Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 105/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 1302/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.105
Ședința publică din 14 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul M. M. L., împotriva sentinței civile nr.6363 din data de 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6363 din 20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. M. L. în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.01.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor impuse (sub sancțiunea nulității absolute), regăsindu-se, în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator.
S-a mai reținut că petentul nu a mai invocat nerespectarea altor cerințe privitoare la întocmirea procesului verbal de contravenție, apărările formulate vizând temeinicia procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor menționate în procesul verbal de contravenție, și, mai mult decât atât lipsa unei roviniete valabile decurge chiar din înscrisul depus de către contravenientul – petent la dosar la fila 3.
Instanța de fond a reținut că din cuprinsul acestui înscris rezultă faptul că dovada achitării tarifului de utilizare a fost emisă la data de 06.01.2013, dată la care s-a realizat controlul de către agenții constatatori, dar aceasta era valabilă începând cu data de 06.01.2013 ora 10,41, deci, ulterior momentului constatării faptei – ora 9,53. Astfel, prima instanță a înlăturat, apreciind-o nesinceră, declarația martorului L. I. N., care a declarat că petentul deținea la data constatării faptei o rovinietă valabilă, însă la momentul la care a fost oprit de către agenții de poliție aceasta era la dânsul și nu la martor, pentru a o putea prezenta agentului constatator, instanța reținând că această probă nu se coroborează cu mențiunile din dovada de achitare a taxei de drum.
În ceea ce privește apărarea petentului potrivit căreia deplasarea autovehiculului s-a realizat în interiorul unei localități, pe un drum în reabilitare, pentru care nu era obligatorie rovinieta, instanța de fond a reținut că prevederile art. 1 litera e din OG 15/2002 nu fac distincție cu privire la aplicarea taxei în raport de natura drumului pe care s-a deplasat autovehiculul, tariful de trecere reprezentând o anumită sumă determinată în funcție de tipul de vehicul, care trebuie plătită pentru un vehicul care se deplasează pe o anumită distanță pe rețeaua de drumuri naționale din România.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, care nu poate fi înlocuită cu cea a avertismentului, petentul nefăcând dovada unor împrejurări care să impună înlocuirea sancțiunii aplicate, din contră, acesta nerecunoscând fapta reținută în sarcina sa.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, în motivarea căruia arată că faptei reținute îi lipsește un element constitutiv, respectiv vinovăția, întrucât din probatoriul administrat, mai precis declarația martorului și înscrisul atașat la fila 3 din dosar, rezultă, fără drept de tăgadă, faptul că la data de 06.01.2013, petentul avea rovinietă deși aceasta nu era obligatorie în contextul în care s-a deplasat doar în interiorul localității, pe un drum în reabilitare, pe care nu era obligatorie rovinieta.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, recurentul arată că având în vedere împrejurarea și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele reale, precum și celelalte date înscrise în procesul verbal, rezultă un caracter accidental al faptei, un pericol social concret redus, iar scopul preventiv și educativ poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe potrivit susținerilor recurentului, și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentului pentru că nu sunt dovedite.
Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.
Așadar, în mod corect a reținut prima instanță că la data și ora săvârșirii faptei contravenționale, petentul nu deținea, pentru autovehiculul proprietatea sa, cu nr. de înmatriculare_, condus la acel moment de către numitul L. I. N., rovinietă valabilă. Din înscrisul depus la dosarul de fond la fila 3 rezultă că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost achiziționată la data de 06.01.2013 rovinieta, cu o valabilitate de la data de 06.01.2013 ora 10,41 și până la data de 05.01.2014 ora 23,59.
Petentul a fost sancționat în temeiul prevederilor art. 8 din OG 15/2002, potrivit cărora: „fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției atâta timp cât recurentul nu a făcut dovada faptului că deținea rovinietă valabilă la data de 06.01.2013 ora 09,53, pentru autovehiculul anterior menționat.
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 indice 1 din OG 15/2002: „tariful de utilizare se aplică pe rețeaua de drumuri naționale din România, definită la art. 1 alin. (1) lit. d), cu excepția sectoarelor de drum pentru care se vor aplica tarife de concesiune”, sens în careva înlătura, ca neîntemeiată, apărarea recurentului potrivit căreia ar fi exceptată de la plata tarifului de utilizare a rețelei, circulația pe drumurile aflate în reabilitare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că acesta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al acesteia. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
Totodată, având în vedere că petentul a susținut atât în fața instanței de fond cât și în cererea de recurs că la data reținută de agentul constatator deținea rovinietă valabilă, lipsind astfel elementul material al contravenției, cu toate că acesta a achitat contravaloarea rovinietei după aproximativ 50 de minute după săvârșirea faptei, Tribunalul va sancționa comportamentul procesual abuziv al acestuia prin aplicarea unei amenzi judiciare în cuantum de 250 de lei, în temeiul art. 108¹ alin.1 pct.1 litera a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M. M. L., (domiciliat în Reghin, ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.6363/20.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
În temeiul art.1081 alin.1 pct.1 lit.a Cod pr.civilă, aplică recurentului o amendă judiciară de 250 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-I. T. D. C. C. P.
GREFIER,
S. C.- G.
Red/tehnored.D.C.
Listat.S.C.G./18.06.2014/2 ex.
Jud.fond: I. G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 138/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2139/2014. Tribunalul... → |
|---|
