Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 280/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 12917/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.280
Ședința publică din 11 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. R.-M.
JUDECĂTOR: R.-I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta .., împotriva sentinței civile nr.7716 din data de 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 21 martie 2014, 28 martie 2014, 04 aprilie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7716 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în Dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimata Garda Financiară – Secția Județeană M., și s-a menținut procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.10.2012, ca temeinic și legal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere că procesul verbal contestat cuprinde toate mențiunile a căror lipsă este invocată de petentă, astfel că este legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la motivele de nulitate relativă invocate, prima instanță a reținut că petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin lipsirea actului de efectele sale.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că nu s-au eliberat bonuri fiscale pentru toate produsele vândute și nici nu s-a folosit registrul special al casei de marcat, astfel că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție, forța probantă a acestuia nefiind astfel înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, petenta a arătat că neregula constatată nu este rezultatul unei intenții a societății de a aduce atingere vreunei valori sociale, ci ea a fost în esență rezultatul unei cauze obiective accidentale, străină de voința petentei.
Recurenta mai arată că împrejurarea intervenită a fost mai presus de voința sa, și s-a datorat unui eveniment exterior și imprevizibil, care nu putea fi prevăzut.
În subsidiar, recurenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului, precum și anularea sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni,
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma argumentelor recurentei, dar și din oficiu, având în vedere și dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentei pentru că nu sunt dovedite.
Tribunalul reține că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent, care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia, în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
Tribunalul reține că petentul nu a probat existența unei alte stări de fapt, decât cea consemnată în procesul verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește susținerea recurentei potrivit căreia ar fi incident cazul fortuit, în mod corect a reținut prima instanță că raportat la modul de desfășurare a evenimentelor, petenta trebuia și putea să prevadă posibilitatea existenței unor defecțiuni ce ar putea afecta desfășurarea normală a casei de marcat, cu atât mai mult cu cât s-a invocat o schimbare inițială a celor două acumulatoare după producerea accidentului.
Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petenta nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că aceasta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Clemența instanței nu ar face decât să încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte, care oricum s-au transformat într-o obișnuință. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei.
În consecință, petenta a comis fapta pentru care a fost sancționată, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta .. (cu sediul în G., ..239, jud.Harghita), împotriva sentinței civile nr.7716/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,
R.-M. S.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
R.-I. T.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
D. C.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
GREFIER,
S. C.- G.
red./thred.C.D.
08.08.2014
Listat CRL/20.08.2014
2 ex
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 73/2014.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
