Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 793/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 13642/306/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 793/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. D.
Judecător: I. V.
Grefier: M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de
apelantul Ș. M. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI S. - SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., intimata S.C. PIEȚE S. S.A., împotriva sentinței civile nr. 468/2015 a Judecătoriei S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. c.j. Foloba C., reprezentantul intimatei . c.j. H. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar cerere de amânarea a judecării cauzei formulată de apelantul petent
Reprezentanții părților depun delegație de reprezentare juridică.
Instanța,verificând cererea de apel prin prisma prevederilor art.468,482 NCPC raportat la dispozițiile art. 131 și 185 NCPC, reține că este competentă general, material și teritorial să judecarea cauza și constată că apelul a fost declarat în termen.
Verificând apelul prin prisma prevederilor art.470 al.l lit.b și e și alin.2 NCPC constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.470/3 teza I NCPC, sub sancțiunea nulității.
Tribunalul reține că limitele apelului sunt determinate de aceea ce s-a supus judecării în primă instanță și de motivele de apel. Constată că motivarea apelului nu cuprinde mijloace de apărare sau dovezi noi .
Instanța pune în discuția părților cerere de amânare formulată de apelantul petent.
Reprezentanții părților arată că se opun amânării cauzei întrucât petentul a cunoscut de data procesului de acum o lună și a avut timp destul să-și angajeze apărător.
Instanța respinge cererea de amânare ca fiind neîntemeiată și în baza art.482 raportat la art.238 din NCPC pune în discuția părților prezente estimarea duratei procesului.
Reprezentanții părților arată că judecarea apelului se poate face la acest termen și arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în baza art.482 NCPC coroborat cu art.392 NCPC deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de dispozițiile procedurale.
Reprezentanta intimatului SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. c.j. Foloba C., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Din probele administrate la judecarea în fond a cauzei s-a făcut dovada vinovăției petentului . Nu s-a putut contesta legalitatea procesului verbal. Au fost respectate prevederile OG n2/2001. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, motiv pentru care închide dezbaterile asupra apelului și în temeiul art.482 în aplicarea art.394 NCPC reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria S. la data de 4.08.2014 sub nr. 13._, petentul Ș. M. a contestat procesul-verbal . nr._/8.7.2014 în contradictoriu cu intimații SERVICIUL PUBLIC DE POLITIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., solicitând anularea actului atacat, exonerarea de la plata amenzii aplicate și restituirea sumei de 500 lei achitate cu titlu de tarif de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului ridicat.
În motivare, petentul a invocat nelegalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 150 lei și cu măsura complementară a ridicării autovehiculului pentru staționarea voluntară cu autoturismul_ pe trotuarul din fața Spitalului de Psihiatrie din S., în timp ce se afla într-o vizită în localitate. În locația în care a staționat nu existau indicatoare de parcare interzisă, astfel că nu au fost afectate nici ., nici trecerea de pietoni aflată în zonă. Pentru recuperarea autovehiculului ridicat, petentul a achitat suma de 500 lei reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare.
Partea a susținut totodată nelegalitatea întocmirii procesul-verbal de restituire nr. 0107/8.7.2014. Bonul fiscal și procesul-verbal de restituire nu poartă ștampila unității semnatare, iar Legea nr. 571/2003 prevede că orice prestare de serviciu trebuie să fie urmată obligatoriu de o factură. Așadar intimata . încasează taxe fără întocmirea corespunzătoare a documentelor justificative. Potrivit procesului-verbal, fapta săvârșită este prevăzută de dispozițiile art. 22 lit h) din regulament. Conform art. 65 din OUG nr. 195/2002, cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament. Prin HCL nr. 103/2011 s-a aprobat regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al municipiului S.. Art. 1 lit. e) din regulament prevede că se aplică sancțiuni contravenționale autovehiculelor și vehiculelor de orice fel, care blochează sau limitează accesul la zona pietonală, însă fapta reținută nu se încadrează în art. l din regulament sau art. 23 anexa la HCL nr. 210/2001. La art. 3 al. (5) din același regulament se menționează elementele obligatorii ale procesul-verbal de ridicare a autovehiculul, însă în cazul de față nu au fost indicate culoarea autovehiculului și valoarea cheltuielilor prilejuite de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia.
În plus, HCL nr. 210/2001 nesocotește principiul ierarhiei actelor normative și încalcă art. 2 al. (5) din OG nr. 2/2001, în sensul că adaugă contravenții la Codul rutier, respectiv art. 142 lit. n) din HG nr. 1391/2006. Mai mult, agentul constatator nu a descris locul săvârșirii faptei, nu a respectat dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni și nu s-a prezentat la ridicarea mașinii. Sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
Prin întâmpinarea din data de 16.9.2014, intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S. a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, intimatul a arătat că agenții constatatori ai Poliției Locale S. au constatat că autovehiculul Skoda O._ era staționat neregulamentar pe trotuar, pe . dreptul Spitalului de Pediatrie S., contrar art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2011. În baza art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 corob. cu HCL nr. 103/2011, petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului. Art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2011 sancționează circulația și staționarea autovehiculelor pe trotuar fără să instituie și alte condiții, așadar faptul că petentul a lăsat 1 metru ori că mașina nu reprezenta un obstacol pentru circulație nu este relevant în cazul de față.
Procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, iar descrierea faptei a fost suficient realizată. În cazul încheierii procesului-verbal de contravenție în lipsa persoanei sancționate, agentul constatator se află într-o imposibilitate obiectivă de a aduce la cunoștința acesteia dreptul de a formula obiecțiuni, însă legiuitorul prevede că în acest caz există posibilitatea contestării actului în instanță în 15 zile de la comunicare. Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. XXII din data de 19.3.2007, nerespectarea 16 al. (7) din OG nr. 2/2001 atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, nulitate care se acoperă atâta timp cât petentul nu dovedește o vătămare cauzată. Petentul recunoaște că autovehiculul era staționat neregulamentar pe trotuar, așadar împrejurările reținute de agentul constatator sunt conforme realității. La momentul constatării faptei autovehiculul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a încălcării art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001. Faptul că petentul se afla în vizită în S. nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională în cauză, acesta având posibilitatea de a parca/staționa regulamentar în parcările amenajate aflate în apropiere. Autoturismul se afla pe trotuar, domeniul public al unității administrativ-teritoriale, administrația publică locală fiind îndreptățită să ia măsuri pentru ridicarea acestuia.
Art. 144 al. (2) din HG nr. 1391/2006 prevede că administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial sau total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinată circulației pietonilor. Administratorul drumului public local nu permite oprirea sau staționarea, parțial sau total, a unui vehicul pe trotuar, art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001. Așadar permisiunea staționarii pe trotuar este o situație excepțională, regula fiind aceea că nu este permisă staționarea autovehiculelor pe trotuare, care sunt destinate circulației pietonilor. În consecință, nu există nicio contradicție între art. 144 al. (2) din HG nr. 1391/2006 și art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001, administratorul drumului public având doar posibilitatea, nu obligația, de a permite staționarea autovehiculelor pe trotuar. Parcarea neregulamentară, în sensul art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001, constă în amplasarea autoturismului pe un alt spațiu decât cel destinat special pentru aceasta. Nu poate fi invocată lipsa unui indicator de interzicere a opririi, atâta vreme cât interdicția de staționare pe trotuar decurge din HCL nr. 210/2001.
Sancțiunile contravenționale au fost corect individualizate. Măsura complementară are scop preventiv, vizând înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege. În plus, măsura nu se raportează la natura și gravitatea faptei, ci la existența condițiilor obiective pentru îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupă neregulamentar. Restituirea sumei de 500 lei este neîntemeiată, aceasta având drept scop acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport și depozitare a autoturismului. Potrivit anexei 3 din HCL nr. 103/2011, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor se realizează din punct de vedere tehnic de ., iar tarifele aferente reprezintă o taxă specială, care se încasează în vederea acoperirii cheltuielilor făcute cu respectivele operațiuni. Avertizarea cu privire la posibilitatea ridicării autoturismelor există la toate intrările rutiere în municipiul S., iar la locul de unde fost ridicat autovehiculul, după desfășurarea operațiunii de ridicare, a fost lăsat un indicator prin care se face cunoscut contravenientului faptul că autovehiculul acestuia a fost ridicat, modul de a-și recupera autovehiculul, programul casieriei și numărul de telefon la care se poate apela pentru mai multe informații.
Prin întâmpinarea din data de 23.9.2014, intimata . a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, intimata a arătat că petentului i s-a aplicat sancțiunea contravențională de 150 lei, deoarece la controlul efectuat de agenții constatatori ai Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului S. s-a constatat că autovehiculul Skoda_ era staționat neregulamentar pe zonă hașurată cu linii oblice, pe . S., încălcând art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001.
În baza art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 și HCL nr. 103/2011, petentului i-a fost aplicată măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, fapta săvârșită încadrându-se într-una din situațiile în care se aplică această sancțiune. Dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator al Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului S., . fiind doar executantul ce duce la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept. Procesul-verbal este legal și temeinic. În cazul persoanelor fizice, după achitarea cheltuielilor de ridicare, transport și depozitare, le este înmânat un bon de casă, nu o factura fiscală, aceasta din urmă fiind destinată persoanelor juridice. Operatorii economici au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților, iar la solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și o factură fiscală, conform art. 1 din OUG nr. 28/1999. Așadar petentul avea posibilitatea să solicite eliberarea unei facturi fiscale, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul-verbal, astfel încât actul atacat face proba deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege. La momentul constatării faptei autovehiculul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a încălcării art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001 – anexa 3. În condițiile stării de fapt descrise și având în vedere că prin HCL nr. 103/2011 se prevede obligația de a ridica automat și imperativ un autoturism ce se găsește oprit sau staționat într-una dintre ipotezele menționate, individualizarea sancțiunii, în sensul aplicării și a măsurii complementare, a fost realizată corect.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 16.10.2014, petentul a arătat suplimentar că nu i-au fost comunicate probele care au fost depuse de intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S.. Totodată a precizat că recunoașterea împrejurării că era staționat pe trotuar nu confirmă faptul că ar fi acționat neregulamentar. Partea a susținut ilegalitatea întocmirii procesului-verbal de ridicare și faptul că HCL nr. 210/2001 încalcă art. 2 al. (5) din OG nr. 2/2001, întrucât adaugă contravenții la Codul rutier.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri, fotografii și înregistrare video, considerând că sunt admisibile potrivit legii și că duc la soluționarea procesului. De asemenea, în baza art. 254 al. (5) rap. la art. 22 al. (2) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat din oficiu proba testimonială cu martorul B. S., semnatar al procesului-verbal de contravenție.
Prin sentința civilă nr. 468/2015 judecătoria S. a respins plângerea contravențională formulată de petentul Ș. M. în contradictoriu cu intimații SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal . nr._/8.7.2014, ca legal și temeinic.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că petentul Ș. M. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._/8.7.2014 întocmit de agentul constatator M. L. din cadrul intimatului SERVICIUL PUBLIC DE POLITIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. (f. 7).
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de 8.7.2014, ora 13.22, a staționat voluntar cu autoturismul Skoda O._ pe trotuarul din fața Spitatului de Pediatrie de pe . S., încălcând prevederile art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001. Situația faptică expusă în procesul-verbal se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, reperele spațio-temporale ale faptei reținute și împrejurarea aflării autoturismului respectiv integral pe trotuar rezultă din înregistrarea video și fotografiile depuse la dosar.
Petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 150 lei și cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, în baza art. 23 pct. E lit. b) din HCL nr. 210/2001 anexă și art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 corob. cu art. 2 din HCL nr. 103/2011 anexa 3.
Măsura complementară a fost dusă la îndeplinire de intimata ., aspect ce rezultă din coroborarea înscrisurilor reprezentând dispoziție de ridicare, transport și depozitare (f. 26), proces-verbal de ridicare (f. 47), cerere restituire autovehicul (f. 25) și proces-verbal de restituire (f. 8).
Petentul a achitat suma de 500 lei pentru recuperarea autovehiculului ridicat, așa cum reiese din bonul fiscal din data de 8.7.2014 (f. 8).
În cazul de față, procesul-verbal de contravenție vizează o faptă surprinsă personal de către agentul constatator și, totodată, cu ajutorul fotografiilor și înregistrării video efectuate la fața locului, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului. Petentul nu a reușit să facă dovada celor consemnate în procesul-verbal, așa cum a fost arătat în considerentele anterioare ale hotărârii, la secțiunea în fapt.
Potrivit art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001, constituie încălcări ale normelor legale și se sancționează conform prevederilor prezentei hotărâri următoarele fapte: (...) h) circulația și staționarea autovehiculelor pe trotuar.
Față de împrejurările reținute în cauză, instanța de fond constată că încadrarea juridică a fost realizată corespunzător și că fapta întrunește cumulativ trăsăturile unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001) și săvârșită cu vinovăție (chiar dacă nu sub forma intenției).
Instanța de fond constată că sancțiunile contravenționale aplicate, atât cea principală, cât și cea complementară, sunt prevăzute de lege și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Pe de o parte, amenda contravențională este aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, acțiunea antisocială este de natura celor care stânjenesc participarea pietonilor la trafic, cu potențiale consecințe în planul desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, iar fapta comisă nu presupune un pericol social redus, în condițiile în care autoturismul s-a aflat în integralitatea lui pe trotuar, zonă destinată pietonilor. Pe de altă parte, măsura complementară s-a impus pentru restabilirea situației nesocotite prin săvârșirea contravenției, față de împrejurarea că autoturismul s-a aflat integral pe trotuar, zonă destinată circulației pietonilor.
Prin urmare, procesul-verbal este legal și temeinic sub aspectul sancțiunilor contravenționale aplicate, achitarea sumei de 500 lei pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport și depozitare a autoturismului fiind justificată.
Instanța de fond înlătură apărările petentului, după cum urmează:
1. Petentul se afla în vizită în S., iar în locul în care a fost staționat autoturismul nu existau indicatoare de parcare interzisă.
Împrejurările expuse anterior nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere. Orice participant la traficul din municipiul S. este dator să respecte prevederile HCL nr. 210/2001, act administrativ cu caracter normativ aflat în ființă, care interzice staționarea autovehiculelor pe trotuar, fără ca această prohibiție să fie dependentă de existența unui indicator rutier de parcare interzisă (art. 22 lit. h).
2. Staționarea autoturismului pe trotuar nu a stânjenit trecerea de pietoni aflată în zonă, nu a incomodat . de Pediatrie și nu a blocat hidranți ori drumuri de acces în instituții.
Argumentul invocat nu exclude răspunderea contravențională a petentului, chiar dacă împrejurările ilustrate au fost probate corespunzător prin fotografiile depuse la dosar (f. 10-12).
Într-adevăr, art. 142 lit. n) din HG nr. 1391/2006 prevede că se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor. Cu toate acestea, prin dispoziția legală cu caracter special interdicția respectivă nu este nuanțată de nicio condiție asemănătoare, art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001 limitându-se la a arăta că simpla staționare a autovehiculelor pe trotuar constituie încălcare a normelor legale pasibilă de sancțiune. Or, atâta vreme cât HCL nr. 210/2001 este în ființă, actul administrativ cu caracter normativ are efecte obligatorii pentru destinatarii săi.
Potrivit art. 144 al. (2) din HG nr. 1391/2006, administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia (n.r. a marcajului), numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor. În cazul de față, autoritățile locale nu permit oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, voința neechivocă a acestora în acest sens derivând din HCL nr. 210/2001 privind aprobarea normelor și regimului contravențiilor privind gospodărirea, păstrarea ordinii și liniștii publice, comerțul și transportul în municipiul S..
3. Procesului-verbal de restituire nr. 0107/7.7.2014 este ilegal (f. 47).
În sprijinul acestei teze, petentul invocă următoarele motive: bonul fiscal și procesul-verbal de restituire nu poartă ștampila .; intimata . nu a emis o factură pentru serviciile prestate; în act nu au fost indicate culoarea autovehiculului și valoarea cheltuielilor prilejuite de ridicarea, transportul și depozitarea acestuia.
Instanța de fond constată că aspectele învederate anterior nu sunt de natură să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție. Procesul-verbal de restituire este un înscris subsecvent, care nu are o legătură indisolubilă cu actul sancționator și nu se răsfrânge asupra legalității și temeiniciei faptei contravenționale constatate ori a sancțiunii aferente.
În plus, pentru operațiunile de ridicare, transport și depozitare efectuate în cazul de față, . a emis bonul fiscal nr. 13.071/8.7.2014 și a operat cu tarifele prevăzute în secțiunea III din HCL nr. 103/2011 anexa 3. Mai mult, lipsa indicării culorii autoturismului nu a fost de natură să-l prejudicieze pe petent, având în vedere că acesta din urmă și-a recuperat exact bunul ridicat.
4. HCL nr. 210/2001 încalcă principiul ierarhiei actelor normative.
Petentul susține că HCL nr. 210/2001 contravine OUG nr. 195/2002. Instanța de fond reține că atacarea actului administrativ cu caracter normativ se poate face doar pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ, nefiind admisibilă înlăturarea dispozițiilor acestuia în cadrul prezentului litigiu (art. 3 din Legea nr. 554/_).
5. Nu a fost respectat dreptul petentului de a formula obiecțiuni.
Potrivit art. 16 al. (7) din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare; obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Conform art. 19 al. (1) din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient; în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Din coroborarea celor două texte de lege rezultă că agentul constatator are obligația de a aduce la cunoștința persoanei sancționate contravențional dreptul de a face obiecțiuni numai în condițiile în care aceasta din urmă se află de față. Petentul nu a fost însă prezent la întocmirea procesului-verbal, fapt atestat în mod corespunzător de martorul B. S. („recunosc semnătura de pe procesul-verbal nr._ aflat la fila 7 dosar, semnătura îmi aparține”, f. 62).
În plus, pentru motivele expuse în considerentele anterioare ale hotărârii (secțiunile A-C), instanța de fond înlătură și următoarele apărări ale petentului: sancțiunea complementară nu este prevăzută de lege, fapta nu este descrisă corespunzător și sancțiunile contravenționale nu sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei reținute.
Față de cele ce preced, instanța de fond a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal . nr._/8.7.2014, ca legal și temeinic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul Ș. M. .
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond a încălcat principiul ierarhiei actelor normative cu forța juridica superioara. Staționarea pe trotuar a autovehiculelor nu este interzisa de prevederile Codului rutier si nici de Regulamentul de aplicare in situația in care nu sunt indicatoare cu semnificația " Staționarea interzisa" pe trotuar, fără sa împiedice circulația pietonilor, nu a blocat hidranți, drumuri de acces cu atât mai mult nu exista semn de parcare interzisă pe trotuar cu semn adiacent de ridicare a autovehiculelor. Autoturismul proprietate personala a fost staționat regulamentar pe domeniul
public al municipiului S. si nu cum a reținut eronat agentul constatator in procesul-verbal de contravenție.
Procesul verbal de restituire, nu poarta amprenta stampilei unității, mai mult acesta este un act subsecvent aplicării măsurii de contravenție care au legătura indisolubila cu însăși PV de contravenție, in baza căruia s-a încasat suma de 500 lei.
În contextul procesului-verbal de restituire, nu apărare culoarea autovehiculul si un clement de baza, anume valoarea cheltuielilor.
Hotărârile consiliilor locale adoptare in vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, depășesc competenta ce revine consiliilor locale in aceasta materie, fiind contrară prevederilor actelor normative cu forță juridică superioară, in primul rând de Codul Rutier. Acesta prevede la art, 64 că Politia Rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar partea carosabilă.
Ridicarea si depozitarea acestor vehicule se face de către administrațiile publice locale, iar costurile sunt suportate de proprietarul mașinii.
Tribunalul analizând apelul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu nu îl găsește întemeiat urmând să îl respingă cu următoarea argumentație:
Cu privire la susținerea apelantului că avea dreptul să parcheze pe trotuar,tribunalul constată că potrivit art.72 alin.7 din OUG.195/2002:" Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru"
De asemenea conform art.144 alin.2 din HG.1391/2006:"administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial sau total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia! numai daca rămâne liber cel puțin un culoar de 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor”.
In consecință, nu există nicio contradicție între art. l44 alin. 2 din HG 1391/2006 și art.22 lit. h din HCL 210/2001 în sensul că ,administratorul drumului public, are doar posibilitatea nu și obligația de a permite staționarea autovehiculelor pe trotuar.
În cauză petentul s-a urcat cu autoturismul pe mijlocul trotuarului blocând circulația pietonilor. Afirmația lui că avea tot dreptul să facă acest lucru este vădit excesivă .
Posibilitatea parcării pe trotuare este interzisă! acest spațiu fiind afectat traficului pietonal, iar in zonele unde acest lucru este permis, se semnalizează corespunzător cu indicatoare care permit acest lucru.
Cu privire la competenta ce revine consiliilor locale in materia procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar actul administrativ emis de acestea ( HCL 210/2001 ) are caracter normativ astfel că atacarea lui se poate face doar pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ, nefiind admisibilă înlăturarea dispozițiilor acestei hotărâri în cadrul prezentului litigiu ,conform art. 3 din Legea nr. 554/_.
In ceea ce privește conținutul bonul fiscal și a procesului verbal de restituire, instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut faptul că apărările petentului sunt neîntemeiate și nu sunt de natură să conducă la anularea procesului verbal de contravenție. Procesul verbal de restituire și bonul fiscal sunt înscrisuri subsecvente, care nu au o legătură indisolubilă cu actul sancționator și nu se răsfrâng asupra legalității și temeiniciei faptei contravenționale constatate ori a sancțiunii aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul Ș. M., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile numărul 468/2015 pronunțată de Judecătoria S. în dosar numărul_, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. D. I. V.
Grefier,
M. M.
Red. I.V. 29.06.2015
List. M.M. 3.07.2015
4.ex.
J.F. A. G. L. jud. S.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 318/2015.... → |
|---|
