Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2917/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2917/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 2992/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2917/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâtul O. I.-BIROUL DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, domnul avocat M. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că pârâta s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, făcând dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 50 lei prin depunerea la dosar a originalului Recipisei de consemnare nr._/1 la CEC Bank Sucursala Tg. M. (fila 56 dosar).
Reprezentantul reclamantei precizează că nici până la acest moment nu a fost soluționată contestația administrativă de către pârâtă, motiv pentru care a introdus o nouă acțiune având ca obiect obligația de a face.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat.
În baza art.244 alin.1 C.pr.civ. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii de suspendare având ca obiect Titlul executoriu nr. 479/22.08.2014 invocată de instanță, din oficiu, la termenul anterior. Totodată acordă cuvântul pe fondul cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.478/22.08.2014 și a Înștiințării de plată nr.456/31.07.2014.
Reprezentantul reclamantului având cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii de suspendare având ca obiect Titlul executoriu nr. 479/22.08.2014 emis de pârâtul O. I.-Biroul de Impozite și Taxe Locale, solicită respingerea ei, considerând că titlul executoriu este un act administrativ, supus prevederilor art. 215 din OUG nr. 92/2003 și art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004. Arată totodată că în acțiunea introductivă nu a făcut referire la contestația la executare, care s-ar fi întemeiat pe alte dispoziții legale.
Pe fondul cererii de suspendare executare a actelor administrative constând în Decizia de impunere nr.478/22.08.2014 și Înștiințarea de plată nr.456/31.07.2014, reprezentantul reclamantei precizează că în cuprinsul acțiunii a indicat motivele și temeiurile legale pe care se întemeiază cererea (14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, art.1 din OG nr.124/1998 republicată prin Legea nr. 629/2001 privind organizarea și funcționarea sistemului medical din România).
În esență, reprezentantul reclamantei susține că există un caz bine justificat, întrucât dispozițiile legale invocate în decizia de impunere și actele depuse la dosar nu sunt aplicabile în prezenta speță. Precizează că dispozițiile art.1 din OG nr.124/1998 prevăd în mod expres cine și cum are obligația plății taxelor asimilate impozitului pe clădiri (respectiv acele forme de organizare care au personalitate juridică). Precizează în acest sens că activitatea medicală a reclamantei se desfășoară în cabinetul medical înregistrat exclusiv în registrul de evidență al cabinetelor medicale fără personalitate juridică ținut de Colegiul Medicilor. Prin urmare, cabinetul medical sus-menționat, neavând personalitate juridică de sine stătătoare, nu poate fi asimilat în mod forțat persoanelor juridice obligate la plata unor taxe de natura celor înscrise în decizia de impunere.
În ceea ce privește ambele condiții necesare suspendării efectelor actelor administrative atacate (condiția cazului bine justificat și condiția evitării unui prejudiciu iminent), reprezentantul reclamantei susține că încetarea activității doamnei dr. G. V. la data de 01 august 2014 (când a împlinit vârsta de pensionare) a însemnat și momentul închiderii în mod direct a activității cabinetului medical individual. Cabinetul va fi radiat din registrul de evidență a cabinetelor medicale la data comunicării sau a rămânerii definitive a deciziei de pensionare, decizie cu privire la care arată că nu a fost comunicată până la acest moment.
Consideră totodată că executarea unor creanțe care nu mai există, în baza unor acte care nu întrunesc condițiile clare ale unei decizii de impunere, precum și lipsa unor venituri ale reclamantei constituie un abuz și totodată un grav prejudiciu.
Prin urmare, pentru toate aceste motive, dezvoltate în cuprinsul acțiunii introductive, reprezentantul reclamantei solicită admiterea prezentei acțiunii.
Instanța reține cauza în pronunțare, raportat la dispozițiile art. 223, alin.2 C.pr.civ.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 9 septembrie 2014 sub nr._, reclamanta dr. G. V. în calitate de titular al Cabinetului Medical Individual dr. G. V. solicită ca în contradictoriu cu pârâtul Orașul I. să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 478 din 22 august 2014, a actului administrativ nr.456 din 31.07.2014 și a titlului executoriu nr.479 din 22 august 2014 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii reclamanta arată că este îndeplinită condiția cazului bine justificat. În susținerea acestei condiții reclamanta arată că pârâta a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 392 lei cu titlu taxă asimilată impozitului de clădiri pentru anul 2014 și obligația de plată a aceleiași sume de 392 lei cu titlu debite restante datorate cu același titlu pentru anii 2012-2013. Susține că la calcul acestor obligații fiscale s-au avut în vedere prevederile art.249 alin.3 din OG 92/2003, însă activitatea medicală a reclamantei se desfășoară în cadrul Cabinetului medical Individual dr. G. V. și se află înregistrat exclusiv în registrul de evidență al cabinetelor medicale fără personalitate juridică. Susține că neavând personalitate juridică, nu poate fi titulara obligației prevăzută de art.249 alin.3 din Codul fiscal. Cu privire la condiția pagubei iminente, reclamanta susține că aparența de drept operează în mod cert în favoarea sa, dar există pericolul ca sumele înscrise în actele administrative atacate să fie încasate prin executare silită de către intimată înainte de finalizarea soluționării contestației. Se arată că întoarcerea executării silite în situația reclamantei ar fi dificil de realizat și arată că la data de 1 octombrie 2014 urmează să se pensioneze.
Reclamanta a anexat la cerere în copii certificate pentru conformitate cu originalul, contestația formulată împotriva actelor a căror suspendare se solicită, somația, titlul executoriu, decizia de impunere și înștiințarea nr.456/2014 privind obligațiile de plată.
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2014 reprezentantul reclamantei a depus la dosarul cauzei copia acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva pârâtului (fila 48).
La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei recipisa de consemnare a cauțiunii stabilită de instanță la suma de 50 lei și chitanța de depunere a acestei sume la CEC Bank, Sucursala Tg.M. (filele 56 și 57 dosar).
Pârâtul Orașul I. a formulat întâmpinare (fila 33) prin care solicită respingerea ca nefondată, a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr.478/2014. Cu privire la condiția cazului bine justificat, pârâta arată că decizia de impunere a fost emisă cu respectarea prevederilor Codului fiscal. Arată că între pârâtă și reclamantă a intervenit contractul de concesiune nr.6546/10.09.2005 având ca obiect exploatarea spațiului proprietatea Orașului I., având destinația de cabinet medical și că reclamanta în calitate de concesionar, are obligația de plată a impozitului pe clădire prevăzut de art.249 alin.3 din Codul fiscal. Se arată că aceste considerente au fost avute în vedere de Curtea de Conturi care prin decizia nr.944/2011 a reținut că nu au fost respectate prevederile art.249 alin.3 din Codul fiscal. Pârâta mai arată că reclamanta a mai demarat o cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr.442/2011, respinsă de instanța de judecată și anexează decizia nr.4524/2012 pronunțată de Curtea de Apel Tg.M., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și decizia nr.944/2011 a Camerei de Conturi M. (filele36-38 și 39-43 dosar).
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2014 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării titlului executoriu nr.479/22.08.2014.
Analizând prezenta excepție, aduse în discuția părților la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2014, instanța are în vedere că prevederile art.15 coroborat cu art.14 din legea 554/2004 stabilesc o procedură de suspendare a executării actelor administrative.
Titlul executoriu nr.479/22 august 2014 nu este un act administrativ care a cărui legalitate să poată fi verificată în procedura prevăzută de legea 554/2004, ci este titlul în baza căruia s-a pornit executarea silită și a cărui contestare se poate realiza în conformitate cu art.172 alin.3 din OG 92/2003.
Pe cale de consecință, nu sunt aplicabile prevederile art.14, 15 din Legea 554/2004.
Analizând în continuare cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.478/2014 și a înștiințării de plată nr.456/2014, instanța are în vedere că potrivit art. 15 coroborat cu art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Reiese așadar că în considerarea principiilor legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, măsura suspendării executării constituie o situație de excepție care poate fi dispusă numai cu întrunirea cumulativă a condițiilor impuse de textele legale mai sus amintite - existența unui caz bine justificat (definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca însumând împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ) și prevenirea unei pagube iminente (care în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public).
Alăturat acestor condiții, doctrina și jurisprudența au stabilit că în cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare nu se poate face o examinare pe fond a aspectelor de nelegalitate ale actului administrativ invocate în cauză, instanța limitându-se doar la o cercetare sumară aparenței dreptului, pentru a verifica dacă, raportat la împrejurările cauzei, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative. De asemenea, s-a stabilit că noțiunea de pagubă iminentă nu se confundă cu simpla executare a unui act administrativ, iar iminența producerii pagubei trebuie să fie dovedită de către partea interesată.
Pornind de la aceste precizări, instanța apreciază că în speță nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat.
În motivele în fapt ale cererii de suspendare sunt redate chestiuni de fond și nu împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității deciziei atacate.
Astfel, reclamanta susține că nu datorează taxa pe clădire, întrucât nu are personalitate juridică.
Aceste chestiuni nu pot fi încadrate la condiția cazului bine justificat astfel cum este definit în art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, întrucât presupun o analiză pe fond a calității reclamantei de contribuabil (persoană juridică).
Într-o analiză sumară a actelor administrative amintite instanța reține că aparența de legalitate este dată de faptul că o asemenea taxă locală este prevăzută de lege (art.249 alin.3 cod fiscal).
Nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, instanța apreciază că nu se mai impune analiza celeilalte condiții (cumulative) a pagubei iminente.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr.478/2014 și a înștiințării de plată nr.456/2014.
În baza art.1063 alin.4 din codul de procedură civilă instanța dispune restituirea cauțiunii consemnată de reclamantă la Cec Bank – Sucursala Tg. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta dr. G. V. (cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M.,având CNP_) în calitate de titular al Cabinetului Medical Individual dr. G. V. (situat în I., ..2A, jud. M., având CF_), în contradictoriu cu pârâtul Orașul I., având ca obiect suspendarea executării titlului executoriu nr.479/22.08.2014;
Respinge ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta dr. G. V. în calitate de titular al Cabinetului Medical Individual dr. G. V., în contradictoriu cu pârâtul Orașul I. (cu sediul în Primăria I., ..9, jud. M., C._), având ca obiect suspendarea executării având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr.478 din 22 august 2014 și a înștiințării de plată nr.456 din 31 iulie 2014;
Dispune restituirea către reclamantă a sumei de 50 lei depusă de reclamantă la CEC Bank Sucursala Tg. M., cu titlu de cauțiune prin recipisa de consemnare nr._/1 din 17 noiembrie 2014 și chitanța nr._/1 din 17 noiembrie 2014;
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 27 Noiembrie 2014
Red. I.O./ 4 ex./ 02.12.2014
| ← Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Sentința... | Despăgubire. Hotărâre din 28-01-2014, Tribunalul MUREŞ → |
|---|
