CONTRACT DE LOCAŢIUNE. TACITA RELOCAŢIUNE. PUBLICAREA SCOATERII LA LICITAŢIE A SPAŢIULUI ÎNCHIRIAT. EFECTE
| Comentarii |
|
Publicarea scoaterii la licitaţie, în vederea închirierii, a unui spaţiu deţinut de chiriaş în baza unui contract de închiriere reînnoit prin tacita relocaţiune constituie denunţarea tacitei relocaţiuni, conform art. 1436 alin. 2 şi art. 1437 C. civ.
(Secţia comercială, decizia nr. 3807 din 6 iulie 2000)
- Extras -
Reclamanta a solicitat să se anuleze licitaţia ţinută la 7 mai 1998, în sensul anulării procesuiui verbal de adjudecare nr. 701 din 7 mai 1998 privind spaţiul comercial situat în Odorheiul Secuiesc, str. K.L. nr. 28, din 22,95 mp suprafaţă comercială şi 14,9 mp depozit.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 2 din 25 martie 1999 a respins acţiunea, instanţa considerând că licitaţia a fost organizată şi s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor Legii nr. 69/ 1991 şi Hotărârii nr. 9/1998 a Consiliului Local Odorheiu Secuiesc.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 244/A din 20 septembrie 1999 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi anulării procesului verbal de licitaţie din 7 mai 1998.
Recursul reclamantei este fondat.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis apelul declarat de reclamantă şi a anulat licitaţia din 7 mai 1998 organizată de pârâtă pentru spaţiul comercial din litigiu considerând că acesta este deţinut de către S.C. AGROS S.A., în calitate de chiriaşă, în baza contractului de închiriere nr. 5 din 28 iulie 1990,
situaţie care era de natură să excludă spaţiul de la vânzarea acestuia la licitaţie publică.
Probele administrate în cauză evidenţiază cu totul altă situaţie juridică cu privire la acest spaţiu.
Astfel, din contractul de închiriere nr. 5 din 28 iulie 1990 “rezultă că pârâta R.A. URBAN GOS Odorheiul Secuiesc (fosta întreprindere de Exploatare şi Gospodărire Comunală) a închiriat reclamantei spaţiul comercial în discuţie pentru o perioadă de 5 ani începând cu 1 august 1990 şi până la 1 august 1995. După expirarea acestui termen, reclamanta a continuat să folosească spaţiul fără a încheia un nou contract de închiriere.
Este adevărat că prin adresa nr. 140 din 28 ianuarie 1998 pârâta a comunicat reclamantei că pentru lunile ianuarie - februarie 1998, aceasta datorează o chirie de 1.081.000 de lei, dar această adresă nu a fost urmată de încheierea unui nou contract care să fie semnat de ambele pârâte.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 9/1998 a Consiliului Local al municipiului Odorheiul Secuiesc se hotărăşte ca la expirarea termenelor de închiriere a spaţiilor comerciale din proprietatea Consiliului Local, din care făcea parte şi spaţiul comercial în litigiu, acestea vor fi scoase la licitaţie pentru închiriere.
în aceste condiţii se organizează licitaţia din 7 mai 1998 la care se înscrie în calitate de licitatoare şi reclamanta, ceea ce dovedeşte că, chiar aceasta nu s-a mai considerat chiriaşă a spaţiului la data organizării licitaţiei.
Potrivit art. 1436 C. civ. locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare. Este adevărat că după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de locaţiune reclamanta a continuat să deţină spaţiul, având loc în aceste condiţii tacita relocaţiune, care însă a încetat la 28 februarie 1998 când spaţiul a fost scos la licitaţie în vederea închirierii, licitaţie la care s-a înscris şi reclamanta, depunând în acest sens plicul cu oferta făcută în raport cu caietul de sarcini pe care l-a primit de la pârâtă.
Publicarea scoaterii la licitaţie a spaţiului despre care a luat cunoştinţă şi reclamanta, constituie denunţarea tacitei relocaţiuni despre care vorbeşte art. 1437 C. civ. cu trimitere la art. 1436 alin. 2 C. civ.
Aşa fiind, greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că la data organizării licitaţiei reclamanta avea calitatea de chiriaşă a spaţiului în litigiu şi că deci acesta nu putea fi scos la licitaţie în vederea închirierii.
în consecinţă, recursul de faţă este fondat urmând a fi admis şi în baza art. 314 C. pr. civ. să se caseze decizia civilă nr. 244/A din 20 septembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş -Secţia comercială şi de contencios administrativ în sensul că se respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile 232 din 25 martie 1999 pronunţată de Tribunalul Harghita.
| ← CHELTUIELI UTILE. CHELTUIELI VOLUPTUARII. DEOSEBIRI | CONTRACT DE LOCAŢIUNE. TACITA RELOCAŢIUNE. PUBLICAREA... → |
|---|
