CSJ. Decizia nr. 1026/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1026/2003
Dosar nr. 2510/2003
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, Administraţia Domeniului Public, a solicitat prin acţiune obligarea pârâtei SC R.E.B.U. la plata sumei de 450.000.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei egale cu amortismentul mijloacelor fixe, predate pârâtei, calculată pe perioada 1 iulie 1997 - 30 noiembrie 1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că i-a predat pârâtei 8 tractoare cu remorci, conform dispoziţiei Primarului General nr. 721 din 30 mai 1997 şi că prin Hotărârea Consiliului General al municipiului Bucureşti, având nr. 159 din 4 septembrie 1997, s-a stabilit ca pârâta să plătească o chirie egală cu valoarea amortismentului.
A mai susţinut că pârâta a refuzat să încheie contracte de închiriere şi că, în cele din urmă, tractoarele cu remorcă au fost restituite, dar s-a refuzat plata chiriei.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5058 din 18 septembrie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Instanţa de fond a apreciat că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că utilajele au fost folosite efectiv de pârâtă sau că predarea-primirea s-a făcut după apariţia Hotărârii Consiliului General al municipiului Bucureşti. În acest context, pretenţiile pentru plata chiriei au fost considerate ca neîntemeiate.
Apelul declarat de reclamanta, Administraţia Domeniului Public, sector 6, Bucureşti, împotriva sentinţei de fond a fost respins prin Decizia nr. 83 din 25 ianuarie 2001.
Criticile aduse sentinţei, prin care s-a susţinut că au fost nesocotite procesele-verbale de predare a utilajelor, care fac dovada că acestea au fost preluate de pârâta, cu consecinţa că, de la data preluării şi până la restituire, datorează chiria determinată prin acţiune, au fost apreciate ca nefondate.
Această apreciere a instanţei de apel se bazează pe lipsa acordului de voinţă pentru locaţiunea bunurilor, care trebuia să rezulte din inventarierea acestora, conform dispoziţiilor C.L.M.B., urmată de încheierea contractului de închiriere.
A mai reţinut instanţa de apel că utilajele erau improprii circulaţiei pe drumurile publice şi, deci, cu atât mai mult nu poate fi pretinsă chiria în cuantumul determinat de reclamantă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta, Administraţia Domeniului Public, sector 6, Bucureşti.
Decizia pronunţată în apel a fost considerată netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- Instanţa a reţinut corect că utilajele i-au fost predate pârâtei şi, cu toate acestea, a considerat greşit că nu a existat acord de voinţă pentru primirea lor.
- S-a afirmat că utilajele nu erau în stare de funcţionare, deşi, în realitate, toate tractoarele şi remorcile erau în stare de funcţionare, iar în ipoteza în care nu erau corespunzătoare, putea fi refuzată primirea lor.
- Prin preluarea utilajelor, pârâta a acceptat şi condiţiile prevăzute de H.C.L.M.B. nr. 159/1997, privind determinarea chiriei la nivelul amortismentelor, chirie care este datorată, întrucât utilajele au fost folosite.
Recursul este nefondat.
Din dispoziţia nr. 721 din 30 mai 1997, rezultă că Primarul General a luat măsura ca mijloacele fixe şi de inventar, aferente activităţii de curăţenie stradală, deţinute de Administraţia Domeniului Public, să fie folosite de SC R.E.B.U. SA până la preluarea lor de către C.G.M.B., când urma să se stabilească şi modul de atribuire.
La data de 4 septembrie 1997, s-a hotărât de Consiliul General al municipiului Bucureşti ca utilajele să fie inventariate de o comisie, urmând ca acestea să fie închiriate societăţii SC R.E.B.U. SA.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a stabilit ca, până la preluarea prin închiriere a utilajelor şi a celorlalte dotări aferente activităţii de salubrizare, acestea să fie folosite de SC R.E.B.U. SA, fără alte precizări în legătură cu plata unor sume în contul folosinţei.
Din conţinutul acestor înscrisuri rezultă că, între părţile în proces, nu s-a realizat acordul de voinţă pentru închirierea utilajelor şi nici nu s-a definitivat modul de atribuire a acestora.
Aşadar, instanţa de apel a făcut o apreciere corectă asupra conţinutului acestor înscrisuri, iar concluzia privind lipsa acordului de voinţă dintre părţile în proces, în legătură cu modul de utilizare a utilajelor, se bazează pe probele prezentate instanţei.
În consecinţă, prima critică este nefondată.
Este nefondată şi critica potrivit căreia utilajele erau în stare de funcţionare, întrucât, din procesul-verbal aflat la dosar, rezultă că utilajele prezentau deficienţe funcţionale.
Dar, şi în ipoteza în care nu s-ar fi constatat deficienţele funcţionale, chiria nu poate fi pretinsă pentru perioada cât acestea se aflau la intimată, întrucât nu era definitivat modul de atribuire, aşa cum s-a stabilit prin cele două hotărâri ale Primarului General şi ale Consiliului Local, iar predarea nu a fost urmată de inventariere şi încheierea contractului de închiriere.
Şi critica privind modul de determinare a chiriei este nefondată, câtă vreme nu s-a încheiat contract de locaţiune, iar pentru perioada reclamată nu s-a definitivat modul de atribuire a acestor utilaje, până la data când au fost preluate de recurentă (în anul 1999).
Faţă de cele ce preced, precum şi în lipsa altor probe, se constată că nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ., aşa încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, Primăria sectorului 6 Bucureşti, Administraţia Domeniului Public, sector 6, împotriva deciziei nr. 83 din 25 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1025/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1027/2003. Comercial → |
|---|
