Anulare act administrativ. Sentința nr. 958/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 958/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 1937/104/2014
Dosar nr._ contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 958/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Grefier S. B.
Pe rol pronunțarea rezultatelor dezbaterilor avute loc în judecarea cauzei de contencios administrativ, privind pe reclamantul L. T., domiciliat în Slatina, ., ., ., și pe pârât C. S. DE DISCIPLINĂ A COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în Bucuresti, Bulevardul Timișoara, nr. 15, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2014, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului O., secția a- II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul L. T. a formulat acțiune in anulare împotriva deciziei nr. 46/14.03.2014 emisă de pârâta C. S. de Disciplină a Colegiului Medicilor din România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i fie admisă acțiunea și să se dispună anularea actului administrativ emis de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin decizia nr. 4/07.01.2013 emisa de Colegiul Medicilor O. s-a constituit C. de Disciplină privind sesizarea depusă de pacientul P. Miha1 împotriva sa, in calitate de medic in cadrul Spitalului Județean de Urgenta Slatina- Secția Ortopedie Traumatologie.
Prin decizia nr. 3 din 14.02.2013 Colegiul Medicilor O. a dispus stingerea acțiunii disciplinare, în temeiul art. 110 lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România.
La adoptarea acestei decizii, C. de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor O. a constatat că "nu sunt elemente care să susțină o deficientă de abordare diagnostică și terapeutică a cazului analizat dată fiind recuperarea mișcărilor și scăderea progresivă a intensității durerilor la nivelul antebrațului ca urmare a fracturii de epifiză distală radială . """. de epifiză distală radială, deși este cea mai frecventă, în special la vârstnici, sub aspectul falsei benignități, este susceptibilă de complicații prin deplasare secundară și/sau tulburări funcționale precoce (fecioare, deformarea segmentului, călușuri vicioase, tulburări albo-neurt distrofice).
Împotriva acestei decizii pacientul P. M. a formulat contestație la C. S. de Disciplină a Colegiului Medicilor din România.
In contestație, pacientul a susținut că, în mod eronat, s-a reținut lipsa oricărei greșeli de practică medicală și neglijență în tratarea fracturii, întrucât după ce i s-a aplicat aparatul gipsat fragmentele osului radial nu au fost așezate corect, ceea ce determina scurtarea lui și împingerea spre dreapta a osului cubitus.
Pacientul a mai susținut că deplasarea osului radius și împingerea spre dreapta a osului cubitus este un efect al incorectei așezări a oaselor fracturate, aspect care se poate observa din compararea celor două radiografii efectuate în momentul prezentării la spital ,în data de 08.04.2012, și cealaltă după scoaterea aparatului gipsat adică in data de 7 mai 201 2.
Prin decizia nr. 46/14.03.2014, comunicata la data de 13.05.2014, s-a admis contestația formulată de pacient P. M. decizia pronunțată la nivel teritorial și, pronunțându-se pe fond asupra obiectului plângerii, conform prevederilor art. 115 lit. c) din Statutul Colegiului Medicilor din România, mi s-a aplicat sancțiunea "mustrare"" prevăzuta de art. 47 alin.l lit. a) din Legea nr. 95/2006 și art. 100 alin. 1 lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România.
La adoptarea acestei decizii, în motivare, se rețin opiniile științifice din literatura medicală de specialitate si punctul de vedere de specialitate din partea președintelui comisiei de specialitate.
In urma sesizării și analizării contestației precum și din copiile documentelor medicale care reflectă atitudinea diagnostică și terapeutică față de pacient, C. S. de Disciplină a reținut, în esență, următoarele argumente:
1).Rezultatul tratamentului aplicat de medicul intimat este nesatisfăcător din punct de vedere Rx (calux vicios cu scurtare axială mai mare de 10 mm. și impingement ulno carpian) și disfuncțional.
2).Cauzativ au existat factori sub control medical (monitorizare clinică și Rx, aprecierea stabilității și instabilității, manipularea, conversia spre chirurgicalizare) dar și factori independenți.
3).Medicul a supraapreciat caracterul stabil al fracturii și a omis să prescrie etapele de monitorizare intermediare ca și posibilitatea de evoluție către un calus vicios.
4).Nu există date care să sugereze existența unui sindrom algoneuro distrofic (sindrom de durere regională complexă).
5).Din experiența personală, evaluarea finală a rezultatelor tratamentului nu se poate face corect decât după parcurgerea etapei de recuperare funcțională sub controlul unui kinetoterapeut cu experiență (la minimum 15 luni din momentul fracturii). De multe ori cu un rezultat radiologie mediocru se obțin rezultate remarcabil de mulțumitoare din punct de vedere funcțional (mai ales la persoane vârstnice).
Cu toate ca a emis aceasta concluzie finala, C. Superioara de Disciplină a apreciat că nu s-a depus toată diligenta pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport de condițiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit "conform prevederilor art. 8 din Codul deontologic-Obligația diligentei de mijloace".
Abaterea disciplinară s-a interpretat pe faptul că nu a recomandat pacientului control radiologie al reducerii și al focarului la un interval de timp de 24-48-72 de ore față de leziunile prezente în data de 08.04.2012, după reducerea ortopedică efectuată în U.P.U. din cadrul Spitalului de Urgență Slatina.
Decizia dată este nelegală și netemeinică.
Conform art. 115 din Statutul Colegiilor Medicilor din România ""soluționând contestația, C. S. de Disciplină analizează cauza sub toate aspectele, iar după ascultarea contestatorului și eventual administrarea tuturor probelor apreciate caftind necesare poate pronunța o decizie prin care să admită în tot sau în parte contestația, să dispună, anularea în tot sau în parte a deciziei pronunțate la nivel teritorial, pronunțându-se pe fond asupra obiectului plângerii".
In cazul de față C. S. de Disciplină, pronunțându-se pe fond asupra obiectului plângerii, a adoptat sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 100 din Statutul Colegiului Medicilor, respectiv mustrarea, conform an. 1 1 () lit. b din Statut.
Dispozițiile art. 116 din Statutul Colegiului Medicilor prevăd ca decizia Comisiei S. de Disciplină, trebuie sa cuprindă condițiile de formă și fond prezentate la art. 1 1 1 din Statul.
Elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină decizia, prevăzute la art. 111 din Statutul Colegiului Medicilor sunt :a) numărul deciziei și data pronunțării;componența Comisiei de Disciplină; descrierea pe scurt a faptei; prezentarea măsurilor de cercetare a faptei (declarațiile părților, martorii care au fost audiați, înscrisurile, documentele cercetate și reținute în soluționarea cauzei); sancțiunea aplicată; temeiul legal al adoptării ei.
Din analiza motivării deciziei, se constată că aceasta nu cuprinde clementele prevăzute la art. 1 1 1 lit. d) din Statutul Colegiului Medicilor din România.
Concret, decizia nu menționează declarațiile părților, ale martorilor care au fost audiați sau documentele cercetate și reținute în soluționarea cauzei.
In motivarea deciziei se susține că s-au avut în vedere opiniile științifice din literatura de specialitate, punctul de vedere de specialitate și documentele reținute în soluționarea cauzei.
Soluționând cauza pe fond, C. de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România era obligată să procedeze potrivit art. 110 alin. 1 din Statut în sensul că trebuia să dispună audierea medicului împotriva căruia s-a pornit acțiunea disciplinară, eventual a unor specialiști în domeniu al căror nume trebuie indicat în decizie dar si a martorilor - cadrele medicale prezente la momentul consultației pacientului in data de 08.04.2012 la care se fac referiri în argumentarea deciziei.
Astfel cum rezultă din decizie, nu se cunoaște în mod cert dacă la soluționarea cauzei C. S. de Disciplină a avut în vedere punctul de vedere al unui specialist și nici daca medicul cercetat a fost audiat sau dacă a fost analizat punctul sau de vedere.
De asemenea, nu s-a prezentat, motivate, înlăturarea declarației medicului cercetat, audiat în fața Colegiului Medicilor O. și nici argumentele pentru care au fost înlăturate constatările Comisiei de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor O..
In fapt, dacă potrivit interpretării radiologice a radiografiei de control din data de 07.05.2012 s-a constatat reducerea și consolidarea fracturii, deci după 4 săptămâni de la data aplicării aparatului gipsat, C. S. de Disciplină nu a prezentat motivat argumentul pentru care nu s-a avut în vedere aceasta interpretare radiologica.
In acest context concluziile enumerate la punctele 1 și 5 nu se axează pe rezultate concrete ale interpretărilor efectuate de către medicul specialist radiolog.
In condițiile în care radiografia de control efectuată la 4 săptămâni de la data aplicării aparatului gipsat a indicat din punct de vedere radiologie o reducere și consolidare a fracturii în limitele criteriilor medicale rezonabile, în raport cu vârsta, gradul de osteoporoză, geometria focarului de fractură, în lipsa unei alte interpretări radiologice diferite emise de către un specialist radiolog, nu există argumente medicale pentru care să mi se rețină o abatere disciplinară.
Concluziile de la punctele 2, 3 și 4 nu se axează pe elemente certe, susținându-se, pe de o parte, existența unor factori sub control medical, iar pe de altă parte a unor factori independenți, concluzii ce nu creează certitudinea formulării unui diagnostic corect.
Concluzia de la punctul 5 aduce argumente suplimentare în ceea ce privește contradictorialitatea concluziilor anterioare, deoarece exprimă ideea că evaluarea finală a rezultatelor tratamentului nu se poate face corect decât după parcurgerea etapei de recuperare funcțională la min 6 luni din momentul fracturii.
Prin urmare, C. S. de Disciplină nu avea un temei concret pe baza căruia să poată statua că nu a depus toată diligenta pentru asigura că decizia luată este corectă, în condițiile în care nu se desprinde mod clar că starea de sănătate a pacientului a avut de suferit ca urmare aplicării aparatului gipsat în data de 07.04.2012.
Argumentarea sau mai precis acuzația referitoare la lipsa unei recomandări a controlului radiografiei la un interval de 24-48- 72 ore nu ar nici o influență asupra emiterii concluziei cu privire la evoluția fracturi deoarece la un interval de 4 săptămâni interpretarea radiologica a indica o reducere și fractură consolidată.
C. S. de Disciplină nu a statuat că manevra medicala pe care am efectuat-o în data de 07.04.2012 nu a fost corect aleasă, alternativ altei manevre chirurgicale ce s-ar fi putut aplica, însă în detrimentul evoluției stării de sănătate a pacientului.
Dacă recuperarea funcțională în cazul unui pacient cu fractură epifiză distală redusă cu aplicare de aparat gipsat nu se poate face corect decât după parcurgerea unei etape de recuperare funcțională, este cert că nu s-a lămurit acest element în analiza constatării prejudiciului funcțional.
Cu ocazia audierii în fața Colegiului Medicilor O., pacientul P. M. a precizat și dovedit că antebrațul drept este funcțional, redactând personal declarația sa, dar cu toate acestea C. S. de Disciplină a apreciat o culpă medicală în lipsa unui prejudiciu funcțional, culpă argumentată numai pe elementele teoretice și contradictorii prezentate în motivare.
Consemnările din foaia de prezentare la Serviciul U.P.U. din cadrul Spitalului de Urgență Slatina sunt efectuate conform competențelor pe care le-am avut la acea dată, în sensul că am examinat pacientul, am adoptat decizia terapeutică adecvată și am emis recomandarea de a se prezenta la control medical, celelalte consemnări si recomandări aparținând medicului de garda din cadrul acestui serviciu.
Evoluția nefavorabilă a diagnosticului pacientului P. M. sau a oricărui alt pacient cu diagnostic similar, desigur că se obiectivează prin simptome și sindroame specifice cum este și sindromul algo-ncuro-distrofic, situație în care ar fi impus prezența pacientului pentru radiografie de control la un alt interval de timp, respectiv 24-48-72 ore.
Potrivit art. 94 din Statutul Colegiului Medicilor ""constituie abatere disciplinară fapta săvârșită cu vinovăție prin care se încalcă jurământul depus, legile și regulamentele specifice profesiei de medic, codul de deontologie medicală, prevederile statutului, deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din România, precum și orice altă faptă săvârșită în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care este de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale corpului profesional"".
In cazul de fata insa,C. de Disciplină nu a infirmat că decizia luată în data de 07.04.2012, respectiv aceea de reducere și aplicare aparat gipsat nu este corectă.
In același timp, nu a argumentat în ce măsură lipsa mențiunii recomandării prezentării pacientului pentru radiografie de control la un interval de timp de 24-48-72 ore este determinantă în stabilirea vinovăției mele, în condițiile în care, la un interval de 4 săptămâni de la data reducerii, interpretarea radiologică a indicat o reducere și o consolidare a fracturii în limitele criteriilor medicale și în raport de vârstă, gradul de osteoporoză și geometria focarului de fractură.
Dacă recuperarea funcțională în cazul unui pacient cu fractură epifiză distală redusă cu aplicare de aparat gipsat nu se poate face corect decât după parcurgerea unei etape de recuperare funcțională, rezulta (ara dubiu că nu se poate retine vinovăția medicului cercetat, cu atat mai mult cu cat nu s-a dovedit prejudiciului funcțional actual asupra stării de sănătate a pacientului.
Pentru aceste motive, cum decizia contestata este netemeinica si nelegala, fiind data cu încălcarea dispozițiilor art. 94, art. 111 lit. d), art. 1 15, art. 1 16 din Statutul Colegiilor Medicilor din România raportat la art. 8 din Codul deontologic si art. 47 alin.1 lit. a) din Legea nr. 95/2006, in temeiul art. 8 alin. 1 din legea nr. 554/2004, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
La data de 2 iulie 2014 Colegiul Medicilor din România a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant și menținerea dispozițiilor de sancționare dispuse prin decizia nr. 43/2014 a Comisiei Superioare de Disciplină .
În motivarea întâmpinării, se arată că pacientul P. Miha1 în vârstă de 71 de ani a formulat plângere împotriva pârâtului L. T., in calitate de medic in cadrul Spitalului Județean de Urgenta Slatina- Secția Ortopedie Traumatologie, care potrivit deciziei dată de C. S. de Disciplină Colegiul Medicilor O. a concluzionat că nu sunt elemente care să susțină o deficiență de abordare diagnostică și terapeutică în acest caz și a dispus stingerea acțiunii disciplinare.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art 205 și urm din Legea 134/2010 c.p.c.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 1/7.01.2013 emisă de Colegiul Medicilor O. s-a constituit comisia de disciplină privind sesizarea depusă de pacientul P. M. împotriva reclamantului L. T., in calitate de medic in cadrul Spitalului Clinic de Urgență Slatina- Secția Ortopedie-Traumatologie.
Prin decizia nr. 3/14.02.2013 Colegiul medicilor O. a dispus stingerea acțiunii disciplinare,in temeiul art.110 lit. a din Statutul Colegiului Medicilor din România, constatând că nu sunt elemente care să susțină o deficiență de abordare diagonistică și terapeutică a cazului analizat, dată fiind recuperarea mișcărilor și scăderea progresivă a intensității durerilor la nivelul antebrațului, ca urmare a fracturii de epifiză distală radială .
Împotriva acestei deciziei pacientul P. M. a formulat contestație la comisia superioară de disciplină a colegiului Medicilor din România care prin decizia 46/14.03.2014, a admis contestația, a anulat decizia pronunțată la nivel teritorial și, analizând pe fond asupra obiectului plângerii, conform preved. art. 115 lit c din Statutul Colegiului Medicilor din România, a aplicat reclamantului sancțiunea mustrării prev. de art. 47 alin.1 lit. a din Legea 95/2006 și art. 100 alin l lit. a din Statutul Colegiului Medicilor din România.
A reținut această comisia că reclamantul nu a depus toată diligența pentru a se asigura că tratamentul medical prescris este corect și nu a asigurat maximul de garanții pacientului in raport de condițiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit, stabilindu-se că nu s-a respectat dispoz.art 8 din codul deontologic al medicilor ce se referă la obligația diligenței de mijloace a medicului.
Abaterea disciplinară s-a interpretat prin faptul că medicul nu a recomandat pacientului control radiologie al reducerii și al focarului la un interval de timp de 24 – 48 – 72 de ore față de leziunile prezente în data de 8.04.2012, după reducerea ortopedică efectuată în Unitatea Primiri Urgențe din cadrul Spitalului de Urgență Slatina.
Actul contestat este greșit pentru că lipsa unor recomandări scrise privind controlul radiografie la un interval de 24-48 și 72 ore nu are nicio influență asupra emiterii concluziei cu privire la evoluția fracturii cât timp, după un interval de 4 săptămâni, interpretarea radiologică a indicat o reducere și fractură consolidată normal.
Se constată că medicul reclamant a examinat corespunzător pacientul, a adoptat decizia terapeutică adecvată și i-a recomandat pacientului să se prezinte la controlul medical.
Funcția de situația arătată urmează ca in temeiul art. 18 din legea contenciosului administrativ să fie admisă acțiunea iar decizia va fi anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul L. T., domiciliat în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. S. De Disciplină A Colegiului Medicilor Din România, cu sediul în Bucuresti, Bulevardul Timișoara, nr. 15, sector 6.
Dispune anularea deciziei nr. 46/2014 emisă de C. S. de Disciplină a Colegiului Medicilor din România în dosar nr. 43/2013.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2014.
Președinte, M. C. P. | ||
Grefier, S. B. |
Red MCP
Tehnored MS
Ex 4/ 03.12.2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1103/2014. Tribunalul OLT | Anulare act administrativ. Sentința nr. 959/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
