Recurs. anulare hotărâre de consiliu local
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 988 din data de 13.05.2016
CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local
- art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general
Criticile aduse sentinței de către recurentă pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, greșita interpretare a dispozițiilor legale.
Analizând acest motiv de recurs, Curtea a constatat că nu este întemeiat.
Conform art. 1 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a instituit în sarcina persoanelor fizice care dețin terenuri în intravilanul Municipiul O., înregistrate la categoria folosință agricolă - arabil, pășune, fâneață, vie, livadă, să depună la Primăria Municipiului O., în vederea analizării situației privind construibilitatea terenurilor, următoarele documente: cerere tip, copie extras CF, orice alte documente deținute, de tipul documentații cadastrale, schițe topografice, planul de situație.
Prin dispozițiile art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a stabilit că în cazul neprezentării în vederea analizării situației privind încadrarea în categorii de folosință a terenurilor din punct de vedere urbanistic și a confirmării înscrierii în documente a categoriei de folosință corespunzătoare a fiecărui teren în parte, începând cu 01.07.2013, impozitele percepute pentru terenurile fără categorie de folosință vor fi stabilite la categoria curți construcții.
Instanța a reținut că una din condițiile de valabilitate ale oricărui act administrativ este conformitatea acestuia cu legea și cu actele normative cu forță juridică superioară.
În speță, prevederea legală criticată, art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013 nu este în nici un vreun fel contrară normelor cu forță juridică superioară sau cu legea.
Potrivit art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, care reglementează criteriile de clasificare și identificare a categoriilor de folosință a terenurilor și construcțiilor, în categoria terenurilor ocupate cu construcții și curți, sunt cuprinse terenurile cu diverse utilizări și destinații, de exemplu: clădiri, curți, fabrici, uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere și petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debușee, grădini botanice și zoologice, parcuri, cimitire, piețe, rampe de încărcare, fâșia de frontieră, locuri de depozitare, precum și alte terenuri care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosință prevăzute la punctele anterioare.
Potrivit art. 6 al. 1 din Ordinul nr. 95/2010, pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010 - 2014, înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declarației date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care dispune de capacitate deplină de exercițiu, după cum urmează: a) prin vizitarea persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol; b) la primărie, în cazul în care un reprezentant major al persoanei fizice se prezintă din propria inițiativă sau pentru rezolvarea altor probleme; c) pe baza declarației trimise prin poștă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala persoanei care are obligația de a fi înregistrată în registrul agricol; d) pe baza unei procuri notariale date de capul gospodăriei; e) prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligația să efectueze declarațiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol.
Prin urmare au fost prevăzute mai multe modalități legale de obținere a declarațiilor în baza cărora se realizează înscrierea datelor în registrul agricol. Pârâta a optat pentru varianta prevăzută la litera e, prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligația să efectueze declarațiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol, adoptând în acest sens H.C.L. nr. 178/2013, în conformitate cu prevederile art. 6 al. 6 din Ordinul nr. 95/2010, potrivit cărora, modalitatea prevăzută de al. 1 lit. e), poate fi utilizată numai dacă este aprobată prin hotărâre a consiliului local.
În această situație, în care s-a optat pentru varianta prev. de art. 6 lit. e), nu sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. 3 din Ordin, neputându-se considera că în situația în care persoanele fizice sau cele juridice nu fac declarațiile la termenele prevăzute la alin. (1) și (2), nu au intervenit niciun fel de modificări, astfel că în registrul agricol se reportează din oficiu datele din anul precedent.
Prin H.C.L. nr. 178/2013, nu s-a stabilit o altă modalitate de înregistrare a terenurilor decât cea stabilită prin dispozițiile legale enunțate și nici nu s-a dispus schimbarea categoriei de folosință a unor terenuri.
Dispozițiile art. 4 dispun trecerea în categoria curți construcții doar a terenurilor fără categorie de folosință, fără a face referire la o suprafață standard, reluând practic dispoziția stabilită prin art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, potrivit căruia, fac parte din categoria de folosință curți construcții, terenurile care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosință prevăzute la punctele anterioare.
Adeverințele la care face referire recurenta, nu prezintă relevanță în raport de procedura pentru care a optat pârâta, care impunea îndeplinirea de către recurentă a obligațiilor impuse.
Decizia nr. 988 din 13.05.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr. 4741/111/ 2013**
Prin Sentința nr. 2315/CA/19.10.2015 pronunțată în dosar nr. 4741/111/CA/2013**, Tribunalul B. a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată de reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului O. și Consiliul Local al Municipiului O.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate ale prevederilor art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013, iar în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit atribuția de a depune la Primăria Mun. O. documentele solicitate, în mod corect a fost stabilit impozitul pentru terenurile deținute de această la categoria curți construcții, fiind avute în vedere și dispozițiile art. 7 din H.C.L. nr. 178/2013, potrivit cărora debitele fiscale înregistrate ca urmare a încadrării unei suprafețe de maxim 850 mp în categoria terenuri cu construcții, se mențin până la comunicarea Instituției Arhitectului Șef privind încadrarea în categoria de folosință.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă M. C., solicitând casarea sentinței și admiterea acțiunii, pentru următoarele motive:
Susține că încadrarea terenurilor la o anumită categorie de folosință se face potrivit Ordinului MAI nr. 534/2001, că nu există teren fără categorie de folosință, după cum nu există nici categoria de "teren construibil";.
Terenurile în discuție, proprietatea sa, au categorie de folosință și anume "teren arabil";, fapt atestat chiar de adeverințe emise de pârâtă și de Registrul Agricol.
Recurenta invocă faptul că prin H.C.L. O. nr. 178/2013, se instituie o altă procedură decât cea legală de încadrare a unui teren în categoria de folosință, făcându-se referire la verificarea categoriei de construibilitate, categorie care nu există în niciun act normativ în vigoare. Susține că procedura legală prevede că declararea categoriei de folosință se face de către proprietar, pe baza actelor, la Registrul agricol și la Direcția economică în vederea impunerii fiscale, iar dacă sunt dubii legate de veridicitatea declarațiilor în Registrul agricol sau la organul fiscal, pot fi efectuate verificări. Susține că adeverințele depuse la dosar indică tocmai faptul că inspectori ai primăriei s-au deplasat la fața locului și au constatat realitatea declarațiilor.
Categoria de folosință a terenului "curți-construcții"" la care primăria a încadrat terenurile, presupune existența unor construcții de genul celor enumerate la pct. 8.2.10 a Ordinului 534/2001 pe aceste terenuri, fapt nereal, întrucât terenurile sunt libere de construcții.
Apreciază că instanța de fond a dat câștig de cauză Primăriei Municipiului O., doar pt. faptul că nu s-a urmat procedura instituită de H.C.L. O. nr. 178/2013, deși terenurile sunt încadrate la categoria de folosință "teren arabil";.
Invocă prevederile art. 78 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora persoanele fizice care au schimbat categoria de folosință a terenurilor agricole pe care le dețin în proprietate sunt obligate să comunice, în termen de 30 de zile de la data la care a avut loc această operațiune, modificarea intervenită oficiului de cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol, județean sau al municipiului B., care are obligația să o înregistreze. Arată că nu este cazul său, întrucât s-au menținut declarațiile atât la Registrul Agricol, cât și la organul fiscal.
Intimații-pârâți Primăria Municipiului O. și Consiliul Local O. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței nr. 2315/CA/2015 pronunțată de Tribunalul B.
Apreciază intimații că adoptarea H.C.L. nr.178/2013 s-a impus avându-se în vedere constatarea unor neconcordante între declarațiile date pe proprie răspundere, potrivit art. 258, alin. (1) din Codul Fiscal, de persoanele fizice proprietari de terenuri și planurile urbanistice existente, iar prevederile acestuia nu contravin prevederilor legale, având în vedere că aceste dispoziții nu vin să încadreze terenurile aflate în proprietatea persoanelor fizice într-o anumită categorie de folosință.
Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerințe, respectiv actele să fie adoptate sau emise de autoritățile competente din punct de vedere material și teritorial și în limitele acestei competențe, conținutul actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căruia este emis și cu actele normative cu forță juridică superioară; actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pune în executare, să fie actuale și oportune; să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
Condițiile ce determină legalitatea actului administrativ trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel încât absența uneia dintre aceste condiții duce la nelegalitatea actului.
Apreciază că actul administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 178/2013 a Consiliului Local O., este conform cu conținutul legii în baza căruia a fost emis și cu actele cu forță juridică superioară. Prin emiterea H.C.L. nr. 178/2013 privind unele măsuri de reglementare a situației terenurilor din intravilanul Municipiului O., s-a realizat armonizarea reglementărilor speciale în legătură cu modul de stabilire a impozitelor pentru terenurile aflate în intravilanul localității, fără a se aduce atingere dreptului de proprietate, în esență.
În conformitate cu dispozițiile art. 36, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliile locale "aprobă și stabilesc impozitele și taxele locale, în condițiile legii", iar potrivit art. 36, alin. (4), lit. e) "aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale".
Precizează intimații că dispozițiile H.C.L. nr. 178/2013 prin art. 1 impun doar obligativitatea persoanelor fizice care dețin terenuri în intravilanul Municipiului O. ca, până la data de 30.06.2013, să depună la Primăria Municipiului O. - Instituția Arhitectului Șef, potrivit prevederilor art. 6, lit. e) din Ordinul nr. 95/2010 pentru aprobarea Normei tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014, declarație pe proprie răspundere însoțită de documentația justificativă în vederea eliberării și înregistrării adeverinței privind categoriile de folosință ale terenului în Registrul Agricol și în evidențele fiscale.
Instituția Arhitectului Șef urma să analizeze cererea însoțită de documentele depuse de proprietarii de terenuri-persoane fizice și să comunice acestora, Direcției Economice și Compartimentului Registrul Agricol adeverința privind regimul de construibilitate al parcelei, în vederea impozitării și înscrierii în Registrul Agricol în temeiul legii.
Apreciază intimații că măsura prevăzută la art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013 este o măsură legală având în vedere faptul că această măsură se aplică doar pentru terenurile fără categorie de folosință, respectiv pentru acele terenuri ale căror proprietari, deși înștiințați, nu s-au prezentat în termenul legal în vederea încadrării terenului în categoria de folosință corespunzătoare și înscrierea acestuia în Registrul Agricol potrivit dispozițiilor art. 6, lit. e) și art. 24, alin.(17) din Ordinul nr. 95/2010 pentru aprobarea Normei tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014.
Totodată, învederează intimații faptul că în conformitate cu prevederile Hotărârii Consiliului Local O. nr. 10/11.01.2013, parcelele de teren deținute de persoanele fizice în suprafață mai mică de 850 mp se vor impozita la categoria terenuri cu construcții aferent zonei fiscale în care se află. În cazul parcelelor de teren deținute de persoane fizice mai mari de 850 mp, se va impozita la categoria teren cu construcții aferent zonei fiscale în care se află, cel puțin o suprafață de 850 mp., exceptând terenul ocupat de clădiri.
H.C.L. O. nr. 10/2013, unul dintre actele în conformitate cu prevederile căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 74994/15.10.2013, a fost modificată prin H.C.L. nr.177/28.02.2013, în sensul eliminării prevederilor privind reîncadrarea fiscală a unei suprafețe de minim 850 mp. în categoria terenurilor cu construcții.
Arată intimații că prin adoptarea H.C.L. O. nr. 178/2013 este mai mult decât evident faptul că obiectivele urmărite de autoritatea locală au fost acelea de a reglementa situația unor terenuri situate în intravilanul Municipiului O. prin corectarea și corelarea evidentelor cu documentația de urbanism și cu situația faptică existentă în teren.
În drept, intimații invocă dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; prevederile H.C.L. nr. 178/28.02.2013 privind unele măsuri de reglementare a situației terenurilor din intravilanul Municipiului O.; dispozițiile Ordinului nr.95/2010 pentru aprobarea Normei tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010-2014; prevederile H.C.L. nr. 10/2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013; dispozițiile H.C.L. O. nr. 177/28.02.2013 privind aprobarea modificării Hotărârii Consiliului Local nr. 10/2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013; dispozițiile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței de către recurentă pot fi încadrate în motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, greșita interpretare a dispozițiilor legale.
Analizând acest motiv de recurs, Curtea a constatat că nu este întemeiat.
Conform art. 1 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a instituit în sarcina persoanelor fizice care dețin terenuri în intravilanul Municipiul O., înregistrate la categoria folosință agricolă - arabil, pășune, fâneață, vie, livadă, să depună la Primăria Municipiului O., în vederea analizării situației privind construibilitatea terenurilor, următoarele documente: cerere tip, copie extras CF, orice alte documente deținute, de tipul documentații cadastrale, schițe topografice, planul de situație.
Prin dispozițiile art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013, s-a stabilit că în cazul neprezentării în vederea analizării situației privind încadrarea în categorii de folosință a terenurilor din punct de vedere urbanistic și a confirmării înscrierii în documente a categoriei de folosință corespunzătoare a fiecărui teren în parte, începând cu 01.07.2013, impozitele percepute pentru terenurile fără categorie de folosință vor fi stabilite la categoria curți construcții.
Instanța a reținut că una din condițiile de valabilitate ale oricărui act administrativ este conformitatea acestuia cu legea și cu actele normative cu forță juridică superioară.
În speță, prevederea legală criticată, art. 4 din H.C.L. nr. 178/2013 nu este în nici un vreun fel contrară normelor cu forță juridică superioară sau cu legea.
Potrivit art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, care reglementează criteriile de clasificare și identificare a categoriilor de folosință a terenurilor și construcțiilor, în categoria terenurilor ocupate cu construcții și curți, sunt cuprinse terenurile cu diverse utilizări și destinații, de exemplu: clădiri, curți, fabrici, uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere și petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debușee, grădini botanice și zoologice, parcuri, cimitire, piețe, rampe de încărcare, fâșia de frontieră, locuri de depozitare, precum și alte terenuri care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosință prevăzute la punctele anterioare.
Potrivit art. 6 al. 1 din Ordinul nr. 95/2010, pentru aprobarea Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2010 - 2014, înscrierea datelor în registrul agricol se face pe baza declarației date pe propria răspundere de capul gospodăriei sau, în lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, care dispune de capacitate deplină de exercițiu, după cum urmează: a) prin vizitarea persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol; b) la primărie, în cazul în care un reprezentant major al persoanei fizice se prezintă din propria inițiativă sau pentru rezolvarea altor probleme; c) pe baza declarației trimise prin poștă, cu confirmare de primire, pe cheltuiala persoanei care are obligația de a fi înregistrată în registrul agricol; d) pe baza unei procuri notariale date de capul gospodăriei; e) prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligația să efectueze declarațiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol.
Prin urmare au fost prevăzute mai multe modalități legale de obținere a declarațiilor în baza cărora se realizează înscrierea datelor în registrul agricol. Pârâta a optat pentru varianta prevăzută la litera e, prin invitarea la primărie a persoanelor fizice care au obligația să efectueze declarațiile pentru înscrierea datelor în registrul agricol, adoptând în acest sens H.C.L. nr. 178/2013, în conformitate cu prevederile art. 6 al. 6 din Ordinul nr. 95/2010, potrivit cărora, modalitatea prevăzută de al. 1 lit. e), poate fi utilizată numai dacă este aprobată prin hotărâre a consiliului local.
În această situație, în care s-a optat pentru varianta prev. de art. 6 lit. e), nu sunt aplicabile prevederile art. 17 alin. 3 din Ordin, neputându-se considera că în situația în care persoanele fizice sau cele juridice nu fac declarațiile la termenele prevăzute la alin. (1) și (2), nu au intervenit niciun fel de modificări, astfel că în registrul agricol se reportează din oficiu datele din anul precedent.
Prin H.C.L. nr. 178/2013, nu s-a stabilit o altă modalitate de înregistrare a terenurilor decât cea stabilită prin dispozițiile legale enunțate și nici nu s-a dispus schimbarea categoriei de folosință a unor terenuri.
Dispozițiile art. 4 dispun trecerea în categoria curți construcții doar a terenurilor fără categorie de folosință, fără a face referire la o suprafață standard, reluând practic dispoziția stabilită prin art. 8.2.10 din Ordinul nr. 534/2001, potrivit căruia, fac parte din categoria de folosință curți construcții, terenurile care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosință prevăzute la punctele anterioare.
Adeverințele la care face referire recurenta, nu prezintă relevanță în raport de procedura pentru care a optat pârâta, care impunea îndeplinirea de către recurentă a obligațiilor impuse.
Pentru aceste motive, recursul a fost respins ca nefondat în temeiul art. 496 Cod procedură civilă.
| ← Recurs. anulare proces verbal de control întocmit de... | Plângere administrativă achiziţii publice. Jurisprudență... → |
|---|
