Obligaţia de a face. Sentința nr. 844/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 844/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2035/104/2014
Dosar nr._ contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentinta Nr. 844/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. C.-I. domiciliat in Dragansti O. . nr. 6 judetul O. cu sediul procesual ales la Cabinet Individual Avocat T. A. in Caracal, Piata Victoriei nr. 7 . . in contradictoriu cu pârâta I. P. JUDETULUI O.- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul in Slatina ba. A.I.C. nr. 12 A judetul O., având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta avocat T. A. pentru reclamant, lipsind parata .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care, constatand ca dosarul se afla in stare de judecata s-a acordat cuvantul pe fond .
Avocat T. A. pentru reclamant avand cuvantul solicita rspingerea exceptiei prematuritatii cererii invocata de parata ca neintemeiata si pe fond admiterea cererii asa cum a fost formulata, fara cheltuieli de judecata .
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul L. C.-I., a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Județului O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului marca ROVER, tip J/LR/75, având număr de identificare SARRJSLRE4D321997, înmatriculat . al Uniunii Europene la data de 24.01.2005, fara plata timbrului de mediu, prevăzută de OUG nr. 9/2013.
În motivare se arată că, a cumpărat un autoturism second - hand marca ROVER, tip J/LR/75, având număr de identificare SARRJSLRE4D321997 și pentru a-1 folosi în România, i s-a solicitat plata taxei de înmatriculare.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispozițiilor legale rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută. Instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013 reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității Europene iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, iar instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013 are un caracter protecționist, producând un efect echivalent taxelor și tarifelor vamale, respectiv creșterea prețurilor pentru produsele importate și că este contrară art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene .
În mod evident, prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulații a mărfurilor, neutralității impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.
Potrivit jurisprudenței CJUE, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzezinski C-313/05 și Krawczynski C 426/07).
In materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C 74/06). In plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzezinski).
Prin urmare, și în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013, stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturismele produse în România.
Instituția P. Județului O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a formulat întâmpinare prin care invocă pe cale de excepție prematuritatea cererii de chemare în judecată, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, potrivit art. 11 alin. 1 și art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, proprietarii de vehicule .. sunt obligați să le înmatriculeze..., înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. l lit. j din Ordinul nr. 1501/2006 înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară efectuandu-se pe baza dovezii plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, actul normativ care stabilește cadrul legal pentru instituirea si calculul taxei speciale pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule denumită în prezent timbru de mediu fiind Ordonanța de Urgență nr. 9/2013, intrată în vigoare la data de 15.03.2013.
Conform Ordinului MAI. Nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și presupune întocmirea unui dosar ce cuprinde mai multe documente printre acestea regăsindu-se și dovada plății timbrului de mediu.
Obligația de plată a timbrului este o obligație fiscală prevăzută de art. 4 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 9/2013 care se achită la organul fiscal competent cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
D. urmare, înmatricularea este momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală și a parcurs celelalte etape și proceduri specifice înmatriculării, neplata sumei datorată cu titlu de timbru de mediu conducand la imposibilitatea înmatriculării autoturismului, iar prezenta cerere de chemare în judecată pentru înmatricularea autoturismului fără plata timbrului este prematur formulată.
Pe fondul cauzei precizează că, cererea de chemare în judecată, este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, act normativ care a abrogat expres, odată cu . data de 15.03.2013, prevederile Legii nr. 9/2013 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul solicită înmatricularea autoturismului fără plata timbrului, contrar prevederilor art. 4 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 9/2013, care instituie obligația de plată a timbrului cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare si întrucât aplicarea actelor normative este general obligatorie, nu facultativă, Instituția P. Județului O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, la înmatricularea autoturismului are în vedere și plata timbrului de mediu, obligație fiscală instituită de legiuitor și care reprezintă suma datorată de contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehiculele din categoriile Ml, M2, M3 și NI, N2, N3.
D. urmare, plata timbrului de mediu este precedată de o procedură administrativă, în cadrul căreia sunt emise acte administrative cu caracter fiscal, care potrivit art. 10 din Ordonanța de Urgență nr. 9/2013, se realizează numai de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. O înmatriculare a autovehiculului fără plata timbrului de mediu contravine astfel, prevederilor legale susmenționate.
In ceea ce privește trimiterea la Cauza T. și N. precum și la Decizia nr. 24/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, se precizeaza că Decizia nr. 24/2011 a fost publicată în M. Oficial nr. 1/03.01.2012 ceea ce înseamnă că produce efecte și este obligatorie de la acea dată numai asupra litigiilor privind plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Mai mult aceasta statuează faptul că, acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului la înmatricularea autovehiculelor second-hand fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, este admisibilă și nicidecum că trebuie admisă în orice condiții și indiferent de împrejurări.
De asemenea, Cauza T. și N. se referă la aplicabilitatea OUG nr. 50/2008 pentru autoturismele achiziționate și introduse în țară în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008 și 15 decembrie 2008 - 14 februarie 2010.
Așadar, în situația înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, legislația internă în vigoare este obligatorie și are aplicabilitate generală.
În cazul în care reclamantul se consideră lezat de actele normative în domeniu, în vigoare în prezent, trebuie să se adreseze Curții Constituționale și nicidecum instituției noastre sau instanței de drept comun. Aceasta are competența exclusivă de a verifica legalitatea unui act normativ sau dacă este discriminatoriu.
Prin adoptarea Ordonanța de Urgență nr. 9/2013 se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punct de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodată, în elaborarea prezentului act s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile.
În aceste condiții, cererea reclamantului este neîntemeiată, drept pentru care, solicită admiterea excepției invocată, iar în cazul în care aceasta va fi respinsă și acțiunea reclamantului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 Noul Cod de Procedură Civilă, pe Ordonanța de Urgență nr. 9/2013 și pe prevederile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca ROVER, tip J/LR/75, având număr de identificare SARRJSLRE4D321997, înmatriculat . al Uniunii Europene la data de 24.01.2005, însă înmatricularea autoturismului în România a fost condiționată de plata timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din OUG nr. 9/19.02.2013.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE), niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Acea soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
C.J.U.E a reținut la punctul 54, răspunsul dat în hotărârea I. T. c. Statul Român că în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
Instanța reține că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, fiind înlăturată discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.
Prin această lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașină. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii și tipul de tehnologie folosit (EURO 1,2,3,4,5) și reprezintă o taxă de mediu care se calculează în principal în funcție de emisia de CO2 (luată în calcul în întregime pentru timbru, față de reglementările anterioare), înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare.
De asemenea, instanța reține că OUG nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului .
Astfel, art. 4 din OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia prin efectul OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, timbrul de mediu fiind aplicat indiferent de proveniența autovehiculului.
Pentru aceste considerente, constatandu-se ca cererea nu poate fi retinuta ca prematur formulata și reținând că OUG nr. 9/2013 nu conține reglementări discriminatorii, în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamantului de plata de timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din actul normativ precizat, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul L. C.-I. domiciliat in Draganști O., . nr. 6 județul O. cu sediul procesual ales la Cabinet Individual Avocat T. A. in Caracal, Piata Victoriei nr. 7 . . in contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul in Slatina, ., nr. 12 A, județul O..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Septembrie 2014.
Președinte, T. S. | ||
Grefier, C. P. |
Red. TS
Tehnored. CP
Ex. 5
30.09.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 430/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1095/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
