Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 2762/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C. administrativ și fiscal
DECIZIE Nr. 66/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent B. G., domiciliat în comuna Mărunței, ., împotriva sentinței civile nr. 8934/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție NCPC.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. M. pentru apelantul petent B. G., lipsă intimata I.P.J. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat F. M. pentru apelantul petent solicită sesizarea ICCJ în temeiul art. 519-521 c.p.civ., întrucât există un conflict de drept și anume, dacă noțiunea de drum public prevăzută de OG 43/2007 este aplicabilă la sancțiunile privind circulația pe drumurile publice din OUG 195/2002.
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul apelantului privind sesizarea ICCJ ca neîntemeiaă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Avocat F. M. pentru apelantul petent B. G. având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, admiterea acțiunii, anularea procesului verbal de contravenție, cu exonerarea de plata amenzii aplicate și anularea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere, precizând că petentul a scos autoturismul la poartă, pe podul din fața casei, fără a ieși pe drumul public.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 8934/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulată de petentul B. G. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție O., ca neîntemeiată.
A fost obligat petentul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Petentul nu a contestat nici consumul de alcool și nici faptul că ar fi condus autoturismul menționat în procesul verbal de contravenție, însă a susținut că limita până la care a condus acest autoturism a fost podul situat în fața porților de la curtea sa, susținând că acest spațiu nu reprezintă „drum public”, astfel că a fost sancționat în mod nejustificat.
Judecătoria a constatat însă că această susținere este neîntemeiată deoarece, conform art. 6 pct. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 14-19 din O.G. nr. 43/1997, „zona drumurilor publice” include și podurile aflate peste șanțurile din vecinătatea drumurilor publice, pe de o parte dat fiind faptul că șanțurile fac parte din ampriza drumului, iar pe de altă parte pentru faptul zona de protecție (la care face referire art. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) se întinde în cazul drumurilor comunale până la 18 m măsurați de la axul drumului către exterior:
Art. 6din O.U.G. nr. 195/2002 - În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles: 38. zona drumului public cuprinde suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului, zona de protecție și zona de siguranță. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;
Art. 14 din O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor - Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție.
Art. 15 din O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor - Ampriza drumului este suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă.
Art. 17 din O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor - (1) Zonele de protecție sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Anexa 1 din O.U.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor - b) Zonele de protecție sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranță și marginile zonei drumului, delimitat conform tabelului următor: drumuri comunale 18 m de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului.
Prin urmare și podul pe care petentul a ieșit conducând mașina în stare de ebrietate este parte din drumul public, astfel că în mod justificat agentul constatator a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției.
Pentru aceste considerente, Judecătoria a constatat că existența faptei reținute în sarcina petentului este dovedită, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilite de organul constatator prin procesul verbal contestat, motiv pentru care plângerea contravențională urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B. G., considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate ca fiind nelegala si pe fond admiterea acțiunii, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.03.2013 pentru ca fapta nu exista si anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule și exonerarea de plata amenzii aplicate.
În motivare se arată că hotărârea apelata este nelegala deoarece instanța de fond a făcut o greșita aplicare a legii adică a aplicat la situația de fapt bine stabilită, dispozițiile OG 43/1997 privind regimul drumurilor, lai dispozițiile speciale ale OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice .
In temeiul art. 15 din OG nr. 43/2007 privind regimul drumurilor instanța a considerat ca podul dintre curtea reclamantului si drumul public este proprietate publica, destinat circulației publice, astfel ca petentul a condus pe drumul public, ca procesul verbal este întemeiat si a respins plângerea petentului ca neîntemeiata.
Consideră ca este greșita aplicarea dispozițiilor OG 43/2007 privind regimul drumurilor deoarece:
1.Obiectul de reglementare al celor doua acte normative este diferit, respectiv OUG 195/2002 reglementează circulația pe drumurile publice iar OG 43/2007 reglementează regimul drumurilor in general;
2.Noțiunea de drum public din OG 43/2007 are caracter general si cuprinde elementele de drum care aparțin domeniului public, inclusiv benzile de circulație - iar noțiunea de drum de circulație publica din OUG 195/2002 are caracter special referindu-se doar la benzile de drum de circulație publica marcate corespunzător;
Apreciază ca exista un conflict de drept si solicită sesizarea ICCJ in temeiul art. 519-521 C.P.Civ.
In acest sens consideră ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la sesizarea ICCJ, respectiv:
-judecarea cauzei se afla pe rolul Tribunalului si in ultima instanța;
-chestiunea de drept - daca noțiunea de drum public din OG nr. 43/2007 este aplicabila la sancțiunile privind circulația pe drumurile publice din OUG 195/2002- este hotărâtoare pentru soluționarea fondului cauzei;
-chestiunea de drept este una noua si asupra ei ICCJ nu a statuat asupra ei si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii.
II. Hotărârea este neîntemeiata sub aspectul noțiunii de a conduce autovehiculul.
Instanța a stabilit in mod corect ca petentul a scos autoturismul a poarta, pe podul din fata porții, fara a ieși în drumul public, a oprit motorul mașinii si s-a dat jos sa închidă porțile.
Fapta petentului nu constituie - conducere pe drumul public - in sensul prevăzut de OUG 195/2002 - astfel ca fapta nu exista si se impune nulitatea procesului verbal de contravenție.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 466 si urm. C.P.Civ. art. 519-521 C.P.Civ. OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Inspectoratul de Poliție Județean O., a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul-petent B. G. împotriva sentinței civile nr. 8934/2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul sus-menționat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean O..
Instanța de fond, în mod corect, a respins plângerea contravențională formulată de apelantul-petent ca neîntemeiată, având în vedere faptul că apelantul-petent, nu a răsturnat prezumția de temeinicie și adevăr de care se bucură actul de constatare contestat.
Având în vedere dispozițiile art. 269 alin.(l).C.pr.civ. conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului,, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.
În conformitate cu prevederile art.270 alin.(l) C.pr.civ. „ înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii,,.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucura de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art.249 C.pr.civ. „ Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.,,.
Prin urmare, apelantul-petent avea obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresata instanței de judecată, lucru pe care însă nu 1-a făcut.
In lumina aspectelor expuse mai-sus și pe baza argumentelor reținute de instanța de fond în hotărârea atacată, vă rugăm să respingeți apelul ca nefondat și să mențineți sentința civilă pronunțată în dosarul sus-menționat ca fiind temeinică și legală.
în conformitate cu prevederile art.411 alin.(l) pct.2 din Codul de procedură civilă, vă solicităm judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției noastre.
Depunem prezenta întâmpinare în două exemplare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat urmând a fi respins în baza dispoz. art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.03.2013, petentul B. G. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 679 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 și art. 147 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,18 mg./l
Se mai reține că petentul a consumat împreună cu colegul său M. D. în jurul orelor 18,20 câte un pahar de vin, după care a condus autoturismul din curte până pe podul de la . a oprit autoturismul, moment în care a fost oprit de lucrătorii de poliție și a fost testat în vederea stabiliri alcoolemiei.
Apelantul prin motivele de apel depuse la dosar și susținute oral apreciază că locul unde a fost poprit și depistat de lucrătorul de poliție podul din fața curții domiciliului său nu constituie drum public și că acesta nu este destinat circulației publice, considerând că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile OUG nr. 43/2007 privind regimul drumurilor publice.
Tribunalul analizând dispozițiile art. 14 și următ. din OUG nr. 43/1997 ce reglementează regimul drumurilor constată că „zona drumului public cuprinde: am priza, zonele de siguranță și zonele de protecție” iar la anexa 1 din aceeași ordonanță de urgență rezultă că zonele de protecție sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranță și marginile zonei drumului delimitat după cum urmează: drumuri comunale 18 m de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului.
Astfel fiind, așa cum de altfel și instanța de fond a reținut, tribunalul consideră că podul pe care petentul a ieșit conducând autoturismul sub influența alcoolului este parte din drumul public și în mod corect și justificat agentul constatator a reținut în sarcina sa săvârșirea contravenției.
Mai mult decât atât, apelantul contravenient nu contestă faptul că nu a consumat băuturi alcoolice, acesta apărându-se în mod constant că podul unde a fost surprins conducând autoturismul de către lucrătorul de poliție nu este catalogat ca făcând parte din drum public.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că motivele de apel invocate de apelant nu sunt dovedite conform dispozițiilor legale în vigoare, astfel că, apelul declarat urmează a fi respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, ca nefondat și a se menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul petent B. G., domiciliat în comuna Mărunței, ., împotriva sentinței civile nr. 8934/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O., cu sediul în Slatina, .. 19, județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 06 Martie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, M. B. |
Red. I.S.O
Tehnored.BA
J.f. D.L.
Ex. 2
12.03.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 847/2014. Tribunalul OLT | Despăgubire. Sentința nr. 1085/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
