CSJ. Decizia nr. 711/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 711Dosar nr. 7570/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. G.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Bistriţa, solicitând obligarea acesteia la plata sumei 3.100 DM şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1811/C din 27 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta a efectuat un transport internaţional de marfă pe care pârâta l-a plătit în termenul de 5 zile stabilit în notificarea expediată.
Curtea de Apel Alba Iulia, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia civilă nr. 430/A din 25 mai 2001, a admis cererea şi schimbând în tot sentinţa atacată a obligat pe pârâtă la 2.625.954 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a considerat că potrivit art. 43 C. com. debitorii sunt de drept în întârziere pentru datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani astfel încât dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs la data de 6 august 2001, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 314 C. proc. civ.
Recurenta susţine că prin notificarea înaintată prin Biroul executorilor judecătoreşti a fost somată să plătească datoria de 3.100 DM în termen de 5 zile. Conformându-se termenului, la data de 8 noiembrie 2001 a achitat datoria înainte de primul termen de judecată, dar instanţa de apel a interpretat greşit probele şi dispoziţiile art. 275 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Reglementarea prin norme juridice a diferitelor relaţii sociale face ca unitatea dreptului să includă împărţirea sa în ramuri, prin care se stabileşte apartenenţa unei instituţii la un anumit raport juridic.
Dacă norma de drept material reglementează raporturile ce se nasc între persoane fizice şi juridice cu privire la drepturile şi obligaţiile izvorâte din acţiuni sau inacţiuni ale acestora, norma de drept procesual reglementează modul în care se desfăşoară activitatea organelor judiciare şi a celorlalţi participanţi la proces pentru apărarea drepturilor încălcate.
Delimitarea ramurilor de drept şi circumscrierea normei în una sau alta dintre ele, face ca aplicaţia normei de drept material să nu aibă incidenţă în materie procesuală.
Derogând de la principiul dies non interpellat pro hominen, art. 43 C. com. stabileşte curgerea de drept a dobânzilor, pentru datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani. Această regulă nu poate fi însă extinsă şi în materie procesuală.
Sub aspect procesual, pârâta a fost pusă în întârziere prin notificarea executorului judecătoresc dar ea s-a conformat termenului impus şi a plătit datoria în intervalul prevăzut de reclamantă.
Dacă dispoziţiile art. 43 C. com. îndreptăţesc pe creditor la primirea dobânzilor de la data când datoria a devenit exigibilă, dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. stabilesc, cu titlu de normă imperativă, că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Punerea în întârziere, a avut însă efectul scontat: pârâta a achitat debitul, aşa încât cererea de chemare în judecată a fost greşit introdusă. În acest fel atitudinea culpabilă a reclamantei, care nu a exercitat drepturile procesuale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, a fost sancţionată.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 430 din 25 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o modifică în sensul că va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Bistriţa împotriva deciziei nr. 430 din 25 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 717/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 710/2001. Comercial → |
|---|
