Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 274/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2358/257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 274/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. V. S.
Judecător: I. V.
Grefier: C. M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelantul – intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU și pe intimatul – petent J. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul – intimat cons. jr. G. M., intimatul – petent J. N. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, procedând în baza art. 131 rap. la art. 482 N.C.proc.civ., la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei.
Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. pune în discuția părților estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul apelantului – intimat, cons. jr. G. și intimatul – petent J. N. estimează că procesul se poate soluționa la acest termen de judecată, arată că nu au alte cereri de solicitat în cauză.
Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. având în vedere susținerile părților, actele dosarului și împrejurările cauzei, apreciază că prezenta cauză se va soluționa la termenul de astăzi și nefiind alte cereri formulate în cauză, acordă cuvântul în combaterea apelului.
Reprezentantul apelantului – intimat, cons. jr. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale. Consideră că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât deși prima instanță a constatat că fapta a fost săvârșită și dovedită, a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe 30 de zile. Susține că sancțiunea complementară se aplică alăturat cu sancțiunea principală, iar sancțiunea avertismentul este o sancțiunea principală, motiv pentru care apreciază că sancțiunea complementară nu putea fi înlăturată având în vedere dispozițiile legale.
Față de aceste motive, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond.
Intimatul – petent J. N. învederează faptul că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei contravenționale pentru care a fost sancționat. Susține că în momentul în care a luat curba a văzut echipajul de poliție și așa cum rezultă și din pozele de la dosar, din unghiul în care se afla mașina semnul de trecere de pietoni nu se vede, marcajul era șters, însă fiind medieșan știa că acolo era o trecere de pietoni însă nu era vizibilă.
Învederează faptul că își asumă greșeala, cunoștea faptul că acolo era o trecere de pietoni, a văzut echipajul de poliție, însă în momentul în care a luat curba pietonul avea deja piciorul pe trecerea de pietoni, astfel că nu a mai putut să oprească. Mai mult, arată că la 4 zile după ce a făcut certificatul de grefă, și-a recuperat permisul, iar a doua zi același echipaj de poliție l-a oprit din nou în trafic și i-a luat iarăși carnetul de conducere.
TRIBUNALUL,
Constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria Mediaș la data de la data de 11.07.2014, petentul J. N., domiciliat în Mediaș, ..16, jud. Sibiu, având CNP_, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, anularea procesului-verbal contravențional . nr._ întocmit la data de 30.06.2014 de Poliția Municipiului Mediaș și a sancțiunilor complementare aplicate, în principal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii sale, petentul susține că, în momentul în care a ajuns la trecerea de pietoni nu era angajată nicio persoană în traversarea carosabilului pe sensul său de mers, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. 195/2002, care sancționează neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea drumului public pe sensul de deplasare a autovehiculului .
În ceea ce privește solicitarea subsidiară, petentul afirmă că prin fapta săvârșită nu a pus în pericol siguranța circulației .
În drept sunt invocate prevederile art. 95, 118 din O.U.G. 195/2002, art.5, 16, 21, 25, 31 din O.U.G. 2/2001 .
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată. În dovedirea stării de fapt reținute în actul constatator, intimatul a depus la dosar CD-ul care conține înregistrarea video a faptei contravenționale, înregistrare realizată de un operator atestat, cu un aparat radar omologat și verificat metrologic în condițiile legii, potrivit actelor atașate în apărare .
Prin sentința civilă nr. 1377/2014 Judecătoria Mediaș a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul J. N., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.
A înlocuit sancțiunea amenzii, aplicată petentului prin procesul-verbal contravențional . nr._ întocmit la data de 30.06.2014 de Poliția Municipiului Mediaș, cu sancțiunea avertismentului .
A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, aplicată petentului prin procesul-verbal contravențional identificat mai sus.
A dispus restituirea permisului de conducere reținut petentului .
A dispus restituirea către petent a sumei de 170 de lei achitată de acesta în contul amenzii aplicate, cu chitanța nr. MMDFL296620/30.06.2014 .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contravențional . nr._ întocmit la data de 30.06.2014 de Poliția Municipiului Mediaș a fost sancționat petentul pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din H.G.1391/2006 cu amendă în cuantum de 340 lei .
Totodată, s-a aplicat petentului sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule .
În fapt s-a reținut că, la data de 30.06.2014, ora 8:30, petentul a condus autoturismul marca Opel cu nr._ pe ., fiind filmat când, la trecerea de pietoni marcată și semnalizată prin marcaj și indicator rutier, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii .
În urma vizionării înregistrării filmate a faptei descrise în procesul-verbal, instanța reține că trecerea de pietoni este situată la . cu sens unic, dar cu două benzi de circulație pe sens .
Petentul pătrunde în intersecție cu intenția de a-și continua deplasarea pe ., pe cealaltă bandă de circulație decât cea pe care urma să pășească pietonul pentru a traversa pe marcajul de trecere pentru pietoni . În momentul în care autoturismul condus de petent ajunge pe marcajul trecerii de pietoni, pietonul face primul pas pe trecere, conștient fiind de deplasarea autoturismului condus de petent . Cu toate că petentul își continuă deplasarea peste trecerea de pietoni, pietonul nu este nevoit să își încetinească sau oprească traversarea, și, în mod evident acesta nu este pus în pericol de acțiunea petentului.
Contravenția reținută în sarcina petentului constă în neacordarea priorității de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Așadar, dacă . situată trecerea de pietoni în speță nu ar fi fost cu sens unic ( ipoteză posibilă din perspectiva configurației drumului respectiv, care permite deplasarea pe două sensuri opuse de mers, având în vedere că există două benzi de circulație pe același sens, dar neacceptată de administratorul drumului din alte rațiuni ) atunci fapta săvârșită de petent nu ar fi fost contravenție, întrucât pietonul nu s-ar fi aflat pe sensul său de mers .
Legiuitorul a apreciat, deci, că deplasarea unui autovehicul pe trecerea de pietoni concomitent cu traversarea de către un pieton aflat pe celălalt sens de mers nu prezintă pericolul social al unei contravenții, tocmai pentru că, în fapt, nu este pus în pericol pietonul care traversează, rațiunea instituirii obligației conducătorului de vehicule de a acorda prioritate pietonului angajat în traversare constând în asigurarea siguranței pietonului .
În speță, astfel cum s-a reținut din înregistrarea filmată a faptei, pietonul nu a fost pus în pericol prin acțiunea petentului, și și-a asumat traversarea, deși a văzut că petentul era în deplasare pe trecerea de pietoni, tocmai pentru că nu a perceput niciun potențial pericol în situația dată .
Legea nu tratează pietonii ca fiind niște participanți pasivi la trafic, fără a avea responsabilități proprii . Dimpotrivă, aceștia au, potrivit art. 35 alin.1 din O.U.G. 195/2002, obligația de a manifesta un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației.
Se reține, în consecință, că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator, dar că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului în raport de gravitatea redusă a faptei săvârșite de acesta, în acord cu prevederile art.21 alin.3 din O.G.2/2001. Corespunzător dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G.2/2001 sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se determină în funcție de o . criterii, cum ar fi: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului ș.a.
Potrivit art.95 alin.3 din O.U.G.195/2002, „ avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol siguranța circulației”, așadar, legea condiționează aplicarea sancțiunii amenzii de pericolul generat de fapta contravențională asupra siguranței participanților la traficul rutier .
Analizând fapta petentului din perspectiva pericolului social generat, instanța de fond apreciază că este suficientă sancționarea acestuia cu avertisment, sancțiune care constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și în recomandarea de a respecta prevederile legale ( art. 7 din OG 2/2001, și art.95 alin.2 din O.U.G. 195/2002).
Petentului i s-a aplicat pe lângă sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispozițiilor art.100 alin.3 lit.”b” din O.U.G.195/2002 .
Articolul 96 alin.1 din O.U.G.195/2002 prevede că sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege .
Corespunzător dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G.2/2001 sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se determină în funcție de o . criterii, cum ar fi: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului ș.a.
Așadar aplicarea unei sancțiuni contravenționale, principală sau complementară, presupune un proces de individualizare a acesteia în raport de criteriile mai sus enumerate . Același raționament face ca sancțiunea complementară să nu fie aplicată automat ca urmare a aplicării unei sancțiuni principale, ci în urma unui proces de apreciere a necesității sancționării suplimentare a contravenientului deja sancționat cu amendă contravențională, raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite .
Instanța de fond apreciază că, în speță, gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent nu impune sancționarea complementară a acestuia .
Pe de altă parte, instanța a reținut că sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce poate fi aplicată numai odată cu sancțiunea amenzii, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 100 alin. 3 din O.U.G.195/2002.
Pentru considerentele evocate, instanța de fond a reținut că plângerea petentului este parțial întemeiată, astfel că, în conformitate cu art.34 din O.G.2/2001, aceasta va fi admisă în parte, în sensul că s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii, aplicată petentului prin procesul-verbal contravențional . nr._ întocmit la data de 30.06.2014 de Poliția Municipiului Mediaș, cu sancțiunea avertismentului, și s - a dispune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, aplicată petentului prin procesul-verbal contravențional identificat mai sus .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I. de politie al Județului Sibiu solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, În sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție . Nr._ din 30.06.2014 ca temeinic și legal Întocmit.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică si nelegală, având in vedere că din probele administrate la judecarea fondului s-a dovedit săvârșirea faptei contravenționale, pietonul era angajat în traversare a străzii, prin loc marcat și semnalizat și aflat pe sensul de mers al petentului și instanța a înlăturat sancțiunea complementara in mod nelegal. Sancțiunea complementară este instituita prin lege la sancțiunea principala.
Sancțiunea complementara nu poate exista in lipsa sancțiunii principale, însă nu poate fi înlăturata in prezenta sancțiunii principale, iar potrivit art.5 alin. 2 lit. a din O.G, nr. 2/2001,
avertismentul este o sancțiune contravențională principală.
Tribunalul analizând apelul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu nu îl găsește întemeiat urmând să îl respingă cu următoarea argumentație:
Este adevărat că potrivit dispozițiilor OUG 195/2002 sancționarea complementară se aplică în mod automat alături de cea principală, însă atunci când procesul verbal este supus analizei instanței, aceasta trebuie să aibă posibilitatea aprecierii asupra oportunității aplicării ei, altfel, accesul la justiție ar fi unul formal și ineficient.
Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cazul I. împotriva României, apreciind în esență că aplicarea în mod automat fără o analiză obiectivă a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 Cod Penal, alături de pedeapsa principală a închisorii,încalcă dreptul la un proces echitabil.
În esență, Curtea arată că o sancțiune aplicată de autorități, indiferent de natura ei, trebuie apreciată și analizată în mod concret, de sine - stătător și nu aplicată formal, chiar dacă legea prevede acest lucru.
În mod similar, în materie contravențională, a aprecia că instanța nu poate să anuleze sau să modifice o măsură complementară pe motiv că ea însoțește automat pe cea principală lipsește de conținut actul de judecată.
Conform prevederilor art. 21 lin. (3) din OG nr. 2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
În fine, potrivit dispozițiilor art. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.
În speța de față, pietonul nu a fost pus în pericol prin acțiunea petentului și și-a asumat traversarea, deși a văzut că petentul era în deplasare pe trecerea de pietoni, tocmai pentru că nu a perceput niciun potențial pericol în situația dată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de I.P.J. SIBIU împotriva sentinței civile nr. 1377/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. V. S. I. V.
Grefier,
C. M. P.
red./tehnored. I.V. – 16.03.2015
ex. 4
J.fond – D.I.S.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1230/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
