CSJ. Decizia nr. 717/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 717Dosar nr. 7597/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 noiembrie 1999 reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A. solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 337.117.446 lei penalităţi de întârziere pentru nedecontarea la termen a cantităţilor de medicamente livrate cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timişoara prin sentinţa civilă nr. 284 din 13 februarie 2001 a admis în parte acţiunea precizată, obligând pârâta la plata sumei de 478.332.948 lei cu titlu de penalităţi de întârziere cu 4.421.683 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, având în vedere şi una din variantele raportului de expertiză efectuat în cauză că penalităţile de întârziere pot fi acordate numai pentru decontarea cu întârziere a medicamentelor furnizate în perioada 1998-1999 numai acestea având la bază contracte încheiate care cuprindeau clauză penală.
Cu privire la penalităţile pretinse pentru anul 1997 prima instanţă le-a respins ca neîntemeiate, deoarece pentru această perioadă contractul expediat de reclamantă pârâtei nu întruneşte întâlnirea ofertei cu acceptarea, formularul nefiind semnat şi nici acceptat de reprezentanţii beneficiarei.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel ambele părţi, criticile reclamantei făcând referire la faptul că s-a reţinut greşit situaţia de fapt, penalităţile de întârziere aferente livrărilor efectuate în anul 1997 având la bază un contract perfect valabil în lumina dispoziţiilor art. 35 C. com.
Criticile pârâtei privesc greşita apreciere a probelor administrate în apărare respectiv faptul că pentru anul 1998 reclamanta nu şi-a executat întocmai şi la timp obligaţiile contractuale, iar în anul 1999 urmare privatizării s-a schimbat structura acţionariatului, actualului acţionat majoritar neputându-i fi imputabilă nerespectarea obligaţiilor contractuale.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 723 din 2 iulie 2001 a admis apelul pronunţat de reclamantă şi a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul majorării penalităţilor de întârziere la suma de 287.239.189 lei cu cheltuieli de judecată aferente şi a respins ca nefondat apelul pârâtei.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut valabilitatea contractului comercial nr. 18/1997 având în vedere aplicarea sigiliului societăţii pârâte pe acest înscris, coroborat cu conţinutul adresei nr. 414 din 25 februarie 1997 şi cu faptul că obiecţiunile formulate nu au vizat clauza penală.
În ce priveşte apelul pârâtei s-a reţinut că s-au probat susţinerile privind neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, iar răspunderea contractuală vizează persoana juridică şi nu acţionarul majoritar.
Cu petiţia înregistrată la data de 30 august 2001, pârâta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie făcându-se referire la dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9, şi 11 C. proc. civ.
Se susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât nu a răspuns apărărilor formulate respectiv faptul că nu s-a realizat acordul de voinţă privind încheierea contractului neexistând probe din conţinutul cărora să rezulte exprimarea neîndoielnică a societăţii de a se angaja juridic în condiţiile propuse în proiectul de contract.
De asemenea se apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii respectiv art. 39 C. com., făcându-se o apreciere eronată a probelor administrate, respectiv clauzelor cuprinse în art. 3 alin. (3) din contractul nr. 17/1998 care permitea furnizorului la prima întârziere în plată să rezilieze contractul.
Recursul este nefondat.
Motivele promovării căii de atac se referă la contractul nr. 18/1997 recurenta considerând că acesta nu a fost perfectat în condiţiile legii.
Potrivit adresei nr. 414 din 25 februarie 1997 transmisă de recurentă intimatei, nu reiese că s-au formulat obiecţiuni la propunerile furnizorului, dimpotrivă se restituie semnat de reprezentanţii legali.
Chiar dacă acest înscris a parvenit reclamantei-intimate nesemnat de conducerea beneficiarei nu se poate aprecia că nu s-a realizat acordul de voinţă faţă de dispoziţiile art. 35 C. com. potrivit cărora „dacă acceptarea a ajuns la cunoştinţa propuitorului în termenul hotărât de dânsul sau în termenul necesar schimbului propunerii şi al acceptării după natura contractului".
Faţă de aceste dispoziţii justificat instanţa de apel a considerat perfect valabil contractul încheiat chiar dacă nu există semnătura reprezentantului societăţii atâta timp cât s-a aplicat sigiliul acesteia, iar lipsa manifestării de voinţă a fost complinită prin adresa nr. 414 din 25 februarie 1997 care este edificatoare sub aspectul acceptării contractului încheiat.
În aceste condiţii teoria acceptării condiţionate sau limitată invocată de recurentă nu poate fi primită, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală, recursul urmând a fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C.A. S.A. Timişoara împotriva deciziei nr. 723 A din 2 iulie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 721/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 711/2001. Comercial → |
|---|
