Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 512/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 512/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 748/207/2014
Dosar nr._ - apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 512/2014
Ședința publică din data de 27 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. S. O.
Judecător G. I.
Grefier A. F. T.
Pe rol, judecarea apelului contencios formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, ..1A, jud.O., împotriva sentinței civile nr. 1476/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul_, în contradictoriu cu intimata petentă PFA N. D. M. PRIN ADMINISTRATOR N. D. M., cu sediul în comuna Deveselu, . cu punct de lucru în Caracal, ., jud. O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul intimatei petente N. D. M., lipsind apelanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelantul intimat solicită judecarea cererii în lipsă, după care:
Instanța procedează la legitimarea administratorului N. D. M., legitimat cu CI OT_.
La interpelarea instanței, partea învederează că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții asupra apelului.
Administratorul intimatei petente N. D. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1476/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul_, s-a admis plângerea contravențională formulată și precizată, de către petenta PFA N. D. M., prin reprezentant N. D. M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 21.02.2014 în contradictoriu cu I. T. de Muncă O..
S-a anulat în parte procesului verbal de contravenție . nr._ / 21.02.2014 emis de ITM O., în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei, aplicata pentru contravenția prev. de art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, cu sancțiunea avertismentului.
S-au menținut celelalte mențiuni din procesul verbal de contravenție contestat.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
La data de_.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control punctul de lucru al petentului situat în Caracal, . B, jud. O. unde au constata că angajatorul efectuat formal instruirea în domeniul sănătății și securității în muncă în ceea ce privește pe lucrătorul G. A., în sensul că nu s-a efectuat verificarea cunoștințelor prin testare, iar rezultatul nu a fost consemnat în fișa de instruire individuală a angajatului.
De asemenea, au mai constatat că lucrătorii nu aveau în dotare echipamentul de protecție a muncii specific activității în desfășurare și nu au fost instruiți lucrătorii care acordă primul ajutor.
Inspectorii de muncă au lăsat înștiințarea nr._/19.02.2014 prin care solicitau conducerii societății controlate să se prezinte în data de 21.02.2014 la sediul ITM O. cu mai multe documente necesare definitivării acțiunii de control.
În data de 21.02.2014, reprezentantul petentei s-a deplasat la sediul intimatei și cu ocazia verificărilor efectuate de inspectorii de muncă s-a constat faptul că: petenta nu a efectuat verificarea cunoștințelor prin testare a numitului G. A., iar rezultatul testării nu a fost consemnat în fișa de instruire individuală a angajatului; lucrătorii nu erau dotați cu echipamentul de protecție a muncii specific activității pe care o desfășurau și nu fuseseră instruiți lucrătorii care acordă primul ajutor.
Pentru aceasta, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de ITM O. la data de 21.02.2014, petenta PFA N. D. M. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei, deoarece angajatorul a efectuat formal instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă pentru lucrătorul M. G. A., în sensul că nu s-a efectuat verificarea cunoștințelor prin testare, iar rezultatul nu a fost consemnat în fișa de instruire individuală a angajatului, încălcându-se prev. art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea și securitatea în muncă.
De asemenea, a fost sancționat cu avertisment deoarece lucrătorii nu aveau în dotare echipamentul de protecție a muncii specific activității în desfășurare, pot. art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006 și nu au fost instruiți lucrătorii care acordă primul ajutor, pot. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 319/2006.
Investită cu soluționarea plângerii, instanța verifică din oficiu, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, legalitatea și temeinicia procesului verbal precum și sancțiunea aplicată.
Analizând legalitatea procesului verbal contestat, instanța constată că au fost respecte condițiile formale prevăzute de OG nr. 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind nicio cauză de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia se utilizează orice mijloc de probă și se invocă orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile satului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Mai reține instanța că în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A. contra României) procedura contravențională este asimilată celei penale, iar contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăției, care nu este o prezumție absolută, după cum nu este absolută nici prezumția legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
În dovedirea nevinovăției petenta a solicitat audierea în calitate de martor a numitului M. G. A., din declarațiile căruia rezultă faptul că la data de 18.02.2014 a fost testat de către o persoană angajată în acest scop de către firma petentă în legătură cu cunoștințele sale în domeniul privind sănătatea și securitatea în muncă, dându-i-se chiar un test grilă în acest sens și apoi punându-i-se întrebări orale.
A mai relatat martorul că inspectorii de muncă nu l-au întrebat nimic în legătură cu testarea cunoștințelor sale în domeniul privind sănătatea și securitatea în muncă, ci doar la ce dată și oră s-a prezentat la lucru.
Conform art. 6 al. 1 și 2 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea muncii „angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă” și al. 2 „în cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu”.
Iar, potrivit art. 7 din același act normativ „în cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru: asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor….”.
De asemenea, conform art. 20 al. 1 lit. a) din Legea nr. 319/2006 „angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său, la angajare”.
Din aceste dispoziții legale rezultă faptul că angajatorul avea obligația de a verifica dacă lucrătorii săi și-au însușit cunoștințele predate în cadrul instruirii individuale în domeniul securității și sănătății în muncă, chiar dacă apelează în acest sens la un serviciu extern și chiar dacă s-a făcut o testare în acest sens a angajatului respectiv.
Întrucât reprezentantul petentei nu a făcut aceste verificări, netrecând rezultatul acesteia în fișa individuală de instruire a angajatului M. G. A., cu toate că a făcut dovada că angajatul a fost testat în acest sens la angajare, reține instanța că el se face vinovat de contravenția prev. de art. 20 al. 1 lit. a) din Legea nr. 319/2006 și reținută de intimat în sarcina sa, proba nevinovăției petentei nefiind răsturnată de către aceasta, iar în aplicarea principiului proporționalității, instanța confirmă temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere disp. art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Reține instanța că prin procesul verbal de contravenție i-a fost aplicată petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei potrivit art. 39 al. 4, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 20 al. 1 lit. a) și cu avertisment pentru săvârșire contravențiilor prev. de art. 10 al. 2 și de art. 13 lit. r din Legea nr. 319/2006.
Referitor la această sancțiune amenzii contravenționale consideră instanța că aceasta nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei contravenționale săvârșite de petentă, având în vedere că aceasta efectuase testarea angajatului respectiv cu privire la însușirea cunoștințelor în domeniul privind securitatea și sănătatea în muncă (așa cum rezultă din testul depus de petentă la dosar și din declarația martorului M. G. A.), precum și faptul că până în prezent petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de acest gen.
În plus, inspectorii de muncă aveau obligația de a lua o declarație angajatului respectiv în legătură cu faptul dacă i s-a făcut sau nu o instruire în acest sens, nu doar să deducă acest lucru din faptul că reprezentantul petentei nu a menționat rezultatul acestei testări în fișa de instruire individuală a angajatului. Astfel că, în lipsa acestei declarații balanța înclină în favoarea petentei cu privire la gravitatea acestei fapte.
Pentru aceste considerente, instanța având în vedere disp. art. 5, 6 și 7 din OG nr. 2/2001 urmează să admită plângerea formulată și precizată de petentă, să anuleze în parte procesul verbal de contravenție contestat și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei, aplicată acesteia prin procesul verbal de contravenție . nr._ / 21.02.2014 emis de ITM O., pentru contravenția prev. de art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, cu sancțiunea avertismentului, care este o sancțiune ce corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de petentă, atrăgând atenția petentei ca pe viitor să respecte aceste dispoziții legale.
Menține celelalte mențiuni din procesul verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I. T. DE MUNCĂ O., Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacată, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de către intimata PFA N. D. și menținerea sancțiunilor aplicate prin intermediul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.02.2014 emis de către instituția noastră, pentru următoarele
În motivare se arată că, prin sentință atacată, instanța, a admis în parte plângerea formulată de către intimatul petent și a dispus| înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4.000 lei aplicată pentru fepta prevăzută de art. 20 alin. 1) Ut a) din cadrul Legii 319/2006 cu sancțiunea avertismentului. Prin procesul verbal |de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21.02.2014 petentul a fost sancționat după cum urmează:
- cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei deoarece angajatorul a efectuat formal instruirea în domeniul sănătății și securității în muncă în ceea ce îl privește; pe lucrătorul G. A., în sensul că nu s-a efectuat verificarea însușirii cunoștințelor prin testare, iar rezultatul nu a fost consemnat în cuprinsul fișei de instruire individuală a angajatului. Angajatorul a încălcat astfel dispozițiile art. 20 alin. 1) Ut, a) din cadrul Legii nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă; Fapta contravențională a fost sancționată potrivit arti 39 alin. 4) din cadrul aceluiași act normativ.
- cu avertisment deoarece lucrătorii din cadrul punctului de lucru nu aveau în dotare echipamentul individual de protecție a muncii specific activității desfășurate, potrivit art. 13 lit, r) din cadrul Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.
cu avertisment deoarece nu au fost instruiți lucrătorii care acordă primul ajutor potrivit art. 10 alin 2) din cadrul Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.
Astfel, în data de 21.02.2014 inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru al potentului situat în Caracal, .. Constatându-se neconformitățile menționate mai sus, petentul a fost sancționat contravențional.
Instanța de fond a fost prea clementă atunci când a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate în baza art. 20 alin. 1) lit. a) din cadrul Legii nr. 319/2006 cu sancțiunea avertismentului pe motiv că sancțiunea aplicată nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în,vedere faptul că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea aplicată intimatului, fixând cuantumul acesteia la minimul special prevăzut de dispozițiile legale menționate, precum și faptul că intimatul a fost sancționat și cu avertisment prin intermediul aceluiași proces verbal contravențional atacat.
Pentru aceste motive, vă solicităm admiterea apelului așa cum a fost formulat și vă rugăm să modificați hotărârea atacată în sensul menținerii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate pentru încălcarea art. 20 alb, 1) lit, a) din. cadrul Legii nr. 319/2006 prin intermediul procesului verbal contravențional atacat.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 34 alin. 2 din cadrul OG 2/2001, precum și în baza art. 470 alin, 1) din cadrul C.procciv.
PFA N. D. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 1476 din 20 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Caracal ca fiind legală și temeinică.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal petenta a solicitat să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis de către ITM O. la data de 21.02.2014 și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale.
Ulterior, în perioada de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată și-a precizat cererea în sensul că înțeleg să solicite desființarea procesului verbal de amendă numai cu privire la amenda în sumă de 4000 lei apreciind în opinia noastră că nu ne făceam vinovați de cele constatate, respectiv îndepliniseră obligațiile privind instructajul de protecția muncii pentru angajatul M. G. A..
Urmare probelor administrate prin sentința civilă nr.1476 din 20 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Caracal na fost admisă plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/21.02.2014 în contradictoriu cu I. T. de Muncă O., a fost anulat în parte respectivul proces verbal de contravenție și înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei, aplicată pentru contravenția prev. de art.20 alin.l lit.a din Legea nr.319/2006, cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat APEL I. T. de Muncă O. apreciind că: "instanța de fond a fost prea clementă atunci când a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate în baza art.20 alin. l lit. a din cadrul Legii nr.319/2006, cu sancțiunea avertismentului pe motiv că sancțiunea aplicată nu reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite", solicitând modificarea hotărârii atacate și menținerea sancțiunii amenzii în sumă de 4000 lei ca fiind legala și temeinica.
Motivul invocat de către apelant I. T. de Muncă O. nu poate fi reținut din mai multe considerente și anume:
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 OG nr.2/2001 cu modificările la zi "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului..."
De asemenea, din economia textului prev. de art.34 din OG nr.2/2001 rezultă că procesul verbal de contravenție este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției contravenientului, ci doar dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Persoana sancționată și care formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia se utilizează orice mijloc de probă și se invocă orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina ce revine instanței de judecată este aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului de apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere motivul invocat de către apelant I. T. de Muncă O. și anume acela că "instanța de fond a fost prea clementă atunci când a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale..." raportat la probele administrate în cauză și din care rezultă cu certitudine lipsa intenției noastre de a înfrânge legea, solicităm în temeiul art.480 pct.(l) NCPCiv., respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 1476 din 20 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Caracal ca fiind legală și temeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.5, 6, 7 din OG nr.2/2001 cu modificările la zi, precum și art.480 alin.(l) din NCPCiv.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că la data de_.2014, inspectorii de muncă au efectuat un control punctul de lucru al petentului situat în Caracal, . B, jud. O. unde au constata că angajatorul efectuat formal instruirea în domeniul sănătății și securității în muncă în ceea ce privește pe lucrătorul G. A., în sensul că nu s-a efectuat verificarea cunoștințelor prin testare, iar rezultatul nu a fost consemnat în fișa de instruire individuală a angajatului.
De asemenea, au mai constatat că lucrătorii nu aveau în dotare echipamentul de protecție a muncii specific activității în desfășurare și nu au fost instruiți lucrătorii care acordă primul ajutor, iar inspectorii de muncă au lăsat înștiințarea nr._/19.02.2014 prin care solicitau conducerii societății controlate să se prezinte în data de 21.02.2014 la sediul ITM O. cu mai multe documente necesare definitivării acțiunii de control.
Instanța de fond fiind investită cu contestația formulată de petentul N. D. M. - PFA a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor formale prev. de OG 2/2001 neintervenind nicio cauză de nulitate absolută, acesta cuprinzând toate mențiunile prev. de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
Asupra situației de fapt, a rezultat că angajatorul avea obligația de a verifica dacă lucrători si și-au însușit cunoștințele predate în cadrul instruirii individuale în domeniul securității și sănătății în muncă, chiar dacă apelează în acest sens la un serviciu extern și chiar dacă s-a făcut o testare în acest sens a angajatului respectiv.
Din actele depuse la dosar rezultă că reprezentantul intimatei petente nu a făcut aceste verificări, netrecând rezultatul acesteia în fișa individuală de instruire a angajatului M. G. A. cu toate că a făcut dovada că angajatul a fost testat în acest sens la angajare reținându-i-se contravenția prev. de art. 20 alin. 2 lit. a din Legea 319/2006.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că sancțiunea trebuia aplicată cu respectarea dispoz. art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, respectiv în limitele prevăzute de actul normativ și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În raport de această analiză, instanța de fond a anulat în parte procesul verbal de contravenție și a dispus anularea amenzi contravenționale în cuantum de 4000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Motivul de apel formulat de apelanta I. T. de Muncă O. în sensul că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzi contravenționale a amenzii cu avertisment, motivat că a fost nejustificat de clementă, urmează a fi înlăturat atâta vreme cât instanța în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 analizând toate împrejurările pentru stabilirea unei individualizări corecte a sancțiunii.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul intimat I. T. DE MUNCĂ O., cu sediul în Slatina, ..1A, jud.O., împotriva sentinței civile nr. 1476/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul_, în contradictoriu cu intimata petentă PFA N. D. M. prin administrator N. D. M., cu sediul în comuna Deveselu, . cu punct de lucru în Caracal, ., jud. O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Noiembrie 2014.
Președinte, I. S. O. | Judecător, G. I. | |
Grefier, A. F. T. |
Red. ISO
Tehnored.BA
J.f. D.D.
Ex. 4
12.12.2014
| ← Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 519/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 210/2014.... → |
|---|
