Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 13221/306/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 744/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
JUDECĂTOR D. S.
GREFIER M. M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR CRPC REGIUNEA B., CJPC SIBIU și pe intimat S.C. A.- C. S.A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 05.06.2015, când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului contraventional de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Sibiu la data de 25.7.2014 sub nr. 13._, petenta . SIBIU a contestat procesul-verbal . nr._/16.7.2014 întocmit de intimatul ANPC – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, solicitând anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic (în principal) sau înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment (în subsidiar, precum și restituirea sumei de 1.000 lei reprezentând amendă achitată.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru încălcarea art. 9 din OG nr. 21/1992, facturarea consumului de apă a locuitorilor din . aibă contracte de furnizare încheiate cu aceștia. Cu privire la împrejurările faptei reținute, partea a precizat mai multe aspecte. Sancțiunea a fost stabilită ca urmare a reclamațiilor formulate de locuitorii din . preluat serviciul de apă și canalizare din . adițional nr. 15/24.7.2013 la contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 9/15.5.2009, însă facturarea efectivă a consumului de apă a început doar în luna iunie 2014. Atât tarifele practicate, cât și baremurile consumurilor de apă în sistem paușal au fost aprobate prin HCL R. nr. 86/10.10.2013 și Hotărârea nr. 20/28.6.2013 a Asociație de Dezvoltare Intercomunitară Asociația de A. Sibiu. Conform prevederilor legale în vigoare, petenta a obținut avizele nr._/31.5.2013 și nr._/23.5.2014 emise de A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, prin care s-a avizat tariful pentru apa brută livrată în . început demersurile în vederea perfectării contractelor aferente cu consumatorii, comunicând acestora invitația nr. 2324/11.2.2014, la care a fost anexat formularul de cerere privind încheierea contractului de furnizare. Aceste acte au fost comunicate tuturor locuitorilor comunei direct de către angajații societății, conform listelor cu abonați predate de către Primărie. O parte dintre locuitorii comunei au încheiat contracte de furnizare. În plus, în continuare se depun cereri și acte necesare în acest sens. Alți locuitori însă au ignorant invitația adresată, refuzând încheierea acestor contracte.
Petenta a precizat că nu a refuzat încheierea contractelor de furnizare cu consumatorii, ci – dimpotrivă – a depus toate diligențele în acest sens. Totodată a susținut că nu a încălcat în niciun mod art. 9 din OG nr. 21/1992, ci a furnizat consumatorilor din ., la tarifele aprobate de lege, în mod continuu și permanent, cu garantarea accesibilității egale a utilizatorilor. A arătat locuitorii comunei R. au beneficiat de serviciile publice prestate de societate, care nu sunt cu titlu gratuit, astfel că refuzul consumatorilor de a achita contravaloarea apei brute reprezintă o îmbogățire fără justa cauză.
Partea a susținut că potrivit art. 81 al. (3) din Legea nr. 107/1996, pentru a utiliza și distribui apa către terți, operatorul are obligația legală de a achita contribuții și tarife reglementate Statului Român prin autoritatea publică centrală din domeniu, respectiv Administrația Națională ,Apele Române, reprezentată în teritoriu de Serviciul de Gospodărire a Apelor (SGA). Plata se datorează pentru utilizarea și exploatarea resurselor de apă de suprafață, naturale sau amenajate și pentru resursele de apă subterane, indiferent de natura lor. Serviciile prestate de petentă în aria proprie de acoperire, inclusiv pe raza localității R., au un cost care este cuprins și explicat detaliat în facturile emise. Pentru a realiza obiectivele de investiții aferente localității R., petenta a contractat în nume propriu un împrumut extern (BERD) și asigură cofinanțarea în cuantum de 3.716.484 lei, respectiv în procent de 10 % din totalul investițiilor din cadrul Programului POS Mediu - Axa prioritară 1 - privind Proiectul Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județele Sibiu și B.. Petenta a mai arătat că asigură accesul la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și din rațiuni ce țin de protecția sanitară, respectiv de sănătatea publică. Așadar nu se poate reține că societatea ar fi apelat la practici abuzive, adică la metode de vânzare restrictive sau condiționate, care afectează interesele consumatorilor.
În drept, a invocat art. 31 al. (1), 32 al. (1), 38 al. (3), 21 al. (3) din OG nr. 2/2001 și 453 C..
În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și testimonială cu martora T. M..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei – taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (chitanță, f. 6).
Prin întâmpinarea din data de 10.9.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată, și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, intimatul a susținut că procesul-verbal a fost întocmit în urma reclamațiilor înregistrate la CJPC Sibiu sub nr. 693/19.06.2014, nr. 694/19.06.2014, 695/19.06.2014, nr. 696/19.06.2014, nr. 697/19.06.2014 și nr. 697/19.06.2014 privind emiterea unor facturi de apa fără întocmirea unor contracte cu consumatorii. În urma cercetării reclamațiilor respective s-a constatat faptul că operatorul economic a prestat servicii de furnizare a apei în ., fără un contract încheiat în acest sens cu fiecare consumator în parte, încălcând art. 9 din OG nr. 21/1992, care prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piața numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relațiile cu consumatorii si sa nu folosească practici comerciale abuzive. Art. 18 din OG nr. 21/1992 statuează că orice consumator are dreptul de a fi informat în mod complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către agenții economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite, și să fie în măsură să le utilizeze potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Intimatul a precizat că încălcarea legislației de către petentă rezultă și din art. 3 din OG nr. 21/1992, respectiv că amenda aplicată se încadrează în actul normativ menționat, fiind individualizată conform art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001. Totodată a susținut că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment atâta timp cât petenta recunoaște fapta săvârșită, iar sancțiunea este stabilită la nivelul minim prevăzut de lege. În plus, prin armonizarea legislației UE, legiuitorul sancționează drastic folosirea de către operatorii economici a practicilor comerciale incorecte în relația cu consumatorii, practică prin care petenta afectează interesele economice ale consumatorilor. Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr așadar sarcina probei revine contravenientului,
În drept, a invocat OG nr. 2/2001, OG nr. 21/1992 și art. 205-208 C..
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 26.9.2014, petenta a precizat suplimentar următoarele aspecte: nici Primăria Comunei R. nu a încheiat contracte individuale cu consumatorii anterior preluării acestui serviciu, iar de atunci și până în prezent singura modificare intervenită a fost cea referitoare la furnizor; întrucât în cauză este vorba despre consumatori captivi, aceștia au avut posibilitatea de a renunța în mod explicit și în scris la serviciile prestate, lucru care nu s-a întâmplat; procesul-verbal nu vizează art. 3 și 18 din OG nr. 21/1992, ci art. 9 din actul normativ respectiv; Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației are caracter obligatoriu și impune operatorului economic obligația de a furniza apă necesară pe zi pentru un locuitor; facturile emise reprezintă contracte în formă simplificată potrivit Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului; amenda nu a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege; plata sumei de 1.000 lei nu reprezintă recunoașterea faptei contravenționale.
La termenul de judecată din data de 28.10.2014, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri (pentru părți) și testimonială cu martora T. M. (pentru petentă). Totodată, în baza art. 254 al. (5) rap. la art. 22 al. (2) C. corob. cu art. 34 al. (1) OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială cu martorul S. I..
La dosar au fost depuse înscrisuri: proces-verbal (f. 7-8; 67-68), ordin plată (f. 9), act adițional nr. 15/24.7.2013 la contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr. 9/15.5.2009 (f. 10-11), proces-verbal predare-primire (f. 12), avizele nr. 10.48.95/31.5.2013 și nr. 21.06.17/23.5.2014 (f. 13-16), hotărârea nr. 20/28.6.2013 (f. 17-19), HCL ./10.10.2013 (f. 20-24), invitație nr. 2324/11.2.2014, formular de cerere pentru încheierea contractului de furnizare, tabel consumatori (f. 25-42), notă internă (f. 43), factură (f. 44), extras ONRC petentă (f. 45-58), reclamații nr. 693-697/19.6.2014 și facturi emise (f. 69-78), legitimație nr. 831 (f. 99), contract de delegare de gestiune (f. 101 urm.).
A fost audiată martora T. M. (f. 100); martorul S. I. nu a putut fi audiat, întrucât este decedat.
Prin sentinta civila nr. 7.955/22.12.2014 Judecatoria Sibiu a dispus admiterea plângerii contravențională formulată de petenta ., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._/16.7.2014, restituirea sumei de 1.000 lei, reprezentând amendă achitată.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Petenta . SIBIU a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal . nr._/16.7.2014 întocmit de agentul constatator D. C. din cadrul intimatului ANPC – COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU.
În sarcina petentei s-a reținut faptul că, în calitate de operator economic care prestează servicii de furnizare a apei în ., a facturat consumul de apă pentru locuitorii comunei fără să aibă un contract de furnizare și prestare servicii cu fiecare consumator în parte, încălcând art. 9 din OG nr. 21/1992, republicată.
Fapta reținută a fost încadrată juridic în prevederile art. 9 din OG nr. 21/1992 și a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei conform art. 50 lit. c) din același act normativ.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentei, ale cărei obiecțiuni au fost consemnate în mod corespunzător („La invitația scrisă a operatorului, clienții din .-au prezentat ca să încheie contractul de prestări servicii. Pentru că operatorul nu poate presta serviciul în mod gratuit, a facturat acest serviciu de distribuție a apei brute la client.”), și poartă deopotrivă semnăturile agentului constatator și persoanei sancționate contravențional (f. 7-8).
Împrejurarea facturării de către petentă a serviciilor prestate și unor persoane cu care nu avea încheiate contracte separate în acest sens este recunoscută încă din cuprinsul plângerii formulate. Petenta a întreprins demersurile în vederea informării locuitorilor comunei R. cu privire la preluarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și la oportunitatea încheierii unor contracte în acest sens. Unii dintre locuitorii comunei nu au completat cererile pentru perfectarea contractelor de furnizare și nu au depus actele necesare în vederea realizării acordurilor de voințe. În pofida acestui fapt, petenta a furnizat serviciile corespunzătoare activității sale profesionale, emițând facturile aferente beneficiarilor. Situația expusă rezultă din coroborarea susținerilor părților litigante cu înscrisurile reprezentând adresă nr. 2324/11.2.2014 (f. 25), formular de cerere pentru încheierea contractului de furnizare (f. 26), tabel consumatori (f. 25-42), notă internă (f. 43), reclamații nr. 693-697/19.6.2014 și facturi emise (f. 69-78).
Petenta a achitat suma de 1.000 lei cu titlu de amendă contravențională (ordin de plată nr. 1/17.7.2014, 9).
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanta a retinut ca potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
Examinând procesul-verbal prin prisma cauzelor de nulitate menționate anterior, instanța a constatat că actul cuprinde: numele, prenumele și calitatea agentului constatator (D. C. – comisar), denumirea și sediul persoanei juridice sancționate contravențional (A.-C. SA – Sibiu, . ) și semnătura agentului constatator.
Cu privire la fapta săvârșită și data comiterii acesteia, instanța a constatat că intimatul nu s-a conformat întru totul prevederilor legale care impun descrierea cuprinzătoare a împrejurărilor reținute. Astfel, intimatul s-a limitat la a preciza că operatorul economic care prestează servicii de furnizare a apei în ., a facturat consumul de apă pentru locuitorii comunei fără să aibă un contract de furnizare și prestare servicii cu fiecare consumator în parte, încălcând art. 9 din OG nr. 21/1992, republicată.
Potrivit art. 9 din OG nr. 21/1992, operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Textul invocat prevede următoarele obligații ale operatorului economic:
- să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate;
- să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Intimatul nu a indicat care dintre aceste obligații a fost încălcată de petentă prin facturarea consumului de apă pentru locuitorii comunei fără încheierea unui contract de furnizare și prestare servicii cu fiecare consumator în parte.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal instanta a retinut ca:
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.
Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999).
Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
Proporționalitatea se analizează pornind de la scopul OG nr. 21/1992: protejarea cetățenilor în calitatea lor de consumatori (prin asigurarea cadrului necesar accesului neîngrădit la produse și servicii, precum și prin informarea completă cu privire la caracteristicile esențiale ale acestora), apărarea și asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte și participarea persoanelor la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
În cazul de față, procesul-verbal . nr._/16.7.2014 constată și sancționează o faptă surprinsă personal de către agentul constatator, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului. Cu toate că petenta a recunoscut împrejurarea facturării consumului de apă pentru locuitorii comunei fără încheierea separată a unor contracte de furnizare și prestare servicii cu fiecare consumator în parte, aceasta a reușit să demonteze susținerile intimatului în sensul că fapta reținută constituie contravenție.
Art. 9 din OG nr. 21/1992 prevede următoarele obligații ale operatorului economic: I. să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate; II. să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
Instanța constată că petenta are calitatea de operator economic (persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii; art. 2 pct. 3 din OG nr. 21/1992), iar locuitorii comunei R., cărora le-au fost facturate servicii pentru care nu au încheiat contracte de furnizare, au calitate de consumatori (orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale; art. 2 pct. 2 din OG nr. 21/1992).
Față de nedescrierea corespunzătoare a situației faptice de către agentul constatator, instanța urmează să cerceteze, pe rând, ambele ipoteze enumerate, pentru a determina dacă aspectele reținute se încadrează sau nu în prevederile art. 9 din OG nr. 21/1992.
I. Obligația operatorului economic să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate:
Prin întâmpinare, intimatul invocă art. 3 lit. b) și art. 18 din OG nr. 21/1992, care prevăd următoarele:principalele drepturi ale consumatorilor sunt (…) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori; consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
În lipsa unei descrieri precise a faptei în cuprinsul procesului-verbal, din întâmpinare ar rezulta că intimatul a încadrat fapta reținută în prima ipoteză a art. 9 din OG nr. 21/1992.
În dezacord cu această concluzie, instanța reține că procesul-verbal nu a făcut nicio referire la caracteristicile esențiale ale serviciilor furnizate, astfel că nu se poate reține că operatorul economic ar fi pus pe piață servicii care nu corespund caracteristicilor prescrise sau declarate.
II. Operatorul economic are obligația să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive:
Practicile comerciale incorecte și/sau abuzive reprezintă acțiunile, inacțiunile, conduitele, demersurile sau comunicările comercială, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relație directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduc atingere în mod direct intereselor consumatorilor (art. 2 pct. 22 OG nr. 21/1992).
Acestea se împart îndeosebi în două categorii: practici înșelătoare (a) și practici agresive (b).
(a) Practicile înșelătoare sunt fie acțiuni înșelătoare (a1), fie omisiuni înșelătoare (a2).
a1) Acțiunea înșelătoare reprezintă activitatea operatorilor întreprinsă în promovarea produselor sau serviciilor, dacă se încadrează în următoarele categorii: dacă, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, chiar dacă informațiile prezentate sunt, în fapt, corecte în privința unuia sau mai multor elemente; dacă implică orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent; nerespectarea de către comerciant a obligațiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte. În fiecare dintre aceste situații, elementul esențial pentru ca practica comercială să fie considerată înșelătoare este ca aceasta să îl determine sau să fie susceptibilă să-l determine pe consumator să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.
Fapta reținută în procesul-verbal nu se încadrează în această categorie, nefiind vorba despre vreo inducere în eroare a unui consumator, nici despre crearea vreunei confuzii cu alte servicii furnizate de operatori concurenți și nici despre nesocotirea vreunui angajament asumat de către operatorul economic.
a2) Omisiunea înșelătoare presupune lipsa informării complete și clare a consumatorului cu privire la caracteristicile esențiale ale produsului sau serviciului promovat.
Împrejurările reținute în actul constatator nu se încadrează în această ipoteză, întrucât nu privesc vreo inacțiune a petentei referitoare la prezentarea serviciilor furnizate.
(b) Practicile agresive sunt cele care, în contextul prezentării situației de fapt și ținând cont de toate caracteristicile și circumstanțele, limitează sau sunt susceptibile să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu, cu privire la produs, prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forței fizice sau prin influența nejustificată, și, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.
Instanța constată că facturarea serviciilor de apă și canalizare și către persoanele care nu au dat curs invitației de încheiere a contractelor de furnizare nu se încadrează în această categorie, având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei:
În primul rând, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului legitimează conduita petentei. Actul normativ are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între operatorii economici și consumatori, cu privire la achiziționarea de produse și servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse și servicii, informării lor complete și corecte despre caracteristicile esențiale ale acestora, apărării și asigurării drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea și luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori. Art. 14 din anexă definește contractele încheiate cu consumatorii ca fiind contractele încheiate între comercianți și consumatori, inclusiv certificatele de garanție, bonurile de comandă, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite.
În plus, petenta are o . circumstanțe care exclud caracterul agresiv/abuziv al practicii adoptate. Astfel, aceasta a preluat serviciul de apă și canalizare din . adițional nr. 15/24.7.2013 la contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice nr. 9/15.5.2009 (f. 10-11, 101 urm.); anterior acestui moment, nici Primăria Comunei R. nu a avut încheiate contracte de furnizare a apei cu locuitorii unității administrativ-teritoriale (adresa nr. 7.221/15.12.2014, f. 238). Tarifele practicate și baremurile consumurilor de apă în sistem paușal au fost aprobate prin HCL R. nr. 86/10.10.2013 și Hotărârea nr. 20/28.6.2013 a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Asociația de A. Sibiu, în baza avizelor nr._/31.5.2013 și nr._/23.5.2014 emise de A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (f. 13-24). În afară de identitatea furnizorului, caracteristicile esențiale ale serviciilor nu au fost modificate, acest aspect fiind adus la cunoștința locuitorilor comunei R.. Nu există nicio informație în sensul că petenta nu ar fi asigurat accesibilitatea egală a utilizatorilor la serviciul promovat. Din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că aceasta ar fi facturat serviciile prestate în pofida refuzului categoric al beneficiarilor, ci în lipsa consimțământului expres al acestora. Petenta nu a fost sancționată pentru emiterea unor facturi în lipsa prestării serviciilor, ci pentru emiterea unor facturi pentru serviciile prestate, în absența încheierii unor contracte separate în acest sens, aspect ce derivă din coroborarea susținerilor din plângerea contravențională (f. 3-5) cu consemnările agentului constatator („operatorul economic care prestează servicii de furnizare a apei…”, f. 9), așadar emiterea facturilor apare a fi motivată de împrejurarea că prestarea serviciilor nu s-a realizat cu titlu gratuit. Potrivit art. 21-22 din Normele de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, aprobate prin Ordinului nr. 119/2014, sistemele de aprovizionare cu apă a localităților trebuie să fie autorizate și să furnizeze apă potabilă în cantitatea necesară și de o calitate care să respecte prevederile legale în vigoare, astfel încât să nu afecteze starea de sănătate a consumatorilor. (…) Distribuitorul/producătorul are sarcina de a asigura cantitatea minimă de apă necesară pe zi pentru un locuitor, care este de 50 l. Cantitatea este estimată numai pentru acoperirea necesarului fiziologic, igienei individuale și preparării hranei. Mai mult, prezenta cauză vizează consumatori captivi, adică acei consumatori care, din considerente tehnice sau economice, nu își pot alege furnizorul sau nu își pot exercita dreptul de a-și alege furnizorul.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a constatat că procesul-verbal nu e temeinic sub aspectul faptei reținute, întrucât nu există o concordanță între împrejurarea descrisă și actul normativ invocat.
Având în vedere că petenta a izbutit să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, sancțiunea aplicată de agentul constatator în baza art. 50 lit. c) OG nr. 21/1992, rămâne fără fundament.
Impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii si rejudecand- cauza in fond, respingerea plangerii contraventionale si mentinerea procesului verbal de contraventie.
S-a invocat ca sentința pronunțata este ne temeinica si nelegala, pentru ca, in urma unor reclamații înregistrate la C.J.P.C. Sibiu (cunr. 693/ 19.06.2014, 694/19.06.2014,695/19,06-2014, 696/19,06,2014,697/19.06.2014,697/19.06^014), privind emiterea unor facturi de apa fara întocmirea unor contracte cu consumatorii a fost întocmit procesul verbalde constatare a contravenției nr._, proces verbal contestat de catre petența prin plângerea formulata. Astfel, s-a constatat faptul că operatorul economic a prestat servicii de furnizare a apei în ., fără un contract încheiat în acest sens cu fiecare consumator în parte, încălcând art. 9 din OG nr. 21/1992, care prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piața numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relațiile cu consumatorii si sa nu folosească practici comerciale abuzive. Art. 18 din OG nr. 21/1992 statuează că orice consumator are dreptul de a fi informat în mod complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către agenții economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite, și să fie în măsură să le utilizeze potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
In mod nelegal s-a anulat procesul verbal de contraventiei in conditiile in care petenta a emis facturi fara a avea incheiate contracte de furnizari servicii punand astfel consumatorii in imposibilitatea de a cunoaste care le sunt drepturile si obligatiile . S-a mentionat ca un astfel de comportament nu este corect.
In drept, s-a invocat OG 21/1992 - privind protecția consumatorilor, republicata in 200^ cu modificările ulterioare, 9 OG 2/2001, aprobata prin Legea 180/2002, cu modificările ulterioare, cod procedura civila.
In probatiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata petenta a formulat intampinare prin care a solicitat a se dispune respingerea cererii de apel si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.
In probatiune, in apel, instanta nu a mai administrat probe noi.
Deliberând asupra apelului de față, în baza art. 476, 477 Codul de procedură civilă, Tribunalul reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In mod judicios prima instanta a retinut ca starea de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie . nr._/16.7.2014 nu se incadreaza in elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 9 din OG nr. 21/1992 care revede ca operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.
In fapt, in procesul verbal atacat s-a retinut că, în calitate de operator economic care prestează servicii de furnizare a apei în ., . SIBIU, a facturat consumul de apă pentru locuitorii comunei fără să aibă un contract de furnizare și prestare servicii cu fiecare consumator în parte, încălcând art. 9 din OG nr. 21/1992, republicată.
Din actele dosarului si din pozitia partilor rezulta, de asemenea, ca operatorul economic a întreprins demersurile în vederea informării locuitorilor comunei R. cu privire la preluarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare și la oportunitatea încheierii unor contracte în acest sens. Unii dintre locuitorii comunei nu au completat cererile pentru perfectarea contractelor de furnizare și nu au depus actele necesare în vederea realizării acordurilor de voințe. În pofida acestui fapt, petenta a furnizat serviciile corespunzătoare activității sale profesionale, emițând facturile aferente beneficiarilor. Aceasta situatie rezultă din coroborarea susținerilor părților cu înscrisurile reprezentând adresă nr. 2324/11.2.2014 (f. 25), formular de cerere pentru încheierea contractului de furnizare (f. 26), tabel consumatori (f. 25-42), notă internă (f. 43), reclamații nr. 693-697/19.6.2014 și facturi emise (f. 69-78).
In mod corect, prima instanta a acordat relevanta imprejurarii ca petenta a preluat serviciul de apă și canalizare din . adițional nr. 15/24.7.2013 la contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice nr. 9/15.5.2009 (f. 10-11, 101 urm., iar anterior acestui moment, nici Primăria Comunei R. nu a avut încheiate contracte de furnizare a apei cu locuitorii unității administrativ-teritoriale (adresa nr. 7.221/15.12.2014, f. 238). In plus, tarifele practicate și baremurile consumurilor de apă în sistem paușal au fost aprobate prin HCL R. nr. 86/10.10.2013 și Hotărârea nr. 20/28.6.2013 a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Asociația de A. Sibiu, în baza avizelor nr._/31.5.2013 și nr._/23.5.2014 emise de A. Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (f. 13-24). În afară de identitatea furnizorului, caracteristicile esențiale ale serviciilor nu au fost modificate, acest aspect fiind adus la cunoștința locuitorilor comunei R..
In acord cu prima instanta si Tribunalul constata ca din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că petenta ar fi facturat serviciile prestate în pofida refuzului categoric al beneficiarilor, ci în lipsa consimțământului expres al acestora, pentru serviciile prestate, in conditiile in care baremurile consumurilor de apă în sistem paușal au fost aprobate prin HCL R. nr. 86/10.10.2013 și Hotărârea nr. 20/28.6.2013 a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Asociația de A. Sibiu .
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR in contradictoriu cu intimata . SIBIU, J_, CUI RO_, cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile 7.955/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.) – COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR SIBIU, cu sediul procesual ales în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimata . SIBIU, J_, CUI RO_, cu sediul în Sibiu, ., jud. Sibiu, împotriva sentinței civile 7.955/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publica din 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
L. A. P. D. S.
Delegat la Curtea de Apel Alba Iulia
Semnează conform art. 426 alin 4 C.
PREȘEDINTE TRIBUNAL,
C. E. G.
Grefier,
M. M. M.
Red L.A.P 09.09.2015
Tehnored MMM14.09.2015
4 ex.
Jud. fond A. G. L.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 257/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
