CSJ. Decizia nr. 710/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 710Dosar nr. 7569/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 iunie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Târgu Jiu a chemat în judecată pârâta CEC, sucursala Târgu Jiu, solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 427.168.730 lei contravaloare lucrări construcţii, 211.295.374 lei penalităţi de întârziere în decontare precum şi cheltuieli de judecată aferente, potrivit contractului nr. 1/26 din 19 octombrie 1994, pentru lucrările executate la obiectivul sediului sucursalei C.E.C. Târgu Jiu.
La data de 20 iunie 2000 pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei –pârâte la plata sumei de 3.062.468.128 lei reprezentând penalităţi de întârziere în executarea lucrărilor peste termenul de 31 mai 1998 convenit prin actul adiţional nr. 2 din 18 februarie 1998 calculate până la încheierea procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor la data de 30 iulie 1999.
De asemenea a solicitat respingerea acţiunii motivat de împrejurarea că obligaţiile reciproce s-au stins prin compensarea în parte.
Tribunalul Gorj prin sentinţa civilă nr. 493 din 20 octombrie 2000 a admis acţiunea şi a respins cererea reconvenţională.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul iniţial, părţile au stabilit ca termen de predare a lucrării data de 15 mai 1996. Ulterior, s-au încheiat mai multe acte adiţionale şi s-a decalat termenul de predare, ultima modificare operând prin actul adiţional nr. 4 din 30 aprilie 1999, prin care s-a convenit ca predarea lucrării să aibă loc la data de 30 iulie 1999. Acest din urmă act adiţional a fost încheiat cu centrala C.E.C., deoarece sucursala pârâtă nu era îndreptăţită să prelungească termenul, aşa cum rezultă din adresa nr. 4094/1998, situaţie în care actul adiţional nr. 4 este valabil încheiat subunitatea neavând personalitate juridică.
Valoarea lucrărilor a fost stabilită potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, omologat de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta C.E.C. S.A. Bucureşti, sucursala Târgu Jiu, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea soluţiei atacate.
Se susţine că sucursala Târgu Jiu are capacitate juridică de la data înregistrării de la data înregistrării la Registrul Comerţului, astfel încât numai această sucursala putea hotărî declararea termenului de predare, Direcţia de Investiţii din cadrul centralei C.E.C. exprimând doar un aviz, reclamanta fiind răspunzătoare pentru nerespectarea termenului de predare a lucrării, iar pretenţiile acesteia nu se mai justifică fiind stinse prin compensare.
Curtea de apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 587 din 12 iunie 2001 a respins apelul ca nefondat.
La motivarea soluţiei s-a reţinut că potrivit prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 66/1997, sucursalele înfiinţate de către C.E.C. sunt unităţi subordonate fără personalitate juridică, situaţia juridică a acestora fiind confirmată şi de art. 3 lit. d) din Legea bancară nr. 58/1998.
În acest context pentru angajarea valabilă a consimţământului C.E.C. S.A. era necesară, potrivit legii, exprimarea voinţei persoanei juridice chiar, prin reprezentanţii ei, ori prin reprezentanţii sucursalelor numai în limitele împuternicirii acordate, astfel că actul adiţional nr. 4 prin care n-a declarat termenul de predare al lucrării este perfect valabil situaţie în care nu există întârziere în îndeplinirea de către reclamantă a dispoziţiilor asumate .
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că nu operează compensarea de drept prevăzută de art. 1144 C. civ.
S-a mai reţinut că în cauză s-a efectuat citarea părţii în condiţiile legii respectiv persoana juridică implicată C.E.C., sucursala Târgu Jiu.
Apreciind că prin apelul promovat s-a contestat şi soluţia privind cererea reconvenţională instanţa de apel a dat în debit pârâta pentru taxa de timbru aferentă câtimii acesteia.
Cu petiţia înregistrată la data de 24 iulie 2001 pârâta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la dispoziţiile art. 304 pct. 3, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel nu avea competenţa de dare în debit cu diferenţa de taxă de timbru având în vedere situaţia limitată prevăzută de art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.
De asemenea se arată că s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii respectiv actul adiţional nr. 4/1999, în speţă nefiind îndeplinită una din condiţiile esenţiale ale convenţiei respectiv consimţământul sucursalei C.E.C. Târgu Jiu, viza Direcţiei de Investiţii din cadrul C.E.C. S.A. fiind dată din eroare, contractul iniţial fiind încheiat de reprezentanţii sucursalei.
Se critică soluţia instanţei de apel şi sub aspect procedural, respectiv faptul că judecata s-a făcut cu lipsă de procedură considerând că C.E.C., sucursala Târgu Jiu, nu are persoanalitate juridică nu s-a citat C.E.C. S.A. Bucureşti.
Se specifică că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare respectiv nu a solicitat originalul actului adiţional nr. 4 din 30 aprilie 1999 însoţit de graficul de eşalonare de lucrări, apreciind că a fost falsificat termenul, copia legalizată fiind realizată la data de 7 septembrie 2000 după 12 luni de la retragerea celor 3 originale de directorul Direcţiei de Investiţii.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ. constituie motiv de casare când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
În speţă, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, instanţa de judecată are obligaţia verificării legalităţii taxelor de timbru ce trebuie achitate anticipat.
Este adevărat că în situaţia în care instanţa investită cu soluţionarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal are posibilitatea dării în debit, dar normele legale în materie nu interzic darea în debit şi în alte cazuri cum este cel în speţă şi nici nu se poate reţine că procedând astfel s-a încălcat competenţa altei instanţe dat fiind şi caracterul devolutiv al apelului, dar şi îndrituirea dată expres prin lege instanţei de verificare şi apreciere asupra legalităţii timbrajului.
De reţinut că, în speţă, s-a criticat măsura dării în debit şi nu aspecte privind obligativitatea achitării taxei de timbru.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la interpretarea actului adiţional nr. 4/1999.
Aşa cum rezultă şi instanţa de apel, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 66/1997, republicată, sucursalele înfiinţate de C.E.C. sunt unităţi subordonate fără personalitate juridică, fapt confirmat şi de poziţia sucursalei C.E.C. Târgu Jiu care prin adresa nr. 4094/1998 a solicitat organului ierarhic avizul pentru decalarea termenului de predare a lucrării această poziţie confirmând limitele capacităţii sale.
De remarcat faptul că atât contractul încheiat în anul 1994, cât şi actele adiţionale convenite ulterior, au fost întocmite de către C.E.C. S.A., sucursala Judeţeană Gorj, reprezentanţii sucursalei având împuternicirile şi avizările societăţii centrale acţionând pe tot parcursul derulării raporturilor comerciale cu intimata în limitele şi cu avizele acordate de către C.E.C. S.A. Bucureşti.
Faţă de cele arătate, justificat instanţa de apel a apreciat că încheierea actului adiţional nr. 4 prin care s-a decalat termenul de execuţie la obiectivul contractat este de competenţa societăţii cu personalitate juridică fiind valabil încheiat.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, Curtea urmează a înlătura critica formulată motivat de faptul că în cauză nu este vorba despre două persoane juridice distincte ce pot sta în judecată respectiv C.E.C. S.A. Bucureşti şi sucursala Gorj, ci de o singură persoană juridică: C.E.C. S.A. Bucureşti, sucursala Târgu Jiu, recurenta fiind conceptată şi citată în cauză în această calitate de sucursală fără personalitate juridică, prin societatea centrală.
În ce priveşte administrarea probatoriilor art. 167 C. proc. civ. lasă la latitudinea instanţei încuviinţarea dovezilor şi prezentarea originalelor, în speţă neputând fi reţinută susţinerea potrivit căreia legalizarea actului adiţional s-a realizat la data de 7 septembrie 2000, după 12 luni de retragerea celor trei originale de directorul Direcţiei de investiţii ştiut fiind că potrivit dispoziţiilor legale în materie legalizarea înscrisurilor se face după originalul prezentat, iar pe de altă parte recurenta avea posibilitatea să uzeze de procedura înscrierii în fals în conformitate cu dispoziţiile art. 180 şi urm. C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluţia instanţei de apel este la adăpost de orice critică, urmând ca în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.E.C., sucursala Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 587 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Obligă recurenta la 35.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 711/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 707/2001. Comercial → |
|---|
