CSJ. Decizia nr. 1027/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1027/2003
Dosar nr. 6864/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC K.C. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.B. SA şi a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 7.057.824 lei şi să se constate că, pentru suma de 5.830.810 lei, a operat compensarea, cu motivarea că, datorită neîndeplinirii obligaţiei de pază şi securitate în incinta societăţii, s-a produs dauna pe care o reclamă.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională şi a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata sumei de 10.591.671 lei, cu titlu de chirie şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa nr. 150 din 7 februarie 2001, pronunţată după desfiinţarea sentinţei nr. 16025 din 1999, prin Decizia nr. 87 din 2000 a aceluiaşi tribunal, a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC K.C. SRL, iar pârâta SC A.B. SA a fost obligată la plata sumei de 24.533.482 lei daune actualizate. Reclamanta, la rândul său, a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de 5.830.819 lei contravaloarea facturii şi a constatat că a operat compensaţia între datoriile reciproce până la concurenţa acestei sume.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A.B. S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (9) din contract, pârâta avea obligaţia să asigure paza şi securitatea incintei unităţii, iar reclamanta să asigure paza şi securitatea bunurilor depozitate şi a celor închiriate.
Datorită nerespectării obligaţiei de pază în incinta unde se afla spaţiul închiriat, a mai reţinut prima instanţă, s-au produs două spargeri de către autori necunoscuţi, iar paguba, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul O.T., fiind de 18.377.140 lei.
S-a mai reţinut că reclamanta nu se află în culpă, pentru că a luat măsuri de asigurare a spaţiului cu lacăte datorită imposibilităţii de montare a unui sistem de alarmă antiefracţie.
Cererea reconvenţională a fost respinsă, cu motivarea că reclamanta nu are nici o culpă, refuzul achitării facturilor fiind justificat în temeiul excepţiei de neexecutare.
Sentinţa nr. 150 din 7 februarie 2001 a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, care a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A.B. SA Braşov.
Instanţa de apel a reţinut că a fost stabilită corect răspunderea pârâtei pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de a asigura paza şi securitatea incintei unităţii, că obligaţia de asigurare şi pază a bunurilor, asumată de reclamantă, opera numai în situaţia în care ar fi fost asigurată paza incintei.
Faţă de neefectuarea corespunzătoare a contraprestaţiei, curtea de apel a apreciat că refuzul de plată a facturilor emise pentru încasarea chiriei este justificat.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta SC A.B. SA Braşov.
Recurenta a susţinut că Decizia este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
S-au interpretat greşit prevederile art. 7 lit. f) din contract, în ce priveşte distincţia dintre pază şi securitatea incintei şi paza şi securitatea gestiunii.
Paza şi securitatea incintei la care se referea art. 7 lit. f) privea incinta unităţii SC A.B. SA şi nu gestiunea SC K. SRL.
Instanţele nu au ţinut seama că furtul s-a produs prin acoperişul depozitului şi că fapta de furt a fost repetată.
Cuantumul sumei la care a fost obligată a fost determinat pe baza declaraţiilor gestionarilor reclamantei.
Expertiza de actualizare a valorii bunurilor sustrase este, de asemenea, o probă neconcludentă şi neopozabilă, pentru că nu se cunoaşte întinderea reală a pagubei.
Contractul trebuia interpretat şi în raport de art. 8 lit. e), care prevedea în mod expres obligaţia locatarului de pază şi securitate a bunurilor depozitate.
Cererea reconvenţională a fost respinsă greşit, fără să se observe că a fost asigurată folosinţa spaţiului, iar obligaţia corelativă era cea de plată a chiriei şi a penalităţilor de întârziere.
În consecinţă, recurenta a solicitat modificarea deciziei şi a sentinţei şi, în fond, respingerea acţiunii principale, admiterea reconvenţionalei şi obligarea reclamantei la 46.597.299 lei chirie şi penalităţi.
Recursul este în parte întemeiat.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar, potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante.
În raport cu aceste dispoziţii, art. 7 lit. f) din contract a fost corect interpretat de instanţele care au soluţionat cauza, în sensul că pârâtei, în calitate de locator, îi revenea obligaţia să asigure paza şi securitatea incintei unităţii.
Obligaţia de pază şi securitate a bunurilor depozitate, cu alte cuvinte, paza gestiunii stabilită prin art. 8 lit. e) din convenţia depusă la dosar, era subsecventă pazei incintei. Rezultă, din procesele verbale de constatare, din susţinerile părţilor şi din consultarea unui specialist în legătură cu posibilitatea instalării unui sistem de alarmă antiefracţie, că pereţii depozitului erau confecţionaţi din plasă de sârmă, care nu permiteau montarea sistemului de alarmă (dosar nr. 1252/2000).
Cu toate acestea, asigurarea s-a realizat cu lacăte, aşa cum rezultă din actele de constatare. Pătrunderea în depozit s-a realizat, însă, prin acoperiş, prin spargerea unei plăci de azbociment.
În aceste condiţii, concluzia instanţei de apel, potrivit căreia paza bunurilor din depozit operează în măsura în care a fost asigurată securitatea incintei unităţii, este corectă.
Repetarea faptei de furt în aceleaşi condiţii duce la concluzia că nu a fost respectată obligaţia de pază a incintei prevăzută de art. 7 lit. f) din contract, aşa încât acesta nu constituie un motiv, în condiţiile în care marfa se afla în depozit, care să conducă la atragerea răspunderii pentru nerespectarea prevederilor art. 8 lit. e) din contract.
Aşadar, prima critică este nefondată.
Şi critica privind modul de determinare a cuantumului prejudiciului este nefondată, întrucât, la determinarea sumei reclamate, s-a avut în vedere analiza efectuată de expertiză, prin care a fost examinată evidenţa scriptică, conform listelor de inventariere, fişelor de magazie şi facturilor.
Critica privind modul de actualizare a sumei ce a fost acordată cu titlu de despăgubiri este, de asemenea, nefondată, întrucât cuantumul a fost stabilit pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Criticile aduse modului de soluţionare a cererii reconvenţionale, formulate de recurentă, sunt întemeiate, întrucât a fost nesocotit obiectul contractului de locaţiune şi obligaţia corelativă ce-i revenea intimatei de plată a chiriei pentru folosinţa spaţiului, cu consecinţa agreată de părţi prin clauza penală a aplicării sancţiunii pentru întârzierea în decontare.
Aceste obligaţii derivând din contractul de locaţiune sunt distincte şi nu se poate reţine că devin inoperante prin faptul nerespectării art. 7 lit. f) din acelaşi contract, aşa cum au interpretat instanţele care au soluţionat cauza.
De altfel, aceste considerente reţinute de instanţa de apel sunt cel puţin contradictorii cu soluţia pronunţată. Această contradicţie rezultă din faptul că s-a admis capătul doi din acţiunea introductivă, prin care, însăşi, intimata a solicitat compensarea daunelor solicitate cu debitul său faţă de recurentă, reprezentând chirie.
Cu alte cuvinte, prin cererea reconvenţională s-a solicitat chiria, care, sub aspectul cuantumului, a fost, iniţial, stabilită la suma de 5.830.819 lei, pentru ca apoi, prin precizarea cererii reconvenţionale, să se solicite 4.030.791 lei, precum şi 6.560.880 lei penalităţi de întârziere.
După cum rezultă din înscrisul de la dosarul de fond, reclamanta a încercat compensarea daunelor pretinse ca rezultat al furtului cu chiria pe care, la rândul său, a considerat că o datorează, însă, acordul de voinţă nu s-a realizat, acesta fiind şi motivul pentru care s-a adresat instanţei.
În adevăr, pentru nerespectarea termenelor de plată a chiriei din coroborarea art. 5 şi 13 din contract, rezultă că operează clauza penală, prin care s-au stabilit penalităţi de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere.
În raport cu această clauză şi reţinând că nu se justifica refuzul de a achita chiria, reclamanta datorează penalităţi de întârziere, aşa cum au fost determinate la fond, în sumă de 6.560.880 lei şi nu doar chiria.
În consecinţă, potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recursul se va admite, iar Decizia pronunţată în apel va fi modificată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâta SC A.B. SA Braşov şi a modificării în parte a sentinţei, în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi a obligării reclamantei şi la plata sumei de 6.560.880 lei penalităţi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în toate instanţele.
În ce priveşte suma actualizată, pe care a solicitat-o recurenta, întrucât această solicitare nu a fost făcută în apel, nu mai poate fi primită pentru prima dată în recurs.
De asemenea, nu poate fi redusă suma ce a fost acordată de instanţa de fond drept chirie, pentru care a dispus şi compensarea faţă de precizarea cuantumului din cererea reconvenţională, pe calea proprie de atac promovată de pârâta-recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.B. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 223/Ap din 15 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi, formulat împotriva sentinţei nr. 150/C din 7 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A.B. SA Braşov şi obligă pe reclamanta SC K.C. SRL Braşov la plata sumei de 6.560.880 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.
Obligă intimata-reclamantă SC K.C. SRL Braşov să plătească recurentei pârâte SC A.B. SA Braşov, suma de 5.276.935 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1026/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1029/2003. Comercial → |
|---|
