Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 347/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 2377/184/2013
Dosar nr._
- apel contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 347/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. O.
Judecător G. I.
Grefier C. F. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul petent P. GH. M. domiciliat în C. V., ., Județul O. împotriva sentinței nr. 264/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata . cu sediul în ., având ca obiect anularea proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, instanța constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 264/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta P. Ghe. M., în contradictoriu cu intimata ..
S-a modificat procesul-verbal de contravenție nr. 1 încheiat la data de 09.09.2013 de intimată, în sensul reducerii sancțiunii amenzii aplicate de la 2000 lei la 1000 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Petenta P. Ghe. M. a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 emis la data de 09.09.2013 de către PriMaria Comunei V., cu amendă în cuantum de 2000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 50/1991 cu mențiunea ca pana la data de 16.09.2013 este necesară desființarea împrejmuirii si sistarea construcțiilor.
S-a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, deoarece la controlul efectuat în data de 09.09.2013, la proprietatea sa din ., ., județul O., s-a observat că pe lângă împrejmuirea veche, cu depășirea limitelor de proprietate, s-a construit o nouă împrejmuire cu o lungime de 27 m, fără autorizație de construire.
Petenta a fost de față la încheierea procesului-verbal de contravenție și a refuzat să semneze acest act, însă procesul-verbal de contravenție a fost semnat de un martor asistent, numitul Lătan A..
Din declarațiile martorilor Veliscoiu S. si B. G., propuși de petentă care se coroborează cu răspunsurile petentei date la interogatoriul administrat din oficiu, rezultă faptul că petenta împreună cu familia sa a construit un gard nou din scândură pe lângă gardul vechi.
Instanța nu va retine declarația martorului asistent Lătan A., având în vedere că din declarația martorului B. G. rezultă că acest martor si petenta se află în relații de dușmănie.
În condițiile speței, instanța apreciază că devin incidente dispozițiile art. 34 alin. 1, art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 3 alin.1 lit. a, art. 11, art. 26 alin. 1 lit. a, alin. 2 și alin. 6 din Legea 50/1991.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11.
În baza art. 11 alin. 1 lit. a din același act normativ, se pot executa fără autorizație de construire lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, printre care reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate.
Conform art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b.
În baza art. 26 alin. 2 din Legea 50/1991 contravențiile prevăzute la alin. 1 lit. a săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei.
Instanța reține și dispozițiile art. 26 alin. 6 din Legea 50/1991 în conformitate cu care în condițiile acestei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Analizând situația de fapt expusă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța apreciază plângerea petentei ca fiind întemeiată numai în parte pentru următoarele argumente:
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție nr. 1 încheiat la data de 09.09.2013 de intimată, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu.
Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul contestator corespunde realității.
Din probele administrate în cauză, așa cum s-a reținut la prezentarea situației de fapt, rezultă că petenta a ridicat pe terenul său un gard nou, realizând astfel o construcție nouă pentru care era necesară autorizație de construire conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991.
Instanța arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea 50/1991, deoarece petenta nu a efectuat o construcție pentru care conform acestui text legal nu era necesară autorizatie de construire. Petenta ar fi putut efectuat de exemplu reparatii la imprejmuiri fără autorizatie, însă așa cum rezultă din declarațiile martorilor nu s-au realizat reparații la gardul vechi ci s-a construit un gard nou.
Pe de altă parte, instanța reține că petenta prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a recunoscut săvârșirea contarvenției reținute în sarcina sa, solicitând aplicarea unui avertisment.
Instanța apreciază că petenta nu se poate prevala de necunoașterea legii în condițiile în care, chiar dacă suține că nu a primit somația din parte reprezentanților primăriei prin care era încunoștiințată să obțină autorizație de construire, s-ar fi putut interesa de acest aspect la organele abilitate.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea pecuniară în cuantum de 2000 lei, a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, de art. 26 alin. 2 din Legea 50/1991 (de la 1.000 lei la 100.000 lei).
Instanța arată că legiuitorul a stabilit o marjă de apreciere a sancțiunii (de la 1000 la 100.000 lei), având în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzute drept contravenție, însă la alegerea și la individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de pericolul social apreciat în concret conform criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, așa cum impune și art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001.
Pericolul social al faptei săvârșite de petentă există, însă instanța va avea în vedere și situația financiară a petentei, care nu realizează venituri, precum și faptul că, astfel cum rezultă din adresa emisă de intimată, aceasta nu mai fost sancționată contravențional anterior.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că se impune reducerea sancțiunii aplicate de la 2000 lei la 1000 lei, minimul prevăzut de lege, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Aceasta sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate. Realizarea acestui scop se poate împlini și prin sancționarea moderată a contravenienților.
Instanța arată însă că nu poate dispune înlocuirea sancțiune amenzii cu sancțiunea avertisment, în condițiile în care art. 26 alin. 6 din Legea 50/1991 arată că în condițiile acestei legi nu se aplică sancțiunea avertisment, prin urmare o astfel de sancțiunea ar fi nelegală.
În consecință instanța va admite în parte plângerea petentei și va modifică procesul-verbal de contravenție nr. 1 încheiat la data de 09.09.2013 de intimată, în sensul reducerii sancțiunii amenzii aplicate de la 2000 lei la 1000 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de a fi obligată petenta la plata cheltuielilor de judecată, instanța arată că la dosarul cauzei intimata nu a depus nici un act din care să rezultă că ar fi efectuat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta P. GH. M., solicit admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul de admitere a contestației introduse și anularea procesului verbal de contravenție nr. 1 încheiat la data de 09.09.2013 de Primarul Comunei V., ca fiind netemeinic și nelegal pentru următoarele:
În motivare se arată că a fost sancționată prin procesul verbal ce contravenție nr. 1 încheiat la data de 09.09.2013 de primarul Comunei V., cu amendă în cuantum de 2000 lei și obligarea la sistarea lucrărilor și desființarea împrejmuirii.
Critic soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie rezultând din eronata interpretare a probelor, pe considerentul că instanța de fond nu a verificat legalitatea procesului verbal de contravenție care a fost întocmit cu încălcarea reglementărilor speciale prevăzute de lege.
Instanța de fond avea datoria ca în virtutea rolului său activ să verifice condițiile de formă și de fond ale procesului verbal și să constate nulitatea acestuia.
Consideră procesul verbal de contravenție nul de drept deoarece, intimata Primaria comunei V. susține că a fost somată, așa cum reiese din somația aflată la dosarul de fond.
Precizează că nu a avut cunoștință de această somație, semnătura din subsolul acestei adrese, nu-i aparține.
Precizează că a depus la dosar înscrisuri, respectiv adeverință emisă de Primaria V. în sensul că nu realizez venituri din agricultură și adeverință de venit pe anul 2014 emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc B..
Din declarațiile martorilor rezultă clar, că nu a intenționat să construiască ceva, în afara legii, mai mult arăt că prin încercarea de a aduce îmbunătățiri la acest gard, recunoaște că nu avea cunoștință de noile reglementări în domeniul construcțiilor.
Intimata a arătat că a efectuat lucrări de împrejmuire si deși mi s-a adus la cunoștință că pentru executarea unei astfel de lucrări de construcție este nevoie de obținerea unei autorizații, în caz contrar putând să i se aplice o amendă, însă revine și arată că nu a avut cunoștință de acest lucru.
In declarația dată la fond deși a precizat faptul că a recunoscut că nu a avut autorizație de construire și s-ar impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, sancțiunea amenzii fiind prea aspră în comparație cu gravitatea faptei, instanța nu a ținut cont de acest aspect.
De asemenea, nu a ținut cont de situația sa precară, mamă a 10 copii și soțul cu o stare de boală avansată.
Consideră acest proces verbal de contravenție emis de Primarul comunei V. ca fiind mai mult o răzbunare proprie.
Față de cele mai sus menționate solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat modificarea sentinței apelate în sensul anulării procesului verbal de contravenție, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
Primaria Comunei V., a formulat întâmpinare solicitând respingerea in totalitate a apelului formulat de P. Ghe. M. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare se arată că, conform principiului de drept „Nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii" si având in vedere ca Legea 50 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții datează din anul 1991, consideră ca petenta a avut suficient timp sa o studieze înainte de a începe lucrările pentru ridicarea respectivei împrejmuiri. Mai mult decât atât, nici nu era nevoie ca petenta sa cunoască prevederile legii, având in vedere ca reprezentanții primăriei i le-au adus acesteia la cunoștința de câteva ori înainte de întocmirea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției;
Totodată, reprezentanții Primăriei Vlpeni ar fi putut sa o sancționeze si pentru demolarea împrejmuirii existente fara autorizație. Aceasta contravenție nu a trecut neobservata de aceștia, ci nu s-a materializat in speranța ca P. Ghe. M. va înțelege, daca nu după avertismentele verbale si somația scrisa, măcar după întocmirea procesului-verbal, ca trebuie sa se conformeze prevederilor legii si sa nu ajungă sa fie sancționată si pentru cea de-a doua contravenție; aceasta, in loc sa înțeleagă ca nu e legal ce-a făcut, încearcă sa mențină o construcție ilegala si sa considere ca a fost sancționată din răzbunare, nu pentru faptul ca nu a respectat prevederile legii;
Recunoașterea faptului ca a construit fara autorizație, in acest stadiu, este tardiva, având in vedere ca numitei P. Ghe. M. i s-au dat nu una, ci multiple posibilități de a obține respectiva autorizație, atât in urma discuțiilor purtate cu reprezentanții primăriei, cat si după primirea sub semnătura a somației de sistare a lucrărilor. Totodată, potrivit art. 74 alin. (4), lit. a) din Ordinul nr. 839 / 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50 /1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata, cu modificările si completările ulterioare, „Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6) si art. 3c alin. (3) din Lege, in corelare cu prevederile art. 28 si 29 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, CL modificările si completările ulterioare, in domeniul disciplinei autorizări executării lucrărilor de construcții si al execuției acestora in baza autorizațiilor emise, la aplicarea sancțiunii contravenționale nu se aplică „avertisment";
Instanța de fond a pronunțat Sentința civila nr. 264 / 12.02.2014 in urma verificărilor efectuate asupra procesului-verbal la care face referire P. Ghe. M., verificări ce au avut loc pe parcursul a peste 4 luni (24.09._14);
Somația la care face referire P. Ghe. M. i-a fost înmânată acesteia personal, semnătura de primire aparținându-i;
Chiar si daca somația la care se refera P. Ghe. M. nu existat, acest fapt nu are cum sa atragă după sine nulitatea proces verbal de contravenție, aceste doua documente neavând nimic in comun cu celalalt. Somația reprezintă un act prin care reprezentanții Primăriei Vupeni au dorit sa evite sancționarea acesteia;
Dovada ca Judecătoria B. a studiat toate documentele depuse la dosar de ambele părți este însăși faptul ca aceasta instanța a înjumătățit cuantumul amenzii, de la 2 000 lei la 1 000 lei, aceasta suma fiind amenda minima pentru încălcarea dispozițiilor in domeniul disciplinei autorizării executării lucrărilor de construcții si al execuției acestora; faptul ca P. Ghe. M. nu realizează venituri din agricultura si ca veniturile totale ale acesteia nu sunt mari nu o situează pe aceasta in categoria oamenilor care încalcă legea si nu pățesc nimic, aceasta categorie neexistând; toți oamenii sunt egali in fata legii, indiferent de venituri, condiție sociala, etc;
Aceste „noi reglementari in domeniul construcțiilor" la care face referire petenta datează cel puțin din anul 1991, an in care a fost emisa Legea 50 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții;
In drept, au fost invocate dispozițiile: art. 148, art. 205 -208, art. 451-453 - Noul Cod de Procedura Civila; Legii 50/1991 - republicata, cu modificările si completările ulterioare si normelor metodologice de aplicare a Legii 50 /1991.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Petenta P. Ghe. M. a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 1 emis la data de 09.09.2013 de către Primaria Comunei V., cu amendă în cuantum de 2000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 50/1991 cu mențiunea ca pana la data de 16.09.2013 este necesară desființarea împrejmuirii si sistarea construcțiilor, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, deoarece la controlul efectuat în data de 09.09.2013, la proprietatea sa din ., ., județul O., s-a observat că pe lângă împrejmuirea veche, cu depășirea limitelor de proprietate, s-a construit o nouă împrejmuire cu o lungime de 27 m, fără autorizație de construire.
Motivele de apel invocate de apelanta petentă P. Gh. M. în sensul că nu a luat la cunoștință de somația emisă de Primaria comunei V., privind lucrările de împrejmuire efectuate fără autorizație, nu au nici-o relevanță atâta timp cât se face dovada că această somație a fost comunicată fiind primită chiar de petentă.
Mai mult decât atât apelanta recunoaște prin cererea de apel că a efectuat lucrările de împrejmuire fără a avea autorizație de construcție, însă nu a cunoscu rigorile legii, apreciind că sancțiunea amenzii este mult prea aspră solicitând înlocuirea acesteia cu măsura avertismentului.
În raport de aceste motive, instanța constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală reținând în mod corect situația de fapt prin aceea că petenta a încălcat dispoz. art. 26 alin. 1 lit., a din Legea nr. 50/1991 în sensul că pe lângă împrejmuirea veche cu depășirea limitelor de proprietate s-a construit o nouă împrejmuire cu o lungime de 27 m. fără autorizație de construire.
De altfel,m așa cum se reține în motivarea hotărârii instanței de fond petenta a fost de față la încheierea procesului verbal de contravenție însă a refuzat să-l semneze, procesul verbal fiind încheiat și în prezența unui martor asistent.
Solicitarea apelantei petente în sensul de ai se înlocui sancțiunea amenzii cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertismentul, legal nu se poate înfăptui având în vedere că potrivit dispoz. art. 26 alin. 6 din Legea nr. 50/1991 în condițiile acestei legi nu se aplică sancțiunea avertisment.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta petent P. GH. M., CNP_, domiciliat în C. V., ., Județul O. împotriva sentinței nr. 264/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata ., contul bancar RO28 TREZ_X_, C.U.I._, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 octombrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, I. S. O. | Judecător, G. I. | |
Grefier, C. F. P. |
Red. ISO
Tehnored.BA
J.f. C.H.
Ex. 4
10.10.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 351/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 260/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
