CSJ. Decizia nr. 1023/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1023/2003
Dosar nr. 2025/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, Slatina, la 29 decembrie 1999, reclamanta, SC B.E. SRL Constanţa, a chemat în judecată pârâta SC M.C. SRL Scorniceşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.316 dolari S.U.A., la cursul BNR de la data executării hotărârii, sumă ce reprezintă valoarea unor produse confecţionate şi livrate pârâtei, care le-a exportat.
Prin sentinţa nr. 163, pronunţată la 20 martie 2000, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.316 dolari S.U.A., în lei la cursul B.N.R. de la data executării, precum şi la plata sumei de 5.231.657 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a livrat pârâtei, la 6 martie 1999, cu aviz de expediţie un număr de 1.203 bucăţi veste, model 3732, pentru care s-a întocmit factura nr. 3106275, pentru suma de 236 dolari S.U.A.
Societatea pârâtă a exportat produsele în Marea Britanie, aşa cum rezultă din declaraţia vamală nr. 5410648, însă, a refuzat plata, deşi a fost pusă în întârziere, cu motivarea că are neînţelegeri cu partenerul extern asupra calităţii şi a modului de executare a produselor.
Susţinerea societăţii pârâte, în sensul că produsele livrate de reclamantă nu au corespuns din punct de vedere al execuţiei, fiind refuzate de partenerul extern, a fost înlăturată de instanţa de fond, care a reţinut că, în cauză, raporturile comerciale dintre reclamantă şi pârâtă au fost dovedite, cu atât mai mult, cu cât pârâtei i-au fost expediate un număr de 10 mostre, pentru care nu s-au făcut obiecţiuni, iar relaţiile dintre pârâtă şi societatea străină nu privesc societatea reclamantă, care şi-a îndeplinit obligaţia contractuală asumată.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 1648, pronunţată la 4 decembrie 2000, în dosarul nr. 1516/C din 2000, cu apelul declarat de societatea pârâtă, a reţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a probelor administrate şi a situaţiei de fapt, executarea necorespunzătoare a produselor fiind imputabilă firmei B., care era obligată să stabilească cu exactitate faţa şi dosul materialului şi să ceară relaţii reprezentantului firmei SC B.E. SRL de pe lângă SC M.C. SRL, nu unei persoane neautorizate.
În aceste împrejurări, firmei SC M.C. i-a fost imputat un prejudiciu ce depăşeşte valoarea execuţiei produselor.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de societatea reclamantă, care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
În primul motiv de recurs invocat, reclamanta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura acestuia, reţinând că ar exista raporturi juridice între toate cele 3 părţi, inclusiv între reclamantă şi firma B. din Suedia, raporturi care, în realitate, nu existau.
Raportul juridic s-a încheiat numai între reclamantă şi pârâta SC M.C. Scorniceşti, nu între reclamantă şi firma străină.
Astfel, aprecierea instanţei de apel, potrivit căreia problemele legate de executarea comenzii trebuiau lămurite cu reprezentantul firmei străine, nu poate fi susţinută de probele dosarului.
Pe de altă parte, instanţa de apel a ignorat faptul că societatea pârâtă a recepţionat, fără obiecţii, produsele executate de recurenta-reclamantă la 6 martie 1999, reţinând că societatea străină a exercitat controlul de calitate la 27 martie 1999.
În plus, instanţa de apel nu a reţinut nici inadvertenţele din reclamaţia firmei SC B.E. SRL, care nu a transmis, conform uzanţelor, prin documentaţia tehnică, specificaţia faţă-dos a materialului ce urma să fie prelucrat.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că societatea reclamantă nu a avut relaţii contractuale cu beneficiara externă, ci numai cu societatea pârâtă, care a transmis şi indicaţiile referitoare la modul de execuţie şi care, la 6 martie 1999, a preluat cele 1.203 veste confecţionate, cu menţiunea că, din această cantitate, au fost livrate în avans 10 bucăţi, fără obiecţiuni.
În aceste împrejurări, instanţa de fond a reţinut corect că relaţiile dintre pârâtă şi beneficiarul extern nu privesc societatea reclamantă, care şi-a îndeplinit corect obligaţiile contractuale asumate, iar pârâta îi datorează suma pretinsă prin acţiune.
Faptul că beneficiarul a întocmit reclamaţie, la data de 27 martie 1999, nu poate produce efecte în relaţiile dintre reclamantă şi pârâtă, care a preluat fără obiecţiuni produsele confecţionate, iar, pe de altă parte, în cauză, după ce s-a făcut dovada că executarea confecţiilor s-a realizat cu respectarea indicaţiilor transmise de reclamantă, afirmaţia societăţii străine, privind deficienţele constatate şi menţinând daunele pretinse de aceasta, nu poate să atragă răspunderea societăţii reclamante.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă urmează să fie admis, iar Decizia instanţei de apel modificată în sensul respingerii apelului declarat de societatea pârâtă împotriva sentinţei nr. 163, pronunţată de Tribunalul Olt-Slatina, la 20 martie 2000, în dosarul nr. 1147 din 2000.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., intimata-pârâtă, SC M.C. SRL Scorniceşti, urmează să fie obligată la 13.597.831 lei, reprezentând taxă de timbru, onorar avocat şi cheltuieli de deplasare, cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea societăţii reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.E. SRL Constanţa împotriva deciziei nr. 1648 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC M.C. SRL Scorniceşti împotriva sentinţei nr. 163 din 20 martie 2000 a Tribunalului Olt-Slatina, secţia civilă.
Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 13.597.931 lei cheltuieli de judecată în apel şi recurs, în favoarea recurentei-reclamante.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1022/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1024/2003. Comercial → |
|---|
