Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 1807/289/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 280/2014
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier J. H.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta . SRL, cu sediul în Reghin, ., ., împotriva sentinței civile nr.1290/19 decembrie 2013 în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de data de 04 iulie 2014, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta deciziei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
- OBIECTUL APELULUI.
Prin sentința civilă nr. 1290/19 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin, s-a respins excepția prescripției executării sancțiunii .contravenționale invocată de petenta R. M/S SRL, s-a respins excepția tardivității plângerii contravenționale, invocată de intimata GARDA FINANCIARĂ –SECȚIA JUDEȚEANĂ M., s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.04.2013.
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând vreunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a numitei P. R., invocată de intimată prin întâmpinare, instanța reține că plângerea a fost formulată de numita P. R., însă în calitate de administrator al S.C. R. M&S S.R.L. și pentru această societate comercială. De altfel, prin răspunsul la întâmpinare, petenta a precizat acest aspect, precizarea fiind și ștampilată cu ștampila societății comerciale, care oricum și-a însușit astfel plângerea (formulată de administrator în numele acestei societăți).
În ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge.
Conform prevederilor art.14, alin.1 din O.G. nr.2/2001, „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
Deși petenta a invocat acest aspect prin plângerea formulată, arătând faptul că procesul-verbal nu i-a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii contravenționale, din actele dosarului rezultă că procesul-verbal atacat i-a fost comunica petentei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 15 aprilie 2013, iar scrisoarea a fost returnată intimatei cu mențiunea „EXPIRAT TERMEN DE PĂSTRARE” (fila 37 dosar). Astfel, instanța reține că intimata și-a îndeplinit obligația de a comunica petentei procesul-verbal întocmit pe numele acesteia, iar faptul că petenta nu a ridicat plicul nu constituie culpa intimatei. Astfel, instanța reține că petenta își invocă propria culpă pentru ca instanța să admită excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale. Or, faptul expedierii de către intimată către petentă a procesului-verbal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire conduce la concluzia că petenta și-a îndeplinit obligația, nefiind în culpă pentru comunicarea procesului-verbal.
În aceste condiții, rezultă că este irelevant faptul că martorul H. D. a participat sau nu la afișarea procesului-verbal atacat.
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii contravenționale, instanța o va respinge, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
Astfel, chiar dacă nu ar avea în vedere faptul că procesul-verbal atacat nu ar fi fost afișat în data de 10 mai 2013 ((menționată în procesul-verbal aflat în copie la fila 4 dosar), instanța reține că, potrivit susținerilor petentei din plângerea contravențională, aceasta a luat la cunoștință despre procesul-verbal (care a fost găsit în cutia poștală) în data de 15 mai 2013. Or, având în vedere faptul că petentei i-a parvenit atât procesul-verbal de contravenție atacat, cât și procesul-verbal de afișare din data de 10 mai 2013, rezultă că petenta a luat la cunoștință despre data comunicării acestuia, respectiv data de 10 mai 2013, dată de la care cunoștea că are posibilitatea ca în termen de 15 zile să formuleze plângere contravențională. Or, petenta nu a dovedit faptul că procesul-verbal ar fi fost lăsat în cutia poștală la o altă dată decât cea menționată în procesul-verbal de afișare, pentru ca termenul să înceapă să curgă la data respectivă.
Cu toate acestea, petenta a depus plângerea contravențională în interiorul termenului de 15 zile. Astfel, conform prevederilor art. 181, alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă (Legea nr. 134/2010), „când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”, iar conform alin. 2 al aceluiași text legal „Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează”. Astfel, în speță, ultima zi a termenului se a căzut într-o zi nelucrătoare, respectiv ziua de 26 mai 2013 (duminică), astfel că termenul a fost prelungit în baza legii până în data de 27 mai 2013, dată la care a fost depusă plângerea contravențională la instanță de către petentă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost întocmit în mod temeinic și legal, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal fiind săvârșită de petentă.
De altfel, și petenta a recunoscut că faptele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt reale, însă a menționat că acestea nu au fost săvârșite cu intenție, arătând că societatea a fost înființată în luna noiembrie a anului 2012, iar administratorul petentei nu a avut cunoștințele și experiența necesară pentru efectua în mod corect operațiunile financiar-contabile, arătând că a reușit găsirea unui economist abia în martie 2013, iar deficiențele constatate de intimată au fost remediate. Petenta a mai precizat că a prezentat organelor de control toate documentele solicitate și a luat măsuri de remediere a deficiențelor imediat ce i-au fost aduse la cunoștință.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către intimată, instanța reține că în data de 01.12.2012, petenta a încheiat cu societatea CIATTI HT S. S.R.L. un contract de management, pentru care a emis factura . nr. 1/28.12.2012, pentru suma de 6.300 lei, după care a depus la D.G.F.P. M. „Declarația pe propria răspundere la 31.12.2012”, înregistrată la A.F.P. Reghin sub nr._/29.03.2013, prin care a declarat că nu a desfășurat activitate de la data înființării și până la data depunerii declarației. Or, din înscrisurile depuse de intimată rezultă că petenta a mai emis încă 2 facturi în baza contractului de management din data de 01.12.2012, respectiv factura . nr. 2/31.01.2013 și factura . nr. 3/27.02.2013, fiecare pentru suma de 6.300 lei (filele 26-27 dosar). Or, având în vedere faptul că până la data depunerii „Declarației pe propria răspundere la 31.12.2012” petenta a desfășurat activitate, pentru care a emis 3 facturi fiscale, intenția săvârșirii faptei se prezumă, iar petenta nu a făcut dovada contrară. Mai mult, instanța mai reține că motivele invocate de petentă în sensul că administratorul nu avea cunoștințele necesare pentru conducerea corectă a contabilității nu pot fi reținute, având în vedere faptul că prin declarația depusă la data de 29.03.2013 petenta trebuia să declare o simplă situație de fapt de care administratorul avea cunoștință, respectiv trebuia să declare dacă până la data depunerii declarației a desfășurat sau nu activitate și deși cunoștea faptul că societatea a desfășurat activitate, a declarat contrariul.
- CEREREA DE APEL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul R. M & S S.R.L.
Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, admiterea plângerii contravenționale și admiterea excepției prescripției executării sancțiunii aplicate prin procesului verbal contestat.
În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece procesul verbal nu a fost comunicat în termenul prevăzut de art. 14 din OG 2/2001.
III. POZIȚIA INTIMATULUI.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.
Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt întemeiate.
Tribunalul reține că în mod greșit judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a respins excepția prescripției.
Instanța de apel se va mărgini să analizeze apelul doar din punct de vedere al intervenirii sancțiunii prescripției executării sancțiunii, deoarece sentința atacată a fost criticată doar cu privire la acest aspect, nu și cu privire la aspecte care privesc legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 11.04.2013, petenta R. M&S S.R.L. a fost sancționată cu amenda contravențională în sumă de 2.000 lei, reținându-se că în urma controlului efectuat în data de 11.04.2013 ora 11:30 la sediul petentei s-a constatat că societatea a săvârșit în perioada 26.01.2013 – 11.04.2013 contravenția prevăzută de art. 41, pct. 1 din Legea nr. 82/1991 rep., respectiv nu a înregistrat în contabilitate prestările de servicii efectuate în favoarea societății CIATTI HT S. S.R.L., cu cod unic de înregistrare_, jud. A. și care au fost facturate cu factura . nr. 1/28.12.2012, în baza contractului de management încheiat între părți la data de 01.12.2012. S-a mai constatat că la data controlului, societatea petentă a prezentat organelor de control o „Declarație pe propria răspundere la 31.12.2012”, înregistrată la A.F.P. Reghin sub nr._/29.03.2013, prin care societatea a declarat că nu a desfășurat activitate de la înființare până la data de 31.12.2012, precum și Registrul de evidență fiscală, din care nu rezultă nicio înregistrare în acesta. Din consultarea bazei de date a Ministerului Finanțelor în data d1 11.04.2013 a rezultat că singura declarație depusă de societatea petentă în anul 2013 este declarația 112 aferentă lunii februarie 2013, ceea ce demonstrează faptul că societatea controlată nu a înregistrat în contabilitate și nu a declarat la organele fiscale veniturile aferente facturii menționate.
Potrivit art. 14 al. 1 din OG 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Aliniatul 2 prevede că prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Tribunalul reține că procesul verbal a fost întocmit la data de 11.04.2013. Acesta a fost comunicat petentului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 15.04.2013. Această scrisoare a fost returnată cu mențiunea “Expirat termen de păstrare”.
Din procesul verbal de afișare de la fila 36 dosar fond rezultă că procesul verbal s-ar fi afișat la data de 10.05.2013.
Totuși, martorul care a semnat procesul verbal de afișare, audiat fiind de către instanța de fond, a declarat că nu a participat la afișarea procesului verbal, ci a semnat procesul verbal la ieșirea din clădirea finanțelor, când colegii de la garda financiară se pregăteau să meargă în teren.
Aceasta deși în cuprinsul procesului verbal martorul a adeverit că a fost de față la afișare iar potrivit art. 27, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Astfel, procedura de afișare este viciată, viciu care produce petentului o vătămare, în sensul că nu se poate stabili cu certitudine realitatea operațiunii de afișare.
În disonanță cu argumentația instanței, care a dat relevanță încercării de comunicare a procesului verbal prin poștă, deși scrisoarea a fost restituită datorită faptului că petentul nu a ridicat-o de la poștă, tribunalul reține că, potrivit deciziei 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Astfel, contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
În continuare, s-a arătat că simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
În aceste condiții această comunicare nu îndeplinește cerințele legale ale art. 27, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, astfel cum s-a arătat mai sus, nici comunicare prin afișare nu este legală. Rezultă astfel, că în termen de o lună, petentului nu i s-a comunicat în mod legal procesul verbal de contravenție.
În acest condiții, tribunalul reține că nu s-au respectat prevederile art. 14, astfel încât sancțiunea apare ca fiind prescrisă.
Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 2 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este nelegală, iar motivele de apel invocate sunt întemeiate, tribunalul va admite apelul, va schimba integral sentința și va admite excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de R. M & S SRL cu sediul în Reghin, ., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.1290 din 19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin.
Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că admite în parte plângerea contravențională.
Admite excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Constată prescrisă sancțiunea amenzii aplicate petentului prin pv.H_/11.04.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Iulie 2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Jud.fond A.H
Teh.H.J/4 ex./17.11.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 700/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1388/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
