 din OG 92/2003 și pe de altă parte, prevederile art.22 alin.4 lit.m din Codul fiscal și art.48 din HG 44/2004, instanța reține că în cauză reclamanta nu a dovedit cu documente justificative caracterul real și efectiv al prestării serviciilor pentru care a emis cele două facturi, astfel că acele cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.

3). Cu privire la constatările cuprinse la pct.5.1b) din raportul de inspecție fiscală, susținerile reclamantei că nu a greșit prin cuprinderea în declarația privind impozitul de profit aferentă anului 2009, a cheltuielilor cu dobânzi și diferențe de curs valutar în sumă de 81.837 lei, sunt neîntemeiate.

Proba cu expertiza solicitată de reclamantă în motivele cererii de chemare în judecată (la pct.2 din motive, fila 10 dosar) nu este utilă și concludentă în cauză, întrucât această constatare fiscală impune analiza comparativă a conținutului declarației privind impozitul de profit (101) aferentă anului 2009, redat la rândul 32 „ Cheltuieli cu dobânzi și diferențe de curs valutar reportate pentru perioada următoare” și la rândul 15 „Cheltuieli cu dobânzi și diferențe de curs valutar reportate pentru precedentă, coroborat cu art.23 alin.2 din Codul fiscal.

Cuprinsul declarației privind impozitul de profit (101) existentă la filele 114-115 dosar, mai precis datele înscrise la rândul 15 susțin constatările inspectorilor fiscali.

Sunt relevante prevederile cuprinse în anexa 9 „instrucțiuni de completare a formularului 101 "Declarație privind impozitul pe profit", cod 14.13.01.04 din Ordinul ANAF nr. 101 din 21 ianuarie 2008 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă. Astfel la pct.II.3 anexa 9 din Ordinul amintit se prevede că ”rândul 15- se completează cu sumele reprezentând cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar, care sunt reportate din anii fiscali anteriori, conform prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare. Aceste sume vor fi preluate de la rândul 32 din Declarația privind impozitul pe profit depusă pentru anul anteriori”, iar „rândul 32 - reprezintă valoarea cheltuielilor cu dobânzile și cu diferențele de curs valutar aferente anului fiscal de raportare și anilor anteriori, nedeductibile fiscal pentru anul fiscal curent, dar care sunt reportate pentru perioada următoare, potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

Instanța are în vedere și dispozițiile art.23 alin.2 din Codul fiscal, reținând că suma de 81.873 lei cuprinsă la rândul 15 din declarația 101, trebuia înscrisă și la rândul 32, nefiind deductibilă fiscal.

Pentru aceste motive, sunt corecte și aceste constatări fiscale.

4) Cu privire la constatările fiscale redate la pct.5.2 din raportul de inspecție fiscală, contestația reclamantei și apoi acțiunea în contencios administrativ se concentrează pe argumentarea caracterului nelegal al constatărilor inspectorilor fiscali și al obligațiilor fiscale stabilite de pârâtă în sarcina sa

Se invocă încălcarea principiului neretroactivității legii și se susține că modul de calcul al valorii marjei de profit stabilită la nivelul medianei intervalului de comparare a profiturilor obținute de societățile de profil selectate în eșantionul din dosarul prețurilor de transfer, nu poate fi aplicată retroactiv, rezultatelor financiare din anii 2005,2006,2007 și începutul anului 2008, respectiv înainte de . Ordinului ANAF nr.222/2008 privind conținutul dosarului prețurilor de transfer publicat în Monitorul Oficial nr. 129 din 19 februarie 2008.

Acest Ordin a fost emis având în vedere art.79 alin.2 din OG 92/2003 potrivit cărora „(2) În vederea stabilirii prețurilor de transfer, contribuabilii care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate au obligația ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească și să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul prețurilor de transfer. Conținutul dosarului prețurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

Susținerile reclamatei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Din raportul de inspecție fiscală coroborat cu decizia contestată reiese că organul fiscal a aplicat prevederile art.11 alin.2 din Codul fiscal.

Astfel, în perioada supusă inspecției fiscale erau în vigoare prevederile pct.1 din H.G. 44/2004 (pentru anul 2005 și 2006) și apoi prevederile art.22 din H.G. 44/2004 pentru anii 2007 – 2009 coroborate cu art.11 din Codul fiscal, care prevedeau ca metode de estimare a prețului de piață al tranzacțiilor, același metode – metoda comparării prețurilor, metoda cost plus, metoda de revânzare sau orice alte metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Prin urmare pentru întreaga perioadă supusă inspecției fiscale metodele de estimare vizau aplicarea principiului deplinei concurențe, iar metoda cost-plus aplicată de organul fiscal era prevăzută de lege.

Ordinul nr.222/2008, reglementează doar sub aspect procedural, aplicarea principiului amintit mai sus - din preambulul Ordinului amintit reiese că a fost emis având în vedere prevederile art.79 alin.2 din O.G. 92/2003.

Este vorba așadar de procedura în sine, aplicată pentru metoda cost-plus la care s-au oprit inspectorii fiscali, procedură ce reflectă aplicarea principiului deplinei concurențe, nefiind așadar în prezența unor norme de drept material fiscal aplicate retroactiv.

Iar sub aspect procedural, relevante sunt concluziile consultantului fiscal numit în cauză, potrivit cărora în ceea ce privește metodologia aplicată pentru metoda-cost plus, de către pârâtă, aceasta s-a aplicat corect conform prevederilor legislației fiscale în vigoare de la data întocmiri raportului de inspecție fiscală ( fila 23 ultimul aliniat din raport și fila 25 din raportul de expertiză, respectiv fila 270 și fila 272 dosar, vol.II).

Instanța mai are în vedere că datele din dosarul prețurilor de transfer au fost folosite pentru determinarea existenței între cele două persoane afiliate, de relații contractuale în termeni de piață liberă - prin urmare pentru stabilirea unei stări de fapt obiective cu analiza prin comparare a situației firmelor pe care reclamanta le-a indicat ca fiind cu activitate similară.

Iar temeinicia și realitatea situației de fapt fiscale stabilită astfel de pârâtă urmează a fi analizată în continuare.

Astfel, susținerea reclamantei potrivit căreia pârâta trebuia conform pct.1 (devenit pct.22) din HG 44/2004 să țină cont și să aplice metoda utilizată de contribuabil și doar prin excepție, în cazul în care aceasta nu reflectă prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției, să aplice altă metodă, este neîntemeiată.

Din cuprinsul prevederilor art.11 alin.2 din Codul fiscal rezultă că în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate între persoane afiliate, legiuitorul conferă autorității fiscale dreptul de a ajusta suma veniturilor și a cheltuielilor și a reevalua obiectul tranzacției pentru reechilibrarea raportului venituri –cheltuieli. Iar autoritățile fiscale pot stabili prețul pieței prin folosirea uneia din metodele expres și limitativ prevăzute de legiuitor și anume:metoda comparării prețurilor, metoda cost plus, metoda de revânzare sau orice alte metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

În această analiză, autoritățile fiscale vor stabili prețul de piață al tranzacțiilor aplicând metoda utilizată de contribuabil. D. prin excepție, în situația în care prin această metodă nu se reflectă prețul de piață, organul fiscal folosește o altă metodă prevăzută de art.11 alin.2 din Codul fiscal, pe care o consideră adecvată.

Pornind de a aceste prevederi legale nu poate fi primită susținerea reclamantei potrivit căreia decizia contestată este nelegală pentru simplul fapt că pârâta nu a ținut cont și nu a aplicat conform pct.1 (devenit pct.22) din HG 44/2004, metoda utilizată de contribuabil.

Față de susținerile reclamantei, instanța are în vedere scopul economic al unei tranzacții între profesioniști – obținerea de profit.

Astfel, în virtutea principiului prevalenței economicului asupra juridicului, situațiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor.

Motivele prezentate de reclamantă în justificarea pierderilor fiscale nu pot fi primite. Instanța apreciază corecte apărările pârâtei și reține că invocarea crizei economice mondiale nu poate fi raportată la anii 2005, 2007.

De asemenea, în condițiile în care conform verificărilor efectuate de organele de control și redate în raportul de inspecție fiscală, cifra de afaceri a reclamantei a crescut și de asemenea a crescut și numărul de angajați ai acesteia, iar o parte din comenzile Faton spa au fost subcontractate de reclamantă altor profesioniști care realizau aceleași servicii de asamblare (Italoptica SRL, Geff SRL, Saviatic Assemblagio SRL), nu se poate reține faptul că pierderile financiare au fost influențate de factorii invocați în motivele acțiunii (criza economică, productivitate scăzută).

În aceste condiții, acceptarea derulării de către un profesionist pe parcursul mai multor ani, a unei activități în pierdere financiară, este contrară scopului economic al oricărei tranzacții între profesioniști.

Instanța reține că aceste constatări, redate amplu în raportul de inspecție fiscală și apoi în întâmpinarea depusă de pârâtă, constituie argumente care susțin caracterul just al aprecierilor organului de control cu privire la metoda aleasă, procedând la efectuarea ajustării veniturilor S.C. FA.RO.T.. S.R.L. aferente prestărilor de servicii de asamblare pentru firma FANTON SPA Italia, pe baza estimării valorii de piață a tranzacțiilor respective.

Instanța are în vedere că reclamanta a susținut existența unor tranzacții care s-au desfășurat cu o persoană independentă Italoptica și că raportat la acestea, trebuia folosită metoda comparării prețurilor de piață prin raportarea la tranzacții comparabile necontrolate.

Această metodă presupune stabilirea unor prețuri de piață între persoane independente, comparabile din punct de vedere comercial.

Ori în speță, Italoptica nu este comparabilă din punct de vedere comercial cu societatea reclamantă . Aceste două firme nu prezintă aceleași caracteristici economice.

Astfel, așa cum reiese din raportul de inspecție fiscală și din susținerile reclamantei, Italoptica este o firmă cu un volum valoric al activității mai mic, cu o valoare mai mică a activelor imobilizate, aceste aspecte reieșind din dosarul prețurilor de transfer, în care sunt redate și firmele pe care reclamanta le-a considerat ca fiind reprezentative (Italoptica nu se regăsește printre acestea).

Pentru aceste motive, concluziile raportului de expertiză urmează a fi înlăturate întrucât expertul consultant fiscal a pornit de la premisa existenței de persoane independente care au încheiat tranzacții similare în aceleași condiții stabilite de persoanele afiliate, reținând însă doar tranzacțiile efectuate de reclamantă cu Italoptica. Consultantul fiscal a reținut că ar exista tarife comparabile, fără a avea în vedere caracteristicile economice ale celor două firme.

Ori tocmai aceste caracteristici economice diferite, redate mai sus, conduc la concluzia că situațiile reclamantei și firmei Italoptica nu sunt comparabile.

De altfel, din acest motiv această firmă nici nu a fost cuprinsă de reclamantă în eșantionul societăților reprezentative, ca având activitate similară.

Pe de altă parte, instanța constată că nu reiese din raportul de expertiză o argumentare care să susțină că prețurile practicate între cele două societăți afiliate, sunt la nivel de piață.

Această metodă presupune stabilirea dacă o persoană independentă cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacție în condițiile stabilite de persoanele afiliate.

Instanța are în vedere că situația reclamantei a fost comparată de organul de inspecție fiscală cu situațiile firmelor cu activitate similară, amintite chiar de reclamantă în dosarul prețurilor de transfer și care au obținut profit în perioada în discuție, toate acestea fiind împrejurări obiective care infirmă susținerea reclamantei – că tarifele practicate în relația contractuală cu Fanton SPA Italia ar fi la nivelul de piață.

Pornind de la aceste împrejurări de fapt, instanța are în vedere prevederile pct.1(22), pct.5(26) din HG 44/2004, prevederile pct.36 din HG 44/2004 și prevederile art.19 alin.5 din Codul fiscal.

În coroborare cu acestea instanța are în vedere prevederile art.11 alin.2 din Codul fiscal, apreciind că pârâta a aplicat corect metoda cost-plus.

Pentru stabilirea marjei de profit (adaosul cost plus), organele de control au luat în calcul profitul din exploatare înregistrat de firmele cuprinse în eșantion.

Așa cum am amintit mai sus în analiza procedurii aplicată de pârâtă pentru metoda cost-plus, potrivit concluziilor consultantului fiscal numit în cauză, pârâta a aplicat corect metodologia pentru metoda cost-plus, conform prevederilor legislației fiscale în vigoare de la data întocmiri raportului de inspecție fiscală ( fila 23 ultimul aliniat din raport și fila 25 din raportul de expertiză, respectiv fila 270 și fila 272 dosar, vol.II).

Pentru toate aceste considerente instanța apreciază ca legale și constatările fiscale redate la pct.5.2 care au stat la baza stabilirii obligației constând în impozit pe profit suplimentar.

5). Sunt nefondate și susținerile privind caracterul nelegal al obligațiilor accesorii. Reclamanta a susținut pe de o parte, că nu datorează obligații fiscală accesorii urmare a susținerii caracterului nelegal al modului de stabilire al obligației principale. Această poziție a reclamantei nu poate fi primită în condițiile în care se reține legalitatea obligației fiscale principale stabilită de pârâtă.

Reclamanta susține apoi că și în situația în care s-ar reține existența obligațiilor fiscale principale (dar în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză), obligațiile accesorii sunt nelegale pe motiv că au fost stabilite retroactiv și nu de la data emiterii deciziei de impunere ( ca moment al stabilirii obligației fiscale principale).

Și această poziție a reclamantei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Chiar dacă obligația fiscală vizează perioada 2005-2009 și a fost stabilită în anul 2010 în urma unei inspecții fiscale, instanța are în vedere termenul prevăzut de art.34 coroborat cu art.35 din Codul fiscal pentru declararea și plata impozitului pe profit (ca obligații legale ce îi reveneau reclamantei). Raportat la prevederile art.119 și 120 din OG 92/2003, plata dobânzilor și penalităților este atrasă de neplata obligațiilor fiscale la termenul de scadență (care reprezintă termenul legal de plată a impozitului pe profit conform textelor legale amintite mai sus).

În consecință, obligația fiscală principală stabilită de pârâtă prin decizia de impunere contestată, menținută în cuantumul stabilit de pârât, atrage după sine obligațiile fiscale accesorii - ale căror mod de calcul este redat de pârât la fila 139 dosar.

Pentru toate aceste considerente instanța va respinge, ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Fa.Ro.T..SRL, cu sediul în Ungheni, nr.470, jud.M., în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. - AJFP M., cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud.M.;

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;

Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2014.

Președinte,

I. O.

Grefier,

T. R.

fiind în concediu de odihnă, semnează prim-grefier C. S.

Red. I.O./ 4 ex./ 02.07.2014

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2014....  Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 950/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 2139/2014. Tribunalul MUREŞ