Anulare act administrativ. Sentința nr. 388/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 388/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 956/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 388/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. D. și pe pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE SIBIU, având ca obiect - anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi.
INSTANȚA
Prin acțiunea in contencios administrativ înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. _ in data de 05.04.2014 reclamanta C. D. cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE SIBIU cu sediul în Sibiu, Bvd. M. Viteazul, nr. 4.
anularea deciziei nr._/08.01.2014 emisă de CJAS Sibiu prin care este respinsă contestația noastră împotriva deciziilor de impunere ;
anularea deciziilor de impunere pentru plăți contribuții la FNUASS nr. 2274.1 / 31.05.2012 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2274.3 / 31.05.2012;
exonerarea subsemnatei de la plata sumei de 4568 lei (suma totală stabilită prin deciziile mai sus menționate) și de la plata oricăror altor sume stabilite suplimentar, în baza deciziilor contestate;
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, s-a relatat, in esență ca a depus contestația realabila în termen la organul emitent. Pe rolul Judecătoriei Sibiu s-a soluționat dosarul nr._, având ca obiect contestați la executare silită, formulată de subsemnata împotriva titlului executoriu_ din data_ și a adresei de înființare a popririi_ din data de_ și a tuturor formelor de executare începute în dosarul nr._ de cătr Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu și a executării înseși pentru nevalabilitatea titlurilor. Contestația a fost admisă de către instanța de judecată prin sentința civilă nr. 6737/13.12.2013.
In timpul procesului, la data de 23.08.2013, s-a comunicat întâmpinarea depusă de AFP Sibiu la contestația formulată de subsemnata, fără alte înscrisuri anexate. Abia la data de. 08.11.2013 au fost depuse restul de înscrisuri, printre care s-au numărat și deciziile de impunere nr. 2274.1 / 31.05.2012 și 2274.3 / 31.05.2012, instanța acordând termen pentru studiu.
Conform procedurii prevăzute de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la data de 13.11.2013, în termenul legal prevăzut de art. 207 din OG 92/2003, față de data la care am luat cunoștință de forma și conținutul deciziilor contestate, a comunicat CJAS Sibiu, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, contestația privind anularea titlurilor. Prin decizia nr._/08.01.2014 contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și ca tardiv formulată, context în care se impune anularea ei.
S-a mai invocat împrejurarea ca decizia nr._/08.01.2014 pentru nu respectă condițiile de formă cerute de lege:
- încalcă prevederile art. 211 alin. 4 din OG 92/2003, "dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă."
-decizia este emisă cu încălcarea prevederilor art. potrivit art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004 peste termenul legal de 30 de zile.
S-a invocat excepția prescripției dreptului de a stabili obligațiile fiscale ce fac obiectul deciziei de impunere nr. 2274.1 / 31.05.2012, prevăzut de art. 91 alin. 1 din OG 92/2003.
Conform deciziei atacate, creanța fiscală o reprezintă obligația de plată a contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, estimată pentru anul 2007, scadentă la data de 25.01.2008, astfel cum arată chiar intimata în conținutul deciziei_/08.01.2014. Pentru aceste obligații fiscale, plata se face anual, potrivit art. 257 alin. 5 lit. c, din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în varianta în vigoare înainte de abrogarea lui ca urmare a prevederilor OUG 88/2013, ceea ce înseamnă că scadența obligației de plată ar fi fost la 25.01.2008.
în măsura în care se apreciază că baza de impunere o constituie venitul din chirii aferente anului 2007, pentru care se datorează contribuții la FNUASS și văzând prevederile art. 91 și 23 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, baza de impunere s-a constituit în anul 2007, iar termenul de prescripție de 5 ani, în interiorul căruia organul fiscal avea dreptul de a stabili obligația fiscală a început începută să curgă la 01.01.2008 și a încetat la data de 01.01.2013.
Față de aceste evidențe, faptul că pe decizie este menționată data de 31.05.2012 nu este suficient pentru a proba încadrarea în termenul de prescripție. Această împrejurare se poate corobora cu aceea că nu s-a putut face dovada comunicării legale înăuntrul termenului de prescripție a acestor decizii - confirmările de primire nefiind înscrisuri justificative, întrucât nu poartă ștampila poștei, ele putând fi constituite pro causa și antedatate, la fel ca și deciziile contestate, dar mai ales coroborate cu faptul că anunțul colectiv făcut de organul fiscal cu privire la faptul că au fost emise acte administrativ fiscale pentru mai mulți contribuabili este datat 19.03.2013, adică peste termenul de prescripție de 5 ani și este comunicat de către AFP și nu de către CJAS, după ce, la data de 01.07.2012 această instituție a primit, pe bază de protocol, creanțe fiscale aparent existente în evidențele CJAS. In fapt, aceste creanțe au fost fabricate după această dată, chiar după împlinirea termenului de prescripție, iar toate actele administrative au fost întocmite și comunicate cu încălcarea gravă a prevederilor legale. CJAS nu poate face nicio minimă dovadă a îndeplinirii unui act administrativ și comunicării lui în interiorul acestui termen, iar înscrisurile depuse chiar de către AFP în dosarul de contestație la executare, confirmă cele arătate.
S-a mai invocat că decizia de impunere pentru plăți contribuții la FNUASS nr. 2274.1 / 31.05.2012 și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2274.3 / 31.05.2012 sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea următoarelor conditii de formă și de fond, în vigoare la data de 31.05.2012:
- Nu există titlu de creanță valabil- reclamanta a arătat că nu a depus nicio declarație la CJAS Sibiu privind realizarea unor venituri de natura celor pentru care se datorează contribuție la FNUASS și nu a încheiat un contract de asigurare, întrucât a considerat că beneficiez de calitatea de asigurat prin efectul legii.
- Nu s-a respectat procedura informării conform art. 222 din legea 95/2006;
potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale",
- Deciziile nu au fost comunicate în mod valabil în termenele legale, iar creanța constatată prin decizia de impunere nu a devenit scadentă, întrucât obligația de plată și cuantumul ei nu au fost comunicate legal contestatorului, iar termenul de plată nu a expirat tocmai datorită necomunicării actului administrativ fiscal.
De asemenea, deciziile nu sunt opozabile, fiind puse în executare silită înainte de a fi fost comunicate în mod legal;
- Deciziile nu conțin elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 lit. i din OG 92/2003.
Reclamanta a contestat întinderea titlurilor de creanță, respectiv, cuantumul contribuției înscrise în decizia de impunere nr. 2274.1/31.05.2012, de 1.964 lei și, implicit și al accesoriilor impuse prin decizia 2274.3 / 31.05.2012 - în valoare de 2.604 lei. Se contesta modul de calcul și baza de calcul a contribuțiilor astfel cum apar ele evidențiate în decizia 2274.1, în condițiile în care intimata nu a depus nicio dovadă pentru baza de calcul menționată la rubrica "Venit bază de calcul - 30,208" din cuprinsul deciziei (art. 3 din decizie: "Date privind creanța datorată".
Mai mult, la acest capitol organul emitent menționează că documentele care au stat la baza calculului obligației de plată sunt "declarații / protocol încheiat între CNAS și ANAF- prevederile art. 259 alin. 9 din Legea 95/2006 fără a se indica numărul, data declarațiilor sau a protocolului.
Persoanele care au obligația sa se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) si art. 257 si care nu se incadreaza in categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fara plata contribuției, plătesc contribuția lunara de asigurări sociale de sănătate calculata prin aplicarea cotei de 5,5%)" la salariul de baza minim brut pe tara.
Așadar, chiar în situația în care, temeiul legal pentru plata contribuției ar fi corect, chiar dacă baza de calcul ar fi corectă, în niciun caz cota aplicată de organul emitent, nu este cea corectă, întrucât, din același tabel, rezultă în mod evident că organul emitent a aplicat în mod greșit, cota procentuală de 6,5% la venitul bază de calcul, în loc de 5,5% cum prevede chiar textul de lege invocat.
Competența de a calcula în mod corect obligațiile de plată ale subsemnatei, în condițiile în care subsemnata nu a depus declarații de asigurare, aparține însă, organelor competente din cadrul A.N.A.F., iar nu C.J.A.S. Sibiu.
Mai mult, în ceea ce privește cuantumul majorărilor și penalităților de întârziere, astfel cum au fost calculate prin anexa la decizia nr. 2274.3 / 31.05.2012, nu se poate determina ce reprezintă documentul nr._ / 25.01.2008 ce apare menționat în anexa de calcul, ca fiind documentul ce individualizează sumele, chipurile, la data scadenței lor. Acest document nu a fost depus, așadar el nu există și nu poate constitui o bază de pornire pentru determinarea nici a creanței fiscale și nici a accesoriilor și pentru ca instanța de contencios administrativ să poată verifica întinderea titlului de creanță fiscală.
Referitor la calcularea și impunerea penalităților și a majorărilor de întârziere prin decizia nr. 2274.3 / 31.05.2012, solicită anularea lor, având în vedere următoarele considerente:
-nu am fost notificată în conformitate cu prevederile art. 80 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, cu privire la depășirea termenului legal de depunere a declarației speciale;
- potrivit art. 45 OG 93/2003, alin. 1 "Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii." Potrivit alin. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
-potrivit art. 83 A.. 6 din OG 92/2003 - Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora. Ori, stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale.
Maniera de comunicare prin publicitate este subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale și nu poate fi validată de instanța de judecată.
În drept, s-au inocat art. 205, 218 și urm. OG 93/2003 privind Codul de procedură fiscală, Legea 95/2006, art. 1,8, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.
În susținerea contestației s-au depus la dosar înscrisuri: contestația prealabilă; deciziei nr._/08.01.2014; decizia de impunere nr. 2274.1 / 31.05.2012; decizia de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 2274.3 / 31.05.201; titlului executoriu_ din data_ ; adresei de înființare a popririi_ din data de_ ; sentința civilă nr. 6737/13.12.2013; întâmpinare dosar_ ; extras portalul instanțelor; dovezi poștă.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat a se dispune respungerea acțiunii formulate de reclamanta ca fiind neîntemeiată. S-a invocat împrejurarea că reclamanta figurează în evidențele ANAF ca și persoana care realizează venituri din cedarea folosinței iar deciziile de impunere care fac obiectul acestei acțiuni au fost emise de CAS Sibiu cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pentru neplata contribuției datorate FNUASS la termenele legale. De altfel reclamanta nici nu contestă faptul realizării acestor venituri si necomunicarea deciziei contestate.
Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății este actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, enumera limitativ persoanele care beneficiază de asigurare fără plata contribuției. Reclamanta, in calitate de persoana care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor de natura activităților independente nu se încadrează in categoria persoanelor exceptate de la plata cotei de contribuție datorate FNUASS
Potrivit art.12 al.(3) din Ordinul CNAS nr.617/13.08.2007 cu modificările si completările ulterioare, persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor vor plăti contribuția anual pana la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța.
In conformitate cu prevederile art.215 din Legea nr.95/2006, « persoanele care au obligația sa isi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta, sunt obligate sa comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza declarației de asigurare, in vederea stabilirii si achitării contribuției de 6,5%. Modelul declarației de asigurare se aproba prin ordin al președintelui CNAS »
Faptul ca reclamanta nu a respectat obligația legala de a se adresa instituției noastre in vederea declarării veniturilor realizate, stabilirii contribuției de sănătate si achitării acesteia, nu o absolvă pe aceasta de obligația plații contribuției de sănătate daca legea care reglementează aceasta materie, NU exceptează de la plata contribuției pentru sănătate categoria de persoane din care face parte (persoana care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor), mai mult, prevede in mod expres obligativitatea plații contribuției pentru asigurările sociale de sănătate de către aceste categorii de persoane, contestatoarea nerespectand obligația de declarare a veniturilor impozabile realizate Casei de Asigurări de Sănătate Sibiu.
Având in vedere faptul ca reclamanta nu a declarat venitul realizat si nu a achitat obligațiile de plata fata de Bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate, CAS Sibiu, conform prevederilor legale, respectând termenul legal de prescripție de 5 ani pentru obligații fiscale a stabilit obligațiile de plata restante ale reclamantei, a întreprins masurile de recuperare a creanțelor la Bugetul FNUASS la care normele legale ne indeptatesc si ne obliga in acelasi timp a le întreprinde, in baza informațiilor obținute de la ANAF, (conform art.58, 59, 60 si 65 din HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal) si a Protocoalelor incheiate intre ANAF si CNAS privind veniturile realizate de către contribuabili din cedarea folosinței bunurilor.
Conform prevederilor art.216 din Legea nr.95/2006 in cazul neachitarii in termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, CNAS, prin casele de asigurări, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor datorate, a dobânzilor si penalităților de întârziere, potrivit procedurilor instituite de Codul fiscal, Codul de procedura fiscala si normelor de încasare aprobate prin Ordinul CNAS nr.617/2007. Potrivit dispozițiilor OG 92/2003 (art.l 19), pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata, se datorează dupa acest termen dobânzi si penalități de intarziere », nivelul acestora fiind cel înscris in Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii pe care CAS Sibiu le-a comunicat contribuabilei contestatoare.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar, în copie, Protocolul incheiat intre C. Naționala de Asigurări de Sănătate si Agenția Naționala de Administrare Fiscala nr.P5282/_/2007 ; Actul adițional nr. 1/2009 la Protocolul nr.P5282/_/2007; referatele compartimentelor de specialitate ale CAS Sibiu (C. Tehnologia Informației si Birou Administrare Contribuții si Creanțe) privind procedura aferenta preluării datelor de la ANAF, documentație care a stat la baza emiterii de către CAS Sibiu a deciziilor de impunere, conform dispozițiilor art.35 din Ordinul CNAS nr.617/2007
In drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.95/20O6 privind reforma in domeniul sanatații.Ordinul CNAS nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate ; OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare; art.205-209 Cod Procedura Civila.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut in fapt următoarele:
Potrivit Deciziei de impunere nr. 2274,1/31.05.2012 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată la fondul Național Unic de asigurări Sociale de Sănătate FNUASS în cuantum de 1964 lei, reprezentând procent de 6,5 % din venit de bază calcul de_ lei - venituri rezultate din cedarea folosinței bunurilor, în baza contribuției estimate pentru anul 2007, având ca perioada de raportare 25.01.2008 (f. 14)
Prin decizia nr. 2274,3/31.05.2012 s-au stabilit în sarcina reclamantei accesorii – majorări și penalități de întârziere, în valoare de 2604 lei (f.15) .
Astfel cum rezultă din actele depuse la file 17-18-23, 24, 25, procedura de comunicare direct prin publicitate nu s-a realizat în mod legal, în acord cu dispozițiile art. 44 din OG 92/2003, în condițiile în care nu se face dovada încercării de efectuare a comunicării prin scrisoare recomandată.
Împotriva Deciziilor de impunere reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală prin care a invocat prescripția dreptului de a stabili obligațiile fiscale, împrejurarea ca impunerea este nelegală și fără temei, ca deciziile au fost întocmite pro cauza, având în vedere ca a luat cunoștință de existența deciziilor doar urmare a formulării contestației la executare care a făcut obiectul dosarului_ .
Prin Decizia nr._/08.01.2014, emisă de pârât s-a respins contestația formulată ratinându-se în esență că obligațiile de plata fată de FNUASS au fost calculate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor in anul 2007, obligații care au devenit scadente la 25 ianuarie a anului următor realizării veniturilor, iar în baza art. 215 alin 3 din legea 95/2006 persoanele fizice care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor au obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile fașă de fond. S-a menționat ca reclamanta nu a respectat această obligație context în care CAS, în termenul de prescripție de 5 ani, a întreprins masurile de recuperare a obligațiilor de plata restante . S-a menționat totodată ca temeiul de drept al impunerii este art. 261 alin 1 și alin 4 din Legea 95-2006, art. 119, 120, 120indice 1, din OG 92/2003 .
Deși s-a analizat pe fond contestația administrativ fiscală, pârâta a menționat, suplimentar și împrejurarea ca aceasta a fost formulata tardiv, în contextul in care deciziile au fost comunicate în 03.07.2012.
Analizând actele administrative atacate, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate prin acțiune, instanța reține ca acțiunea formulata de reclamanta nu este întemeiata, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente.
Este adevărat ca în mod eronat pârâta a apreciat ca înscrisul depus la fila 17 dosar poate proba comunicarea legală a actelor de impunere, reținând ca si consecință că este tardiv formulata contestația
Instanța reține ca, în condițiile in care nu s-a efectuat comunicarea potrivit art. 44 din OG 92/2003, contestația administrativ fiscala înregistrată la CJAS Sibiu la data de 22.11.2013 ( fila 29 dosar) nu poate fi respinsă ca tardiv formulata, autoritatea competentă având obligația de a analiza pe fond contestația.
Tribunalul constata că prin Decizia nr._/08.01.2014 pârâta a analizat și pe fond contestația formulată respingând-o ca neîntemeiată, context în care reținerea eronată a a tardivității nu poate sta la baza anulării acestei decizii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a stabili creanța fiscală conform dispozițiilor art. 91 Cpf instanța retine că prin emiterea deciziilor de impunere atacate prin contestație administrativ fiscală, ce constituie titlul de creanța, organele fiscale si - au exercitat dreptul de a stabili obligația fiscala in termenul de prescripție de 5 ani, context în care excepția invocata apare ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care se va respinge.
Conform deciziei atacate, creanța fiscală constă în obligația de plată a contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, estimată pentru anul 2007, scadentă la data de 25.01.2008. Pentru aceste obligații fiscale, plata se face anual, potrivit art. 257 alin. 5 lit. c, din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în varianta în vigoare înainte de abrogarea lui ca urmare a prevederilor OUG 88/2013, ceea ce înseamnă că scadența obligației de plată ar fi fost la 25.01.2008.
Potrivit art. 24 din OG 92/2003, creanțele fiscale se sting, printre altele prin prescripție, iar potrivit art. 91 alin. 1 din OG 92/2003, „Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani." Potrivit alin. 2 al aceluiași art. "Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel." Iar potrivit art. 23 alin. 1 "Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează."
În măsura în care se apreciază că baza de impunere o constituie venitul din chirii aferente anului 2007, pentru care se datorează contribuții la FNUASS și văzând prevederile art. 91 și 23 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se constată că baza de impunere s-a constituit în anul 2007, iar termenul de prescripție de 5 ani, în interiorul căruia organul fiscal avea dreptul de a stabili obligația fiscală a început începută să curgă la 01.01.2008 și a încetat la data de 01.01.2013. Decizia nr. 2274.1 / 31.05.2012 s-a emis data de 31.05.2012, astfel cum rezulta din cuprinsul actului, aspect care nu are legătură cu procedura de comunicare a deciziei chiar dacă anunțul colectiv făcut de organul fiscal cu privire la faptul că au fost emise acte administrativ fiscale pentru mai mulți contribuabili este datat 19.03.2013, adică peste termenul de prescripție de 5 ani.
Cu privire la aspectele de fond invocate de reclamanta, instanța constata că există titlul de creanță, fiind valabil încheiat chiar și în lipsa declarației contribuabilului de realizare a veniturilor din cedarea folosinței imobilelor, în contextul existenței obligației legale de a formula declarația conform art. 215 alin 3 din Legea 95/2006, iar din adeverința nr._ /26.11.2014 emisă de AJFP Sibiu (fila 93 dosar) rezulta că în anul 2007 reclamanta figura cu venituri declarate la Administrația Finanțelor Publice estimate la nivelul sumei de_ lei .
De asemenea, se constată că, în mod corect, a reținut organul fiscal că, în lipsa îndeplinirii obligației de a declara veniturile nu se poate impune pârâtei obligația de informare prevăzută de art. 222 din legea 95/2006.
Necomunicarea actului administrativ fiscal nu afectează valabilitatea acestuia, ci, potrivit art. 45 din Cpf, actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect față de acesta. După comunicarea actului se naște dreptul contribuabilului de a exercita calea administrativă de atac, iar după soluționare sau la împlinirea termenului de atac, titlul de creanță devine titlu executoriu, luând naștere dreptul de a se solicita executarea silită.
Cuantumul obligațiilor a fost corect stabilit de pârâta la nivelul cotei de 6,5 %, reglementat de dispozițiile art. 257 alin2 litera f din Legea 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii. Potrivit art. 257 alin 1 „Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%*), care se aplică asupra: f)**) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Pentru anul 2009, cota datorată de angajat, reglementată de prezentul articol, a fost stabilită la 5,5%. C. respectivă se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Cu privire la accesorii instanța reține că data nașterii fiecărei obligații fiscale este cea a constituirii bazei de impunere ce coincide cu momentul (data) efectuării operațiunii de încasare a venitului. Stingerea acestor obligații fiscale se face în principal prin plată voluntară și, corelativ, prin încasarea lor de organele abilitate. Pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată se datorează de către debitor, conform art. 119 din O.G. 92/2003, dobânzi și penalități de întârziere ce încep să curgă după data scadenței obligației principale.
Rezultă din cele ce preced că între obligația fiscală, pe de o parte, și dobânzile și penalitățile de întârziere, pe de altă parte, este un raport de accesorietate, inexistența obligației principale antrenând inexistența obligației privind dobânzile și penalitățile de întârziere, raportul nefuncționând și în sens invers. Existența și întinderea obligațiilor accesorii nu este afectată de necomunicarea actului administrativ ce le constată sau a actului administrativ ce constată obligația fiscală principală, ci numai de existența obligației principale și momentul stingerii acesteia prin plată sau altă modalitate prevăzută de lege. A raționa invers ar releva confuzia între executabilitatea actului și scadența obligației ce o constată (stabilește), raportul de accesorietate funcționând, așa cum s-a arătat, între obligația fiscală principală, pe de o parte, și dobânzile și penalitățile de întârziere, și nu între actele administrativ fiscale prin care se constată sau se stabilesc, atunci când sunt acte distincte.
Or, de vreme ce actul administrativ fiscal ce constată obligația principală este valabil, pentru considerentele de mai sus și actul ce stabilește accesoriile obligației fiscale principale are aceeași soartă.
Cu privire la elementele deciziei de impunere instanța reține că potrivit art. 46 C.proc.fisc. nulitatea actului administrativ fiscal poate fi antrenată pentru lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
Deși conform art. 43 C.proc.fisc. motivul de fapt și temeiul de drept sunt elemente ce intră în conținutul actului administrativ, lipsa acestor elemente nu afectează validitatea acestuia.
În speță, se observă că decizia atacată conține toate elementele prevăzute de art. 46 din actul normativ menționat anterior sub sancțiunea nulității. De asemenea, aceasta cuprinde, contrar susținerilor reclamantei: perioada pentru care s-au calculat contribuții și natura veniturilor care au determinat stabilirea obligației de plată (veniturile impozabile obținute din cedarea folosinței bunurilor din 2007) și temeiul de drept al stabilirii obligației de plată, oferind suficiente indicii destinatarului actului administrativ cu privire la impunerea sa, de natură a justifica măsura luată și a oferi instanței posibilitatea exercitării unui control de legalitate adecvat.
Motivarea măsurii luate este suplimentată și prin răspunsul la contestația administrativă materializată prin decizia atacată care răspunde exigențelor art. 211 C. proc. fisc., conținând toate elementele prescrise în această normă cu excepția căii de atac, termenului de exercitare a acesteia și instanței competente, de care însă nu se poate prevala, însă, reclamanta care a cunoscut și contestat în termenul legal și la instanța competentă acest act administrativ.
De asemenea, Tribunalul reține că venitul impozabil în funcție de care s-a stabilit obligația plății contribuției la FNUASS este cel din decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate de reclamantă din cedarea folosinței bunurilor în perioada emisă de Administrația Finanțelor Publice Sibiu.
În baza considerentelor reținute mai sus, in baza dispozițiilor art. 18 din Legea 554/2004 Tribunalul va respinge acțiunea formulata de reclamantă.
Având in vedere soluția preconizata cu privire la acțiune, in baza dispozițiilor art. 451, reclamanta fiind partea care a pierdut procesul, instanța va respinge și solicitarea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului de a constata creanțe fiscale.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. D. cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE SIBIU cu sediul în Sibiu, Bvd. M. Viteazul, nr. 4.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P. 30.04.2015
Tehnored. D.E.P.06.05.2015
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 741/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 163/2015.... → |
|---|
