Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1053/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1053/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 5955/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1053/2014
Ședința publică de la 04 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții . comunei O. (cu sediul în comuna O., .. 103A, jud. M.) în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și Camera de C. a Județului M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, doamna avocat B. C. și reprezentantul pârâtei, domnul consilier juridic N. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art.131 C.pr.civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art.8 și art.10 din Legea 554/2004.
Domnul consilier juridic N. R. depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare nr._/28.02.2014.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantei solicită încuviințarea actelor aflate la dosarul cauzei și depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, respectiv un referat efectuat de serviciul de contabilitate din care rezultă atribuțiile lucrătorilor din aparatul de specialitate al primarului și statele de plată începând cu luna decembrie 2009 până în august 2013, din care rezultă că sporurile nu erau distinct expuse în drepturile salariale acordate, acestea fiind incluse în salariile brute, acte care susțin cazul justificat pentru condițiile admiterii suspendării încheierii Curții de conturi. Reprezentanta comunică un exemplar din aceste înscrisuri reprezentantului pârâtei.
Domnul consilier juridic N. R. solicită încuviințarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
În temeiul art.258 C.pr.civ, instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum și cele depuse de reprezentanta reclamantei la acest termen de judecată, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
La întrebarea instanței, atât reprezentanta reclamantei cât și reprezentantul pârâților, estimează durata procesului la un singur termen de judecată.
În baza art.238 C.pr.civ., instanța estimează durata prezentului proces la 30 de zile.
La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul reprezentanților părților.
Doamna avocat B. C. solicită admiterea cererii de suspendare a Încheierii nr. 2493/15.11.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de C. a județului M.. Reprezentanta reclamantei apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții necesare pentru suspendarea actului menționat, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prima condiție a cazului bine justificat, este susținută de actele depuse la acest termen de judecată, din care rezultă împrejurări legate de stare de fapt și de drept care ar duce la îndoieli cu privire la actul administrativ contestat și cu privire la care s-a solicitat anularea în dosarul nr._ . Condiția pagubei iminente se referă la faptul că în situația neadmiterii cererii de suspendare s-ar iniția procedura de executare silită a angajaților primăriei, fapt care ar duce la îngreunarea activității reclamantei, întrucât actele de procedură a executării ar trebui efectuate de angajații, or, acest lucru nefiind posibil, actele de procedură ar trebui efectuate de specialiști angajați din afara Primăriei, ceea ce presupune o . cheltuieli suplimentare pentru recuperarea sumelor respective. Reprezentanta reclamantei susține motivele invocate prin răspunsul la întâmpinare și prin acțiune, apreciază că acțiunea este întemeiată și nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de suspendare a încheierii nr.2493/2013, apreciind că nu sunt îndeplinite cele două condiții ale suspendării. Cu privire la cazul bine justificat, din examinarea sumară a actului contestat nu rezultă împrejurări de fapt și de drept îndoielnice cu privire la legalitatea actului. Drepturile de natură salariale care fac obiectul deciziei Curții de conturi, chiar neanalizate în profunzime, determină o oarecare nelegalitate chiar la prima vedere a examinării acestei situații. Cu privire la condiția pagubei iminente, se invocă o perturbare a activității publice a reclamantei, or, în opinia sa, nu există o perturbare gravă față de motivul invocat. Pe de altă parte, răspunderea pentru administrarea fondurilor publice revine primarului, în calitate de ordonator de credite, conform prevederilor legii nr. 273/2006, și nu angajaților, astfel că nici sumele imputabile angajaților nu justifică condiția pagubei iminente. Reprezentantul pârâtei nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.12.2013, reclamanții . comunei O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Camera de C. a județului M. și C. de C. a României, suspendarea executării încheierii nr.2493/15.11.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de C. a județului M. și a deciziei nr.2308/29.10.2013 emisă de Camera de C. a județului M., respectiv a capitolelor I pct.1 lit.a, b și c și II pct.1, 2, 3 și a procesului verbal de constatare nr.3452/30.09.2013 până la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului M..
În motivarea cererii, reclamanții au susținut, în esență, că plățile respective au fost acordate dat fiind existența sentinței civile nr.446/24.10.2007 a Tribunalului M. și nu au fost de natură să producă un efect patrimonial negativ sub aspectul micșorării activului fie sub aspectul sporirii pasivului instituției, iar restul sumelor de bani au fost plătite ținând cont de conținutul Contractului colectiv de muncă în vigoare.
Cu privire la paguba iminentă, reclamanții au arătat că aceasta constă în cheltuielile necesare acționării în judecată a personalului contractual, emiterii și comunicării deciziilor de imputare, punerii în executare a deciziilor de imputare, precum și în cheltuielile necesare derulării proceselor având ca obiect contestațiile la executare formulate de persoanele împotriva cărora se vor porni executările silite; aceste aspecte duc la o perturbare gravă a activității autorității publice.
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de suspendare, invocând, în esență, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea 554/2004.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanții au solicitat suspendarea executării Încheierii nr.2493/15.11.2013 emisă de Camera de C. a județului M., prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr.2308/29.10.2013 emisă de aceeași pârâtă, prin care, la Cap.I pct.1 lit.a, b și c și Cap.II pct.1, 2 și 3, s-a dispus suspendarea plății din bugetul local a sumelor de bani cu caracter salarial/contractual acordate personalului din aparatul propriu al unității administrativ – teritoriale și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și recuperarea prejudiciului constând în plata acestor sume de bani pentru perioada ianuarie 2011 – august 2013, respectiv ianuarie 2010 – august 2013.
Potrivit art.15 alin.1 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea definitivă a cauzei.
Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării.
În speță, nu se poate reține că există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat, acesta fiind, aparent, emis de autoritatea competentă, în limitele atribuțiilor conferite de prevederile Legii 94/1992 și ale Regulamentului nr.130/2010, act care beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie specifică actelor administrative – nu s-a făcut dovada anulării sau a constatării nelegalității acestuia.
În al doilea rând, reclamanții nu au adus elemente concrete prin care să probeze cea de-a doua dintre condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamanților potrivit căreia vor fi angajate cheltuieli cu punerea în executare a actului contestat nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.
De asemenea, tribunalul constată că reclamanții nu au indicat, în concret, o anumită sumă de bani care ar fi presupusă de punerea în executare a deciziei Camerei de conturi, astfel ca instanța să poată face aprecieri cu privire la posibilitatea ca plata acestei sume să fie de natură a perturba grav activitatea comunei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.15 din Legea 554/2004, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Încheierii nr. 2493/15.11.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de C. a județului M., precum și, pe cale de consecință, a Deciziei nr.2308/29.10.2013 - Cap.I pct.1 lit.a, b și c și Cap.II pct.1, 2 și 3 până la soluționarea dosarului nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Încheierii nr. 2493/15.11.2013 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Camerei de C. a județului M., precum și a Deciziei nr.2308/29.10.2013 - Cap.I pct.1 lit.a, b și c și Cap.II pct.1, 2 și 3, cerere formulată de reclamanții . comunei O., ambii cu sediul în comuna O., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României, cu sediul în București, ..22 – 24, sector 1, și Camera de C. a Județului M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
25.03.2014
6 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 738/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 358/2014.... → |
|---|
