Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința nr. 60/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 60/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 115/43/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 60/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE PENSII M., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 DECLINARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, martorii K. D. și S. Z., lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se procedează la audierea martorului K. D., sub prestare de jurământ, depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Se procedează la audierea martorului S. Z., sub prestare de jurământ, depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul precizează că nu are alte cereri în probațiune de formulat.
Instanța în baza art. 244 din Codul de procedură civilă, socotește că este lămurită și declară cercetarea procesului încheiată.
Instanța în baza art. 392 din codul de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 Cod de procedură civilă pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și anularea hotărârii.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță la data de 24.05.2013, ca urmare a declinării competenței materiale de la Curtea de Apel Tg-M., reclamantul M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 5430/2013 și în urma constatării calității sale de beneficiar la Legii nr. 189/200 să fie obligată pârâta la acordarea drepturilor ce i se cuvin.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a solicitat stabilirea drepturilor în baza Legii nr. 189/2000, dar pârâta a respins cererea pe considerentul că nu a făcut dovada cu acte, ci doar cu martori.
Au fost citate prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 189/2000 și s-a invocat Decizia nr. 2917/30.09.2004 a ÎCCJ pentru a demonstra posibilitatea dovedirii pretențiilor cu martori.
În probațiune a fost depusă în copie hotărârea contestată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. Județeană de Pensii M. a solicitat respingerea acțiunii, deoarece în susținerea cererii sale petentul nu aduce ca probă nici un act oficial sau alt document din care să rezulte că într-adevăr ar fi fost refugiat din motive etnice.
Se critică declarațiile de martori, ca fiind neoficiale și pentru că nu probează persecuția etnică, considerând legală hotărârea adoptată de respingere a cererii.
A mai fost depusă la dosar toată documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 5430/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul s-a adresat la data de 28.02.2013 la C. Județeană de Pensii M. - comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000 solicitând stabilirea drepturilor prevăzute acest act normativ, arătând că în perioada decembrie 1942-iulie 1945 a fost refugiat împreună cu părinții din . .> Prin Hotărârea nr. 5430/11.03.2013 a fost respinsă cererea acestuia, pentru că nu s-a făcut dovada calității de beneficiar.
În raport de situația de fapt reținută se constată că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul solicită acordarea unor drepturi, mai concret recunoașterea faptului că a fost refugiat politic, ceea ce i-ar conferi beneficiile instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La cererea adresată pârâtei au fost depuse declarații notariale de martori, care au fost audiați și în instanță.
Din examinarea acestor declarații, fiind singurele probe administrate și cu care reclamantul tinde să dovedească faptul că a fost persecutat politic, se constată că unul dintre martori afirmă că are cunoștință de la tatăl său despre faptul că familia reclamantului a fost plecată din localitatea inițială - P. I. în Band, apoi în Tg-M. și în Mureșeni. Acesta este deci un martor indirect, care la data întoarcerii în localitatea de baștină avea numai trei ani.
Celălalt martor audiat a declarat că știe de la bunicul său că după anul 1940 au fost preluate casele unor persoane mai înstărite și că familia reclamantului a fost în această situație, fiind nevoită să plece.
Mai mult, acest martor a afirmat că în afara situației materiale nu cunoaște alte motive pentru care maghiari din localitate au plecat, dar chiar și că alte familii de aceeași etnie au rămas în localitate.
În consecință, din probele administrate la dosar nu rezultă motivul persecuției ca fiind de natură etnică, pentru că declarațiile sunt date fără ca faptele descrise să fie percepute personal, ci ca urmare a ceea ce se povestea ulterior în localitate. Văzând că nu s-au adus și alte probe directe, se constată că acțiunea nu este întemeiată.
Obiectul Legii nr. 189/2000 îl constituie aprobarea OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Potrivit art. 1 din această lege beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Mai întâi de toate se constată așa cum s-a arătat că nu este dovedită fără echivoc persecuția etnică, fiind evidențiate alte cauze pentru care familia reclamantului a părăsit localitatea, apoi că niciunul dintre martori nu a perceput în mod direct situația concretă a reclamantului, pentru a fi avute în vedere aceste declarații în lipsa altor probe.
Se constată astfel, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și urmează să se respingă cererea de chemare în judecată împotriva Hotărârii nr. 5430/2013 a Casei Județene de Pensii M., ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. G. cu domiciliul în Cristești, ./D, jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii M. – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 cu sediul în Tg. M., .. 60, jud. M., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2014.
Președinte, M. R. | ||
Grefier, A. B. |
Redactat: M.R
Thred: 29.04.2014/H.L
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 883/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2917/2014.... → |
|---|
