Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 4126/311/2013
Dosar nr._ Apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 329/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier F. F. M.
Pe rol judecarea apelului C. administrativ și fiscal formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, ..1A, județul O., împotriva sentinței civile nr.663/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă ., cu sediul în Slatina, ., nr.3-5, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, după care, instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând că dosarul se află în stare de judecată, îl reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 663/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, s-a admis plângerea contravenționala formulata de petenta ., Slatina, in contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă O..
S-a anulat procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/25.03.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă O..
A exonerat petenta . de plata amenzii contravenționale in suma de 4000 lei aplicata prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/25.03.2013.
S-a luat act de declarația reprezentantului convențional al petentei privind solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.03.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă O., . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, reținându-se în sarcina sa că angajatorul nu a asigurat condițiile necesare pentru ca toți lucrătorii să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, pentru salariatul R. M. nefiind întocmită la momentul controlului fișă individuală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, încălcând astfel dispozițiile art. 20 din cadrul Legii nr. 319/2006
Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 39 alin. 4) din cadrul aceluiași act normativ.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 din Legea nr. 319/2006, care prevede „ (1) Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri;
b) periodică și ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și sănătate în muncă, pe durata desfășurării activităților.
(4) Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare” și sancționată de art. 39 alin. 4 din aceeași lege care prevede “(4) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) și o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) și ale art. 32 alin. (2).”.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de către reprezentantul petentei, făcându-se mențiunea „Administratorul refuză să semneze”.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal.
Sub aspectul temeiniciei instanța retine ca petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa prin nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate.
Instanța retine pe de o parte că procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni la regimul securității și sănătății în muncă, iar pe de altă parte petenta a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 249 NCPC.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul coroborate cu declarația martorului R. M., instanța reține că între R. M. și societatea petentă . s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 26/19.05.2011, R. M. având atribuții de instruire a personalului societății petente privind siguranța și sănătate în muncă și PSI.
Martorul a declarat că a efectuat lunar instructajul angajaților, inclusiv in luna in care s-a efectuat controlului din partea inspectorilor ITM.
Din Certificatul de absolvire . nr._/24.04.2007 eliberat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, instanța retine ca R. M. are competenta de „Inspector protecția muncii”.
Instanța reține din art. 3 din Legea nr. 319/2006 că (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor.
Totodată, art. 5 din aceeasi lege prevede „În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității;
……………………………………………………………………………………………….
d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății lucrătorilor în muncă;
…………………………………………………………………………………………
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unității, abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform legii”.
Situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție vizează lipsa dovezii (fișa de instruire individuală) de instruire suficientă și adecvată în domeniul securității si al sănătății în muncă tocmai a inspectorului care prestează serviciile de instruire a lucrătorilor, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 26/19.05.2011.
Prin urmare, activitatea prestată de R. M. în cadrul societății petente se încadrează în activitățile de prestări servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unității, abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform legii, iar nu în activitatea specifică obiectului societății comerciale, instanța apreciind că lui R. M. nu i se poate retine nici calitatea de lucrător și nici de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și al sănătății în muncă și că prin urmare acestuia nu i se poate imputa lipsa întocmirii unei fise proprii de instruire.
În examinarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15-19, 21, 24 și 30 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de R. A. B. în Dosarul nr.13._ al Tribunalului A. - Secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 398/24.03.2011, Curtea Constituțională a reținut că „textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din Declarația Universală a Drepturilor Omului, și cu motivare similară. Astfel, prin Decizia nr.520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.403 din 29 mai 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.15-19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, statuând că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări, deoarece atât conținutul procesului-verbal de contravenție, cât și condițiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fără nicio discriminare pentru toate persoanele care au săvârșit contravenții. În legătură cu invocarea în susținerea excepției a dispozițiilor art.21 și art.24 din Constituție, Curtea a reținut că și această critică este nefondată, întrucât, potrivit art.34 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art.33 din ordonanță, și organul care a aplicat sancțiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile alin.(2) al art.34 din ordonanță prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul soluționării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, atât la instanța de fond, cât și în recurs, contravenientul poate să își exercite fără nicio restricție dreptul la apărare.
Totodată, utilizarea de către legiuitor a noțiunii de "contravenient" nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art.23 alin.(11) din Constituție.
De asemenea, din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.
Prin Decizia nr.69 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.135 din 4 martie 2009, Curtea a statuat că dispozițiile art.15, 21, 24 și 30 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 nu încalcă prezumția de nevinovăție, deoarece instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I. T. de Muncă O., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacată, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de către intimata . și menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/25.03.2013.
În motivare se arată că, prin sentința atacată, instanța a admis în totalitate plângerea formulată de către intimatul petent și a dispus anularea procesului verbal contravențional nr._/25.03.2013.
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/25.03.2013, S.C. P. I. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4,000 lei deoarece angajatorul nu a asigurat condițiile necesare pentru ca toți lucrătorii să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, pentru salariatul R. M. nefiind întocmită la momentul controlului fișă individuală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, încălcând astfel dispozițiile art. 20 din cadrul Legii nr. 319/2006. Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 39 alin. 4) din cadrul aceluiași act normativ.
Astfel, în data de 21-22.03.201 3, inspectorii de muncă au efectuat un control la sediul petentului, iar cu această ocazie, inspectorii de muncă au lăsat înștiințarea nr._/21.03.2013 prin care solicitau conducerii societății controlate sa se prezinte în data de 25.03.2013 la sediul ITM O. cu mai multe documente necesare definitivării acțiunii de control.
În urma verificării fișelor individuale de instruire puse la dispoziție de către conducătorul unității s-a constatat faptul că angajatorul nu a asigurat condițiile necesare pentru ca toți lucrătorii să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, pentru salariatul R. M. nefiind întocmită la momentul controlului fișă individuală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, încălcând astfel dispozițiile art. 20 din cadrul Legii nr. 319/2006.
Instanța de fond a anulat procesul verbal contravențional pentru că „situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție vizează lipsa dovezii (fișa de instruire individuală) de instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă tocmai a inspectorului care prestează servicii de instruire a lucrătorilor, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 26/19.05.2011.
Prin urmare, activitatea prestată de către Rizca M. în cadrul societății petente se încadrează în activități de servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unității, abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securități și sănătății în muncă, conform legii, iar nu în activitatea specifică obiectului societății comerciale, instanța apreciind că lui R. M. nu i se poate reține nici calitatea de lucrător și nici de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă și că prin urmare acestuia, nu i se poate imputa lipsa întocmirii unei fișe proprii de instruire."
Instanța de fond confundă serviciile externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unității abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securități și sănătății în muncă, conform legii, cu lucrătorii desemnați definiți de dispozițiile art. 8 alin. 1) din cadrul Legii nr. 319/2006, dispoziții care prevăd faptul că, „Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la art. 6 și 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători (așa cum sunt ei definiți de art. 5 alin. a) din cadrul aceleiași legi) pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere sau unitate, denumiți în continuare, lucrători desemnați,"
Nu se poate susține faptul că R. M. ar fi un serviciu extern, atâta timp cât acesta este angajatul petentului în baza unui contract individual de muncă, aspect reținut de altfel, chiar de către instanța de fond, el dobândind astfel calitatea de salariat, de lucrător al petentului - neputând fi un serviciu extern. Dacă R. M. ar fi fost titularul unei persoane fizice autorizate, ce ar fi avut ca obiect de activitate prestarea de servicii de protecție și prevenire în domeniul securități și sănătății în muncă, relația contractuală dintre acesta și societatea petentă fi concretizat în baza unui contract individual de muncă, ci în baza unui contract de servicii sau de antrepriză.
Având calitatea de lucrător al potentului, . trebuia să și pentru R. M. fișa de instruire individuală, legea nefăcând nici un fel de discuție cu privire la întocmirea fișei în cazul lucrătorilor desemnați.
Nu se „impută" nimic lucrătorului desemnat să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securități și sănătății în muncă, R. M., ci societății petente, căreia i s-a aplicat și sancțiunea contravențională, de altfel.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 34 alin, 2 din cadrul OG 2/2001, precum și în baza art. 470 alin. I) din cadrul C.proc.civ.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.03.2013 încheiat de intimatul I. T. de Muncă O., . a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, reținându-se în sarcina sa că angajatorul nu a asigurat condițiile necesare pentru ca toți lucrătorii să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, pentru salariatul R. M. nefiind întocmită la momentul controlului fișă individuală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, încălcând astfel dispozițiile art. 20 din cadrul Legii nr. 319/2006.
Analizând întregul probatoriu de la dosar instanța de apel constată așa cum de altfel și instanța de fond a rețin ut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prev. de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Mai mult decât atât, faptei reținute în sarcina intimatei petente i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 20 din Legea nr. 319/2006 în sensul că angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă.
Din înscrisurile depuse la dosar reținute de altfel și instanța de apel incluziv cu depoziția martorului R. M. s-a reținut că între R. M. și societatea petentă . s-a încheiat un contract individual de muncă, R. M. având atribuții de instruire a personalului societății petente privind siguranța și sănătatea în muncă și PSI.
Motivul invocat de apelanta I. T. de Muncă O., în sensul că pentru R. M. la data controlului acesta nu avea fișă individuală de instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, nu poate să fie reținut de instanța de apel pentru faptul că R. M. în baza contractului individual de muncă încheiat cu petenta avea atribuțiuni de serviciu tocmai cu instructajul angajaților privind siguranța și sănătatea în muncă și PSI.
Faptul că agentul constatator a sancționat unitatea petentă vizând lipsa dovezii (fișa de instruire individuală) nu are nici o relevanță sub acest aspect atâta timp cât numitul R. M. efectua această instruire individuală în domeniul securității și al sănătății în muncă cu întregul personal din unitate conform contractului individual de muncă.
Astfel că, așa cum de altfel ți instanța de fond a reținut în mod corect, activitatea desfășurată de R. M. în cadrul societății petente s-a încadrat în activități de prestări servicii externe – persoane fizice sau juridice din afara întreprinderii abilitate să presteze servicii de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă conform legii, iar nu în activitatea specifică obiectului societății comerciale constatând că lui R. M. nu i se poate reține nici calitatea de lucrător și nici de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și al sănătății în muncă și în acest con text nu i se poate imputa lipsa întocmirii unei fișe proprii de instruire.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge apelul formulat ca nefondat și a menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta intimat I. T. DE MUNCĂ O., cod de identificare fiscala_, cu sediul în Slatina, ..1A, județul O., împotriva sentinței civile nr.663/23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă ., CF_, cu sediul în Slatina, ., nr.3-5, județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 septembrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, F. F. M. |
Red. ISO
Tehnored.BA
J.f. M.M.B.
Ex. 4
26.09.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1085/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 1102/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
