Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 13/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 1643/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 13/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
Judecător G. I.
Judecător M. C. P.
Grefier T. A. S.
Pe rol soluționarea recursului având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție” formulat de recurentul intervenient I. I. V., cu domiciliul in Slatina, ., ., jud. O. și recurentul petent T. D., cu domiciliul in loc. Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9334/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN O.-POLIȚIA MUN. SLATINA-BIROUL RUTIER, cu sediul in loc. Slatina, jud. O. si cu asiguratorul . sediul in loc. Slatina, ., jud. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul intervenient I. I. V. și recurentul petent T. D., celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură s-au depus: cerere de renunțare la recursul formulat de recurentul intervenient I. I. V. și motive de recurs formulate de recurentul petent T. D..
Instanța procedează la legitimarea recurentului petent T. D. care se identifică cu CNP_2.
La interpelarea instanței, recurentul intervenient I. I., precizează că își menține cererea de renunțare la recurs.
Instanța ia act de cererea de renunțare la recurs formulată de recurentul intervenient I. I..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul petent T. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, anularea procesului verbal de contravenție, anularea amenzii precum și a măsurii complementare de reținere a permisului de conducere.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.9334/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte plângerea formulata de petentul T. D., impotriva intervenientului fortat I. I. V., si in contradictoriu cu intimatul I. de P. Judetean O.-Poliția mun. Slatina-Biroul Rutier si cu asiguratorul . s-a dispus anularea măsurii complementare a reținerii a permisului de conducere pe o perioadă de 60 zile aplicată prin procesul verbal . nr._ din data de 04.02.2013.
Au fost menținute în rest dispozițiile procesului verbal . nr._ din data de 04.02.2013.
S-a repsins capătul de cerere privitor la obligarea intervenientului forțat la plata contravalorii reparațiilor auto, ca neîntemeiat.
A fost obligat petentul la plata către intervenientul forțat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 04.02.2013, s-a produs un accident rutier în care au fost implicate autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de petentul T. D. și autoturismul Volvo cu nr._ condus de intervenientul forțat I. I., în urma căruia a fost încheiat procesul verbal . nr._ (f. 6).
Prin actul sancționator menționat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev.201 alin 3 lit. a din OUG 195/2002 și i s-a aplicat amendă contravențională în cuantum de 450 lei și măsura reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 zile.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză dinamica producerii accidentului a constat în . autoturismului Dacia L. cu nr._ cu autoturismului Volvo cu nr._ în intersecția aleilor din partea estică a supermarket-ului Kaufland Slatina ca urmare a pătrunderii în intersecția nedirijată a autoturismului L. care avea obligația de acorda prioritate de mers autoturismului Volvo care cicula în intersecție din partea dreaptă.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea procesului verbal de contravenție,, potrivit art. 34 din O.G 2/2001, instanța a analizat plângerea contestatorului atât sub aspectul legalității, dar și al temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește aspectele de legalitate, instanța a reținut că procesul verbal contestat respectă condițiile de formă impuse de art. 16-17 din O.G nr. 2/2001, acesta conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, denumirea faptelor săvârșite și a datei comiterii acestora precum și semnătura agentului constatator.
De altfel, contestatorul nu a criticat procesul verbal sub aspectul legalității.
Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Aspectele reținute în procesul verbal sunt susținute și de probele administrate în cauză, raportul de expertiză atestând faptul că accidentul a fost determinat de faptul că autoturismul condus de petent nu a acordat prioritate de dreapta în intersecția nedirijată din parcarea supermarket-ului Kaufland.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitor la modalitatea de producere a accidentului, respectiv faptul că în intersecție a redus viteza pentru a vira dreapta, acestea sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză, așa cum s-a arătat anterior.
De asemenea, în condițiile în care din probele administrate a rezultat neconformarea petentului la normele de circulație prev. de art. 57 alin 1 O.G. 195/2002, cele afirmate de contestator cu privire la culpa conducătorului autoturismului Volvo care ar fi circulat pe contrasens nu pot fi reținute ca și motiv de netemeinicie a procesului verbal, atâta timp cât s-a făcut dovada săvârșirii de către petent a faptei reținute în actul de sancționare, respectiv neacordarea priorității de dreapta.
Instanța a apreciat că petentul a avut posibilitatea de a formula apărări, de a-și prezenta punctul de vedere și de a solicita administrarea de probe, având astfel posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a celor cuprinse în procesul-verbal de contravenție. Astfel cum s-a decis de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție, cerință ce a fost respectată în cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că fapta petentului de a conduce autoturismul cu autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ în intersecția nedirijată și a nu acorda prioritate de dreapta constituie contravenție și se sancționează conform art. art. 101 al. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 4 sau 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Analizând individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
De asemenea, sub aspectul sancțiunii complementare, instanța, prin raportare la disp. art. 34 și art. 5 alin.6 din OG 2/2001, a constatat ca are competenta de a aprecia asupra acesteia, fiind ea însăși o sancțiune contravențională aplicabilă alăturat sancțiunii principale, urmând a analiza proporționalitatea sancțiunii complementare fata de natura si gravitatea faptei, având în vedere că dispozițiile legale menționate nu fac nicio distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
Referitor la modul de săvârșire a faptei, instanța a reținut că aceasta s-a produs în incinta parcării supermarket-ului Kaufland, într-o intersecție nedirijată, în condițiile neacordării de prioritate de dreapta autoturismului care circula, conform raportului de expertiză, pe contrasens.
În aceste condiții, instanța a reținut că fapta are un grad redus de pericol social, iar, raportat la circumstanțele personale ale contravenientului, acesta având ocupația de șofer de taxi, aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 60 zile are un caracter disproporționat față de circumstanțele reale și personale descrise anterior. Astfel, aplicarea acesteia ar a determina imposibilitatea petentului de a-și desfășura activitatea din care își asigură mijloacele financiare, consecințe ce nu se justifică raportat la analiza in concreto a faptei menționate.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea contravenientului și a anulat în parte procesul verbal de contravenție, înlăturând sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, menținând în rest dispozițiile actului de sancționare.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea intervenientului la plata contravalorii despăgubirilor, instanța a reținut că pretențiile petentului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Având în vedere că cererea petentului are ca și cauză obligația de reparare a prejudiciului cauzat prin accidentul din data de 04.02.2013, sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din analiza textului invocat rezultă că reclamanta are obligația de a face dovada că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv: existența unei fapte ilicite prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
În ceea ce privește fapta ilicită, conform susținerilor petentului și concluziilor raportului de expertiză, la momentul producerii accidentului autoturismul Volvo a nu a respectat normele referitoare la poziția autoturismului în timpul mersului, încălcând prevederile art. 41 O.U.G. 195/2002, astfel încât urmează a se reține existența unei fapte ilicite în sarcina petentului.
Referitor la condiția prejudiciului, reprezentând efectul negativ suferit petent, acesta constă în avarierea autoturismului Dacia L., proprietatea contestatorului.
Pentru a se putea angaja răspunderea ilicită însă, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o legătură de cauzalitate, respectiv efectul negativ să fie consecința directă și necesară a faptei săvârșite.
În acest sens, se observă că avariile invocate de petent au fost determinate în mod direct de accidentul din data de 04.02.2013, astfel încât cauza determinantă a accidentului urmează a stabili cauza prejudiciului.
Conform raportului de expertiză culpa în producerea accidentului aparține conducătorului autoturismului Dacia L., stabilindu-se astfel că fapta petentului de a nu acorda prioritate de dreapta în intersecția nedirijată a determinat coliziunea dintre cele două autoturisme.
De asemenea, concluziile raportului stabilesc faptul că nu prezența pe banda de sens opus a autoturismului Volvo a fost cauza principală a accidentului, care nu s-ar fi produs dacă autoturismul L. nu era pătruns în intersecție.
În aceste condiții fapta petentului are caracterul unei condiții necesare și suficiente pentru producerea accidentului, în lipsa căreia prejudiciul nu s-ar fi produs.
Fapta intervenientului de a circula pe contrasens nu are caracterul unei condiții indivizibile cu cauza, acțiunea sa nefiind determinantă în producerea accidentului, astfel încât aceasta, deși anterioară producerii accidentului nu poate fi asimilată complexului cauzal.
În aceste condiții, fapta invocată de petent neaflându-se în legătură de cauzalitate cu prejudiciul suferit, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana intervenientului forțat, astfel încât instanța urmează a respinge capătul de cerere privitor la obligarea acestuia din urmă la plata contravalorii reparațiilor auto, ca neîntemeiat.
Având în vedere petentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod Proc. Civ.1865, s-a dispus obligarea acestuia la plata către intervenientul forțat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 10/25.03.2013 .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul intervenient I. I. V.,însă în ședință publică din data de 30.01.2014 a renunțat la această cerere ,astfel că instanța va lua act de voința părții dând eficiență principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
De asemenea a formulat recurs petentul T. D. criticând sentința pentru aspecte de nelegalitate ,susținând că instanța de fond nu a ținut cont de toate argumentele de fapt și de drept învederate in cuprinsul plângerii contravenționale, situație ce impune admiterea recursului, modificarea sentinței, in sensul admiterii plângerii anulării procesului vernal de contravenție,exonerarea de plata amenzii și menținerea sentinței cu privire la soluția de anulare a măsurii complementare privind reținerea permisului de conducere.
În motivarea recursului reiese că motivul de nelegalitate constă în faptul că în mod greșit s-a reținut că sunt întrunite elementele contravenției în condițiile în care nu este îndeplinită una din depozițiile pe care trebuie să le îndeplinească noțiunea de „accident de circulație” respectiv aceea ca evenimentul rutier să fie produs pe un drum public.
În situația de față arată că evenimentul rutier nu s-a produs pe un drum public, deoarece din adresa nr._/2.12.2013 emisă de Primăria mun. Slatina, rezultă că terenul aferent parcării unde s-a produs evenimentul rutier este proprietate privată,astfel că acesta nu are statut de drum public.
Analizând recursul ,instanța potrivit art 312 alin 1 c p c de la l865 cu modificările ulterioare,urmează să adopte soluția de respingere, neregăsindu-se niciunul dintre motivele de recurs prev de art. 304 și 304/1.
Pe de o parte, se constată că instanța de fond a analizat toate motivele invocate in plângerea contravențională și a constatat în mod corect, după administrarea în mod nemijlocit a probatoriului,că situația de fapt a fost corect reținută de agentul constatator iar acestuia i s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare iar operațiunea de individualizare a sancțiunii principale s-a efectuat în conformitate cu criteriile generale prev. de OG 2/2001 cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte motivul de recurs privind neîntrunirea calității de drum public al locului unde s-a produs evenimentul rutier, nu a fost invocat în fața instanței de fond ,astfel că,sunt neîntemeiate susținerile din cere rade recurs potrivit cărora instanța nu a ținut cont la pronunțarea hotărârii de toate argumentele de fapt și de drept, învederate in cuprinsul plângerii contravenționale.
Însă locul unde s-a produs evenimentul rutier se încadrează în noțiunea de „drum public” în sensul definit de OUG 195/2002 privind circulația de drumurile publice, având în vedere folosința acestuia, aceea de a servi ca loc de parcare pentru autovehiculele aparținând cetățenilor, fără restricție,iar circulația în această zonă se supune regulilor stabilite de OG 195/2002 și Regulamentului de aplicare a acestuia, aspect confirmat și de probatoriul administrat la instanța de fond din conținutul planșelor foto reieșind că în parcare există indicatoare și marcaje rutiere,specifice celor existente pe drumurile publice.
În consecință, va fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul petent T. D., cu domiciliul in loc. Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.9334/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimatul I. de P. Judetean O.-Poliția mun. Slatina-Biroul Rutier, cu sediul in loc. Slatina, jud. O. si cu asiguratorul . sediul in loc. Slatina, ., jud. O. și intervenientul I. I. V., cu domiciliul in Slatina, ., ., jud. O. .
Ia act de renunțarea la cererea de recurs a intervenientului .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2014.
Președinte, I. G. | Judecător, G. I. | Judecător, M. C. P. |
Grefier, T. A. S. |
Red MCP
Tehnored MS
Ex 2/05.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 959/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014.... → |
|---|
