Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1030/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1030/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 1386/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 1030/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. D. și pe pârâții S. F. MUNICIPAL MEDIAȘ și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile în fond și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din 24.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.04.2014 la această instanță reclamantul S. D. a chemat în judecată pe pârâții S. F. Municipal Mediaș și Administrația F. pentru Mediu București solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4397 lei reprezentând taxa de poluare pentru autoturisme pe care a achitat-o la 10.03.2009, la plata dobânzii aferente acestei sume de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că în anul 2009, reclamantul a achiziționat un autoturism marca F. Palio din Germania însă pentru a-l înmatricula în România i s-a impus achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008. Pârâtul a pretins și a încasat astfel o plată nedatorată, prin încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (90 din Tratatul Comunității Europene), dispoziții direct aplicabile în dreptul intern potrivit art. 148 alin.2 Constituția României.
În drept au fost invocate dispozițiile art.90 din TCE, OUG 50/2008, iar în probațiune s-au depus înscrisuri: carte de identitate reclamant, chitanța de plată a taxei, carte de identitate auto, certificat de înmatriculare, plângerea prealabilă.
Cererea a fost legal timbrată cu 300 lei.
Prin întâmpinare, A.J.F.P. Sibiu în numele și pentru pârâtul S. F. Municipal Mediaș a invocat ca este doar un simplu încasator al taxei virată în fondul Administrației F. pentru Mediu București.
Pe fondul cererii pârâta a arătat, în esență, că taxa este reglementă prin dispoziții legale și că dobânda nu poate fi acordată decât de la data cererii de restituire, conform art. 124 cod de procedură fiscală.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu București nu a formulat întâmpinare.
În cauză nu s–au administrat alte probe cu excepția înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat la 15.10.2008 un autoturism F. PALIO cu nr. de identificare ZFA_57 care a fost înmatriculat prima dată la 21.01.1998 într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Germania.
La data de 10.03.2009 a fost achitată taxa pentru emisii poluate în sumă de 4397 lei cu chitanța . nr._, în baza Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, pentru a putea proceda la înmatricularea autovehiculului.
Instanța constată că potrivit prevederilor O.U.G. nr.50/2008 – cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum acestea sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate a acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele produse înafara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand. Întrucât O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Art. 110 TFUE menționează că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și, în plus, nici un stat membru nu poate aplica asupra produselor provenind din alte state membre vreo formă de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a altor produse.
Astfel, prin acest articol se instituie scopul general privind libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele naționale.
Urmare a analizării dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale Uniunii europene nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru al uniunii Europene, dacă este pentru prima dată înmatriculat în România.
Prin această reglementare taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru iar cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second hand deja înmatriculate în România.
Curtea de Justiție Europeană analizând compatibilitatea art.110 TFUE a taxei de poluare percepută în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 în cauza T. versus Statul român, a decis că „art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat, dacă regimul acestei mărfuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională”.
Ulterior, tot Curtea de Justiției Europeană a luat în discuție, în cauza N., toate modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, respectiv prin OUG nr. 117/2009, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 114/2008 a constatat că textul legal în toate variantele sale instituie și respectiv menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule cumpărate din alte state membre și înmatriculate inițial în acel stat membru.
Astfel, Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxă de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională, anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Pentru toate aceste considerente, constatând inexistența unui drept de creanță fiscală și, corelativ, a obligației de achitare a taxei de poluare din partea reclamantului pentru autoturismul importat, acest fapt lipsind de temei refuzul autorității publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii reclamantului de restituire a taxei achitate, astfel că se impune sancționarea acestei obligații.
Aplicând cu prioritate dispozițiile comunitare, instanța constată că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant este întemeiată și va fi admisă în baza art. 1 și 8 Legea 554/2004 dispunându-se restituirea taxei de 4397 lei.
În ceea ce privește cererea de obligare la dobânda fiscală de la data plății taxei, pârâta a invocat dispozițiile art. 70 și 124 OG 92/2003 apreciind că dobânda nu poate fi calculată decât începând cu data formulării cererii de restituire a taxei și până la momentul restituirii integrale.
În această privință, instanța învederează cauza CJUE C-565/11 ( M. I. împotriva AFP Sibiu și AFM București) potrivit căreia „ atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau sumelor reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei…Principiul obligării statelor membre să restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept”(paragraful 21,22).
Curtea a interpretat dreptul Uniunii în sensul că „se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal (art. 70 și 124 OG 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Aplicând principiul supremației dreptului Uniunii, instanța va înlătura dispozițiile naționale contrare acestuia și va obliga pârâtele la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Cheltuieli de judecată
Văzând dispozițiile art. 451 cod de procedură civilă instanța va obliga pârâtele căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1150 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 300 lei și onorariu avocat de 850 lei, justificat cu chitanțele 32/5.03.2014 – fila 5 și 23/13.03.2015 – fila 66.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. D. cu domiciliul în Mediaș ., județ Sibiu, cu CNP_, în contradictoriu cu pârâtele S. F. MUNICIPIUL MEDIAȘ cu sediul în Mediaș, ., nr. 3, Jud. Sibiu, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, .>
Obligă pârâtele să restituie reclamantei suma de 4397 lei reprezentând taxa de poluare achitată conform chitanței de plata . nr._ din 10.03.2009 precum și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 30.04.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. A. P. D. E. P.
Red. L.A.P. 27.05.2015 /Tehnored. D.E.P. 28.05.2015/Ex. 5
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1465/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 274/2015.... → |
|---|
