Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 738/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 13652/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.738
Ședința publică din 20 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: R. -I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul I. T. DE REGIM SILVIC SI VANATOARE B., împotriva sentinței civile nr.7584 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 08 septembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 15.09.2014, 22.09.2014, 29.09.2014, 06.10.2014, 13.10.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului reține următoarele:
Prin sentința nr.7584 din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosar nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta M. A. și a fost anuleat procesul - verbal de constatare a contravenției silvice.
Instanța de fond a reținut în esență că nu doar prin declarația martorului T. C. (care ar putea fi privit ca interesat în contextul în care el însuși a fost sancționat pentru o faptă similară), dar și prin înscrisurile prezentate în probațiune, s-a făcut dovada unei atitudini generale a reprezentanților ocolului silvic- aceea de a încheia contracte de pază doar în măsura în care un număr mare de proprietari o cer și de a refuza un asemenea demers dacă este solicitat în mod individual, atitudine nu doar descurajantă dar și culpabilă. Departe de a nega necesitatea și importanța întreprinderii de către proprietarii de păduri a demersurilor necesare în vederea încheierii unor asemenea contracte, care sunt de natură să preîntâmpine săvârșirea furturilor din fondul forestier, instanța de fond a reținut că încheierea unui contract presupune acordul de voință al ambelor părți, neputând fi una dintre părți sancționată pentru refuzul exprimat de cealaltă parte.
În cauză, s-a constatat că deși nu s-a probat faptul că petenta însăși a solicitat anterior datei de 23.10.2012 încheierea contractului, s-a probat totuși că un asemenea contract nu ar fi fost încheiat decât în circumstanțe care nu puteau fi controlate de petentă, ținând de voința unor terți (ceilalți proprietari de pădure)- „colectiv cu toți proprietarii de pădure privată”.
Mai mult, la data încheierii procesului-verbal de contravenție- 16.11.2012, petenta solicitase în scris încheierea de contract silvic, astfel încât faptul că acesta nu fusese încheiat la data sancționării sale îi este imputabil exclusiv celeilalte părți contractante.
În consecință, s-a reținut lipsa unui element constitutiv al contravenției -vinovăția-, lipsă care atrage inexistența contravenției însăși, context în care, prin raportare la noțiunea de contravenție, astfel cum este aceasta definită de art. 1 din OG nr. 2/2001 („fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului…”) instanța de fond a constatat ca neîntemeiată reținerea în sarcina petentei a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 1 din Anexa 1 la HG nr. 483/2006, sens în care a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ încheiat la data de 16.11.2012, decurgând din aceasta în mod firesc anularea tuturor măsurilor dispuse prin acesta- atât a amenzii în cuantum de 2000 lei cât și a obligării la plata a 50% din valoarea totală pagubei, în cuantum de 6869,5 lei .
Împotriva acestei sentințe intimatul ITRSV B. a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul intimat arată că în anul 2009, Primăria Livezeni a înaintat către ITRSV B. o sesizare prin care arăta că se fură materiale lemnoase prin păduri, indiferent de forma de proprietate. Angajații recurentei s-au prezentat la sediul primăriei pentru a verifica aspectele sesizate, însă nu au putut efectua inspecția în nicio proprietate a persoanelor fizice întrucât aceștia nu aveau delimitate proprietățile, iar în aceste condiții nu se putea aplica marca silvică de control. Concluzia verificării sesizării a fost că primăria s-a angajat să mobilizeze toți cetățenii care nu dețin contracte de administrare sau de servicii silvice pentru pădurile pe care le dețin, pentru a încheia aceste contracte. Se arată că delimitarea suprafețelor s-a făcut cu doar o lună înainte de inspecția de fond efectuată de angajații recurentei, prin urmare la 4 ani de la sesizarea depusă de către primăria. Recurentul susține că în aceste condiții există vinovăția intimatului petent în ceea ce privește delimitarea proprietății și efectuării demersurilor pentru administrarea proprietății.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de intimat,
Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de recurs invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție atacat s-a reținut în sarcina intimatului petent contravenția prevăzută de art.1 din Anexa 1 a HG 483/2006, pe motiv că petentul nu a respectat obligația de a asigura repartizarea serviciilor silvice sau administrarea pădurii pe care o are în proprietate, printr-un ocol silvic autorizat.
Potrivit prevederilor art.1 Anexa 1 din HG 483/2006 „În scopul gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate”.
Instanța de fond a analizat corect legalitatea procesului-verbal de contravenție, reținând că actul sancționator cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.17 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Apărările cu referire la neregularități ale procesului-verbal de contravenție de natură să atragă nulitatea relativă sunt neîntemeiate, deoarece aspectele legate de modul de încheiere a procesului-verbal de contravenție (respectiv că a fost semnat în alb de martorul asistent) sau atitudinea agentului constatator, sunt chestiuni care nu țin de analiza legalității actului (analiza condițiilor de formă ale acestuia).
Cu privire la temeinicia actului sancționator, tribunalul apreciază întemeiate criticile aduse de recurentul intimat sentinței primei instanțe.
Aspectele de fapt reținute de instanța de fond (declarațiile martorilor T. C., demersurile efectuate de petent pentru a aduce la cunoștința autorităților publice furtul de arbori) sunt chestiuni de circumstanțiere, ce pot fi avute în vedere la dozarea sancțiunii contravenționale, neputând fi reținute ca împrejurări de natură a înlătura caracterul contravenționale al faptei.
Raportat la textul legal amintit mai sus, tribunalul apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut lipsa vinovăției intimatului petent.
Vinovăția acestuia ca element subiectiv al contravenției prevăzută de art.1 Anexa 1 din HG 483/2006, constă în neîndeplinirea de către intimatul petent a obligațiilor ce îi reveneau în calitate de proprietar de pădure – obligații legale cu rol de a preveni tocmai tăierile ilegale de arbori.
În materie contravențională vinovăția poate îmbrăca și forma culpei.
Astfel, culpa intimatului petent există în condițiile în care o cauză a tăierilor ilegale de arbori invocate de acesta este însăși conduita sa în calitate de proprietar de pădure – este vorba de efectuarea cu întârziere a actelor de administrare a pădurii proprietatea sa (delimitarea proprietății în ce privește zonele forestiere, ca act premergător încheierii contractului cu ocolul silvic), ceea ce a condus la încheierea abia în decembrie 2012, a contractului de prestări servicii silvice încheiat cu Ocolul Silvic Tg.M. la data de 10.12.2012 (fila 45 dosar fond).
Cu privire la celelalte elemente ale faptei contravenționale, tribunalul are în vedere constatările personale ale agentului constatator, care conferă procesului-verbal de contravenție prezumția de adevăr.
Intimatul petent nu a probat o stare de fapt contrară, respectiv nu a dovedit că la data constatării faptei ar fi avut încheiat un contract de pază al pădurii cu un ocol silvic autorizat.
Suntem în prezența unei contravenții care s-a consumat la momentul constatării faptei, motiv pentru care împrejurarea încheierii contractului de pază al pădurii cu Ocolul Silvic M., la un moment ulterior nu înlătură răspunderea contravențională a intimatului petent.
Încheierea ulterioară a unui asemenea contract urmează a fi avută în vedere de instanța de control la individualizarea sancțiunii contravenționale. Pentru aceasta tribunalul are în vedere că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Astfel, raportat la împrejurările de fapt redate de intimatul petent în plângerea contravențională depusă în primă instanță și apoi în întâmpinarea depusă în recurs, la aspectele de fapt conturate în urma audierii martorilor de către instanța de fond și la existența în prezent a unui contract de prestări servicii silvice încheiat cu Ocolul Silvic Tg.M., tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului corespunde criteriului proporționalității. Intimatul petent și-a adaptat conduita la cerințele legale, motiv pentru care scopul sancționator poate fi atins prin aplicarea sancțiunii fără caracter pecuniar.
Solicitarea intimatului petent de înlăturare a despăgubirilor stabilite prin procesul-verbal de contravenție este neîntemeiată.
Tribunalul are în vedere prevederile OUG 85/2006 care stabilesc modalitățile de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere, pagubă suportată în cuantum de 50% de către intimatul petent în calitate de proprietar al pădurii, conform art.8 alin.5 din OUG 85/2006.
Cuantumul despăgubirii este dovedit de recurentul intimat prin nota de constatare 3428/16.11.2012 și actul de control nr. 9056/16.11.2012, iar calcul cuprins în anexa la actul de control (fila 22), corespunde criteriilor cuprinse în anexa 1 din OUG 85/2006.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 314 ind.1 coroborat cu art. 312 alin.1 din codul de procedură civilă tribunalul va admite recursul declarat de intimat și va modifica sentința atacată în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic și admiterii plângerii contravenționale doar sub aspectul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul I. T. DE REGIM SILVIC SI VANATOARE B. (cu sediul în B., ., ..B.), împotriva sentinței civile nr.7584 din data de 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M..
Modifică integral sentința de mai sus în sensul că admite în parte plângerea contravențională și înlocuiește amenda aplicată cu sancțiunea avertismentului.
Menține obligația de plată a 50% din valoarea pagubei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. R.-I. T. S. R. M.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.R-I.T
Tehnored.S.C.G./28.01.2015/2ex.
Jud.fond: C. D.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1615/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
