Despăgubire. Sentința nr. 1237/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1237/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2985/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1237/CA
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant L. B. și pe pârât INSTITUȚIA P.-JUDEȚUL SIBIU - COMISIA JUDEȚEANĂ SIBIU PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003, având ca obiect despăgubire.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 05.05.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
I. Obiectul acțiunii
1. Circumstanțele cauzei
1.1Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 24 iulie 2014 precizată, modificată și completată la data de 12 ianuarie 2015, reclamantul L. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Județului Sibiu ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului la plata sumei de 241.478 lei, reprezentând compensații bănești, conform Legii nr.290/2003, modificată, actualizate cu indicele de inflație, în valoare de 2.674.272 lei, pentru perioada 05.02.2004 și 24.07.2014 și în continuare conform indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de S. sau în caz de neexecutare de executorul judecătoresc;
- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 241.478 lei, reprezentând compensații bănești în conformitate cu dispozițiile Legii nr.290/2003, începând cu data de 05.02.2004 și până la data plății efective a sumei;
- obligarea la plata daunelor morale în sumă de 50.000 euro și,
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
1.2 Pârâtul, prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2. Argumentele părților
2.1 Reclamatul a arătat că, deși a solicitat la data de 05.08.2003, prin adresa nr.6302, acordarea de măsuri reparatori pentru imobilele deținute în proprietate de părinții săi, conform Legii nr.290/2003, Hotărârea nr.167/04.12.2013 a fost emisă doar ca urmare a sentinței nr.326/CA/04.02.2013, de obligare la emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor, rămasă definitivă prin Decizia nr.5540/21.05.2013 a Curții de Apel A. I., despăgubiri care nu i-au fost acordate astfel că, la data de 01.07.2013 a solicitat pârâtului achitarea ratei inflației și a daunelor morale, apreciind că prin adresa de răspuns privind refuzul de soluționare a cererii i se vatămă drepturile.
2.1.1 Prin precizarea, modificarea și completarea de acțiune reclamantul a precizat valoric cuantumul compensațiilor actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 05.02._14 și pentru viitor până la data plății., cu obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumei acordată cu titlu de compensații, începând cu data de 05.02.2004 și până la data plății (fila 35).
2.2 Pârâtul a arătat în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că, aceasta se circumscrie dispozițiilor art.19 din Legea nr.554/2004, modificată, data la care reclamantul a cunoscut sau la care trebuia să cunoască întinderea pagubei fiind data de 21.05.2013, data pronunțării Deciziei nr.5540/2013 a Curții de Apel, termenul de 1 an fiind îndeplinit la data de 21.05.2014.
2.2.1 Pârâtul invocă faptul că reclamantul susține că prejudiciul s-a produs în condițiile nerespectării prevederilor art.12 alin.(3) din Legea nr.290/2003, articol abrogat prin Legea nr.171/2006, în condițiile în care, de la data pronunțării sentinței nr.326/CA/04.02. 2013, de obligare la emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor, rămasă definitivă prin Decizia nr.5540/21.05.2013 a Curții de Apel A. I. au fost aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.10/2013, aplicabile până la data de 24.01.2014, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr.528/12.12.2013 astfel că, la data emiterii și comunicării Hotărârii nr.167/ 04.12.2013, a Comisiei Județene Sibiu erau aplicabile acordării de despăgubiri dispozițiile legale ale art. I din Legea nr.287/2013.
2.2.2 Se susține că, raportat la modificările aduse de art. I alin.(4) din Legea 287/2013, de aprobare cu modificări a O.U.G. nr.10/2013, reclamantul avea posibilitatea în cazul în care se considera prejudiciat cu privire la modalitatea de actualizare a sumelor acordate cu titlu de despăgubiri să conteste la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, apreciind că doar deciziile acestei autorități pot fi contestate la instanța de contencios, în condițiile art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004, modificată.
2.2.3 Pârâtul solicită pentru aceste argumente a se constata că petitul privind actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr.167/2013 de Comisia Județeană Sibiu, începând cu data de 05.02.2004 și până la data efectuării plății nu este întemeiat, având în vedere dispozițiile art.10 din Legea nr.164/2014, prin care au fost reglementate compensațiile de care beneficiază persoanele îndreptățite pentru lipsirea de folosul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr.290/2003.
2.2.4 În ceea ce privește cererea de acordare a prejudiciului moral, justificat de stresul psihic și costul proceselor timp de 9 ani, pârâtul invocă dificultățile cu care s-au confruntat organele administrative chemate să aplice dispozițiile legale, astfel cum au fost dezvoltate în expunerea de motive a Legiinr.164/2014, act normativ care în art.2 reglementează ca unică modalitate de compensare acordarea de despăgubiri bănești
2.3 Prin răspunsul la întâmpinare depus la fila 164, reclamantul solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune arătând că demersurile pentru acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr.290/2003 au fost începute prin notificarea adresată pârâtului la data de 05.08.2003, înregistrată sub nr.6302 iar Hotărârea nr.167 a fost emisă doar la data de 04.15.2013.
3. C. juridic
3.1 Reclamantul invocat prevederile art.1073, 1075 vechiul Cod civil, art.1530 Codul civil, art.204 și art.453 alin.(1) Cod procedură civilă.
3.2 Pârâtul a invocat prevederile art.205 alin.(2) Cod procedură civilă, O.U.G. nr.10/2013, Legea nr.164/2014 și Legea nr.554/2004.
4 Aprecierea Tribunalului
4.1 În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât Tribunalul constată că acesta este nefondată, în condițiile în care ulterior pronunțării Deciziei nr.5540/21.05.2013 a Curții de Apel, reclamantul a solicitat pârâtului acordarea acordare a drepturilor cuvenite cu titlu de despăgubiri actualizate cu rata inflații începând cu anul 2004, prin cererea adresată la data de 01.07.2013, răspunsul fiind comunicat la data de 10.07.2016 iar acțiunea fiind formulată la data de 24 iulie 2014.
4.2 Prin adresa nr._ din 10.07.2013, pârâtul a răspuns negativ solicitării reclamantului înregistrat sub nr.9774/01.07.2013, de acordare a drepturilor cuvenite cu titlu de despăgubiri actualizate cu rata inflații începând cu anul 2004, arătând că acesta are deschisă calea contestării Hotărârii nr.167/04.12.2013 la Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților, conform dispozițiilor art.8 alin.(3) din Legea nr.290/2003.
4.2.1 Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a arătat că nu se justifica formularea unei contestați, în sensul indicat prin adresa de răspuns, întrucât nu este nemulțumit de suma stabilită cu titlu de despăgubiri, în valoare de 241.478 lei, reprezentând compensații bănești conform Legii nr.290/2003, ci solicită și plata ratei inflației pentru această sumă începând cu data de 05.02.2004, care nu i-a fost acordată, conform dispozițiilor art.12 alin.(1) din acest act normativ.
4.2.2 Hotărârea nr.167/04.12.2013, comunicată la data de 09.12.3003, a fost emisă, ca urmare a sentinței nr.326/CA/ 04.02.2013, de obligarea pârâtului la emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor, rămasă definitivă prin Decizia nr.5540/21.05.2013 a Curții de Apel A. I., fiind aprobate la art.2 acordarea despăgubirilor bănești în sumă de 241.478 lei, sumă care a fost acceptată de reclamant astfel că nu era necesară exercitarea căii de atac prevăzută la art.4 din hotărâre (filele 149 și 29).
4.2.3 Hotărârea nr.167/0412.2013 a fost comunicată și Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (fila 148), însă nu s-a făcut dovada emiterii deciziei de validare.
4.2.4 La data precizării, modificării și completării de acțiune, respectiv, data de 12 ianuarie 2015, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.164/2014, publicată în Monitorul Oficial ala României nr.910 din 15 decembrie 2013, care prin norma tranzitorie reglementată la art. 3 alin.(2), conform cu care dispozițiile prezentei legi se aplică și cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
4.2.5 Prin urmare, cererea reclamantului se circumscrie acestei dispoziții normative, actul administrativ prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora este Hotărârea nr.167/04.12.2013 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, conform art.9 lit. a) din Legea nr.164/2014 (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr.528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr.63 din 24 ianuarie 2014, Decizia Curții Constituționale nr.31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr.215 din 31 martie 2015, Decizia Curții Constituționale nr.113 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr.302 din 4 martie 2015, precum și Decizia Curții Constituționale nr.346 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 544 din 22 iulie 2015).
4.2.6 Fiind stabilit cadrul procesual Tribunalul constată că, în raport de limitele investirii prin precizarea de acțiune, se impune a se face aplicarea dispozițiilor art.10 alin.(1) și alin.(4) din Legea nr.164/2014 conform cu care, plata despăgubirilor stabilit prin actul administrativ prevăzut la art.9 lit. a) din lege, respectiv hotărârea comisiei județene, se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.01.2015, având în vedere și dispozițiile art.14 alin.(1) din lege. Sumele neplătite aferente actelor administrative prevăzute la art.9 lit. a) din lege se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul emiterii Hotărârii nr.1167/04.12.2013, până la data intrării în vigoare a acestei legi, 15.12. 2013 și constituie obligație de plată în tranșe, în condițiile legii, actualizarea sumei urmând a fi făcută prin decizie a președintelui Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților.
4.3 Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează a admite în parte acțiunea formulată și precizată, cu consecința obligării pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 241.478 lei, stabilite a fi acordate prin Hotărârea nr.167/04.12.2013 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/ 2003, cu modificările și completările ulterioare, în modalitate și termenul stabilit prin dispozițiile art.10 alin.(1) și alin.(7) din Legea nr.164/2014, actualizată cu indicele prețurilor de consum pentru perioada de la data emiterii actului administrativ de stabilire a despăgubirilor și până la data intrării în vigoare a Legii nr.164/2014.
43.1 Pentru argumentele arătate, urmează a respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 241.478 lei, reprezentând compensații bănești în conformitate cu dispozițiile Legii nr.290/2003, începând cu data de 05.02.2004 și până la data plății efective a sumei, precum și cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 50.000 euro, ca nedovedită.
4.3.2 În baza art.453 alin.(1) raportat la art.451 alin.(1) Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Instituția P. - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ precizată și completată de reclamantul L. B., cu domiciliul procesual ales în Mediaș, ..59 A, județul Sibiu, la sediul profesional secundar al Cabinet de avocat S. L. împotriva pârâtului Instituția P. Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.290/2003, cu sediul în Sibiu, ..10, județul Sibiu și în consecință:
Obligă pârâtul la plata despăgubirilor în sumă de 241.478 lei, stabilite a fi acordate prin Hotărârea nr.167/04.12.2013 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/ 2003, cu modificările și completările ulterioare, în modalitate și termenul stabilit prin dispozițiile art.10 alin.(1) și alin.(7) din Legea nr.164/2014, actualizată cu indicele prețurilor de consum pentru perioada de la data emiterii actului administrativ de stabilire a despăgubirilor și până la data intrării în vigoare a Legii nr.164/2014.
Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 241.478 lei, reprezentând compensații bănești în conformitate cu dispozițiile Legii nr.290/2003, începând cu data de 05.02.2004 și până la data plății efective a sumei și cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 50.000 euro.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorar avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.- 10.09.2015
Listat C.D. -10.09.2015
Ex. 4
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1420/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 741/2015.... → |
|---|
