Anulare act administrativ. Sentința nr. 1393/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1393/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3780/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1393/CA/2015
Ședința publică de la 02.06.2015
Completul compus din:
Președinte: L. R. P.
Grefier: I.-M. Ș.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. M. și pe pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, având ca obiect anulare act administrativ.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea sentinței pentru astăzi, 02.06.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față:
Constată că sub nr._ s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună:
- anularea deciziei nr._/31.12.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii, emisă de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu
- anularea deciziei nr. 605/20.08.2014 emisă de pârâta nr. 1, prin care s-a respins contestația administrativă formulată de către reclamantă;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată;
În esență, reclamanta arată că decizia_/2013 este nelegală întrucât se referă la accesorii calculate cu privire la un debit a cărui executare este prescrisă, debit stabilit printr-un act constatator din anul 2003 de către Biroul Vamal Sibiu. Reclamanta arată că susținerea din decizia 605/2014 prin care i s-a respins contestația prealabilă, potrivit căreia termenul de prescripție a fost întrerupt prin comunicarea unor acte de executare silită este nefondată și în plus este nedovedită. Au fost invocate dispozițiile art. 91 alin. 1 din O.G. 92/2003.
În susținerea acțiunii s-au depus actele contestate, somația și titlul executoriu.
Prin întâmpinarea depusă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. (fila 19) se solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor contestate motivat în esență de aceea că executarea nu a fost prescrisă, iar reclamanta nu invocă nici un motiv de nelegalitate a actelor contestate în afară de cel prevăzut de art. 91 alin. 1 din OG. nr. 92/2003. Pârâta mai arată că prescripția executării a fost întreruptă prin mai multe măsuri de executare silită cum ar fi poprirea conturilor bancare ale reclamantei, sechestrul pentru bunurile imobile. Prin urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 17 din Decretul 167/1958 în sensul că prescripția extinctivă a fost întreruptă. Se solicită să se mai constate că organele fiscale în cursul anilor 2003-2013 au îndeplinit actele de executare silită prin comunicare de somații și prin popriri de conturi, astfel că a intervenit întreruperea cursului prescripției și care au condus la curgerea unor noi termene de prescripție, astfel că la data de 29.01.2014, când reclamanta a primit decizia de calcul accesorii contestată era în curs noul termen de prescripție ce a început să curgă începând cu 01.01.2014.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 17 din Decretul nr. 167/1958, art. 10, art. 137-art. 140 din O.G. nr. 61/2002, art. 119-art. 120, art. 131-art. 133 din O.G. nr. 92/2003, art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 13 din Legea nr. 554/2004.
În probațiune, s-a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 605/2014 și toate executările silite demarate în cauză (filele 51-80).
Din actele cauzei, față de dispozițiile legale invocate, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Reclamanta a efectuat diverse operațiuni vamale pentru care s-a emis actul constatator nr. 825/28.08.2003 al Biroului Vamal Sibiu conținând taxe vamale, accize si TVA, în valoare de 9.932 lei.
Ulterior s-a emis Decizia nr._/31.12.2013 emisa de DGRFP B. prin care s-au calculat obligații fiscale accesorii in valoare de 1.380 lei aferente debitului.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamanta a formulat contestația administrativa în temeiul dispozițiilor art. 205 si următoarele din O.G. nr. 92/2003, dar aceasta a fost respinsa ca neîntemeiată prin Decizia nr. 605/20.08.2014 emisa de DGRFP B..
În esență, instanța trebuie să stabilească dacă în cauză s-a împlinit sau nu termenul de prescripție pentru a mai cere executarea debitului principal față de faptul că pârâta susține că acesta a fost întrerupt prin mai multe acte de executare.
Ca urmare a neachitării la termen a sumelor restante din debitul stabilit prin actul constatator 825/2003 s-au calculat obligații fiscale accesorii pentru perioada 01.01._13, menționate în decizia_/31.12.2013.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 137-140 din O.G. nr. 92/2003, art. 131-133 din O.G. nr. 92/2003. Potrivit acestora, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Acest termen de prescripție se întrerupe, potrivit art. 133 din O.G. nr. 92/2003 pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită (art. 133 lit. c). Aceste dispoziții erau aplicabile de la 1 ianuarie 2004 de când a intrat în vigoare Codul de procedură fiscală, iar potrivit art. 131 din acesta “termenele în curs la data în vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă”, în cazul de față după normele prevăzute de Decretul-Lege nr. 167/1958. Și acest act normativ prevedea în art. 16 lit c) că prescripția se întrerupe „printr-un act începător de executare”, iar potrivit art. 17 întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se ivi împrejurarea care a întrerupt-o, începând să curgă o nouă prescripție.
În concret, pentru recuperarea debitului principal de 9932 lei stabilit prin actul constatator 825/2003 s-au întocmit mai multe acte de executare silită: s-a emis somația de plată_/2003 (fila 76) primită de reclamantă la data de 14.11.2003, s-a înființat poprire pe conturile deținute de aceasta la BCR în anul 2009 (fila 71), la BRD în anul 2008 (fila 72), la Volksbank în anul 2008 (fila 74), conturile reclamantei fiind blocate, iar suma de 282,60 lei a și fost virată în contul Autorității Naționale a Vămilor (fila 73). În data de 22.02.2013 a fost înființată poprire și asupra pensiei reclamantei (fila 63). Organul fiscal a făcut de asemenea și proba că s-a înființat un sechestru asupra bunurilor imobile ale reclamantei în anul 2008 (fila 69). Față de toate aceste operațiuni de executare întreprinse de organele fiscale, se impune a se retine că în tot cursul perioadei 2003-2013 organele vamale au îndeplinit actele de executare silita prin comunicare de somații și prin popriri de conturi, astfel că a intervenit întreruperea cursului prescripției care a condus la curgerea unor noi termene de prescripție, astfel că la dala de 29.01.2014 când reclamanta a primit decizia de calcul accesorii contestata, era în curs noul termen de prescripție ce a început să curgă începând cu 01.01.2014, urmare a popririi înființate de Casa de Pensii Sibiu.
Reclamanta susține că o parte din aceste acte de executare au fost efectuate asupra soțului ei R. I. fapt ce nu duce la întreruperea cursului prescripției în ce o privește pe ea. Reclamanta nu a probat această afirmație, în schimb organul fiscal a făcut dovada că toate actele de executare amintite o priveau pe reclamanta R. M. și au fost comunicate acesteia la adresa corectă din Ș. M. nr. 386, jud. Sibiu.
Față de toate acestea, instanța reține că debitul principal nu este prescris, prin urmare în mod corect, pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale, s-au calculat accesorii prin decizia_/2013 atacată în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul reține că decizia nr. 605/2014, emisă în soluționarea contestației administrative prin care s-a respins plângerea administrativă a reclamantei este legală și temeinică și se impune, față de prevederile legale anterior amintite, menținerea acesteia. Pe cale de consecință, va fi respinsă și cererea privind anularea deciziei nr._/2013 privind obligațiile de plată accesorii ca fiind legal emisă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R. M., domiciliată în .. 386, jud. Sibiu, în contradictoriu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ..7.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședința publică azi, 2.06.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. R. POPAIOANA-M. Ș.
RED. – L.P. 01.07.2015
TEHNORED. – I.M.Ș. 02.07.2015
EX. 5
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 243/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 589/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
