Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 883/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 11772/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.883
Ședința publică din 25 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul A. A., împotriva sentinței civile nr.3402 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul A. A., lipsă fiind reprezentantul intimatului I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul se identifică cu C.I ./_, având CNP-_.
Se constată că Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a recursului, potrivit art.34 alin.2 din Ordonanța nr.2/2001, coroborat cu art.2 alin.1 pct.3 din vechiul Cod pr.civilă și că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile și, nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea plângerii, nefiind vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3402 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. A., în contradictoriu cu intimatul I. M. – SPR, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 18.10.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, sub aspectul legalității procesului verbal, că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că procesul-verbal atacat a fost întocmit pe baza constatărilor proprii ale agentului constatator și că petentul nu a propus nici o probă care să răstoarne situația de fapt constatată prin propriile simțuri de agentul constatator.
Instanța a reținut că procesul-verbal este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie în ceea ce privește constatările personale ale organului constatator, iar în consecință persoanei care contestă procesul-verbal îi revine sarcina de a răsturna această prezumție prin probele administrate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul petent A. A., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că temeinicia procesului verbal de contravenție nu a fost dovedită în nici un fel de către intimatul I., care nu a depus probe față de dosarul cauzei, deși au susținut că fapta ar fi fost înregistrată cu aparatul radar.
De asemenea, raportul agentului constatator nu are nici un fel de forță probatorie, nefiind în măsură să susțină temeinicia actului sancționator, petentul nesăvârșind fapta imputată, chiar fiind extrem de deranjat de maniera în care agentul constatator s-a comportat față de el, fiind agresat verbal și punându-i mâna pe umăr pentru a-l împiedica să urce în autoturism, după ce petentul a coborât deoarece agentul a plecat spre altă mașină.
Consideră că instanța de fond a apreciat că susținerile sale sunt nedovedite, însă la fel sunt și constatările agentului de poliție, astfel că nici prezumția de temeinicie a procesului verbal în condițiile în care a formulat obiecțiuni privind cele constatate, nu există.
În recurs nu s-a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect că procesul-verbal . nr._ din 18.10.2012, cuprinzând constatările personale ale polițistului rutier, are forță probatorie, făcând dovada faptei constatate până la proba contrară.
În adresa nr._/19.03.2013 a intimatului I. M. (f.25 dosar fond) s-a arătat că nu au fost folosite mijloace tehnice certificate pentru înregistrarea faptei, deoarece constatarea a fost făcută direct de către polițistul rutier, aspecte care rezultă și din raportul acestuia. Ca urmare, susținerile petentului referitoare la faptul că intimatul nu a depus la dosar probele foto, deși acestea există, sunt neîntemeiate.
Cu excepția solicitării înregistrării care, așa cum s-a arătat, nu există, nici una dintre părți nu a cerut administrarea vreunei alte probe.
În aceste condiții, instanța de fond a avut în vedere valoarea probatorie a procesului-verbal legal întocmit, în baza constatării personale a faptelor de către polițistul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, actul bucurându-se așadar de o prezumție de temeinicie care nu a fost înlăturată, întrucât petentul nu a făcut dovada contrară.
Cu privire la forța probantă a actului de sancționare, tribunalul are în vedere că chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut (Hotărârea din 7 octombrie 1988 în cauza Salabiaku împotriva Franței, considerente reiterate în cauzele I. P. împotriva României și N. G. împotriva României) că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept și că acestea sunt în principiu compatibile cu Convenția, cu condiția să nu depășească anumite limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
Aceste limite au fost respectate în cauză, acceptarea prezumției de legalitate a procesului-verbal fiind justificată prin necesitatea de a nu lăsa nesancționate anumite încălcări ale dispozițiilor legale constatate personal de agentul constatator, iar prezumția are un caracter relativ, petentul având posibilitatea de a o răsturna prin prezentarea dovezii contrare.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, nefiind incident nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii recurate, astfel că, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de petentul recurent A. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul A. A. (domiciliat în Tg M., ., .), împotriva sentinței civile nr.3402 din 15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. A. M. R. C. M.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.A.-M.A.
Tehnored.S.C.G./08.05.2015/2 ex.
Jud.fond: I.-A.N.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 882/2014.... | Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... → |
|---|
