CSJ. Decizia nr. 1025/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1025/2003
Dosar nr. 593/2001
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 1998, reclamanta SC L., cu sediul în Clichy – Franţa, a chemat în judecată pe pârâta I.C.E.C. – S.C.C.A.- Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 93.390 franci francezi, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate acesteia şi neachitate, plus 3.308 franci cu titlu de penalităţi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei o cantitate de produse cosmetice care n-au fost vândute şi pentru care s-a refuzat plata preţului ca şi modalitatea de compensare propusă de firma reclamantă.
Prin „notele scrise", depuse la 26 octombrie 1998, reclamanta a confirmat că pârâta i-a restituit un lot din produsele cosmetice, aşa încât pretenţiile sale sunt de 91.950 franci francezi, reprezentând contravaloare mărfuri, plus 3.308 franci francezi dobândă şi 6.051.294 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4465 din 26 octombrie 1998 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a admis în parte cererea reclamantei SC L. Clichy – Franţa, iar pârâta I.C.E.C. - S.C.C.A. Bucureşti a fost obligată să-i plătească suma de 91.950 franci francezi, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate şi neachitate, plus 5.772.170 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind plata dobânzii comerciale, ca nefondat.
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 380 din 4 februarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei I.C.E.C. – S.C.C.A. Bucureşti.
Cu actul înregistrat la 7 martie 2000, pârâta I.C.E.C. Bucureşti a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care, ulterior, l-a motivat, susţinând următoarele critici:
- în mod greşit instanţa de apel a apreciat că firma de avocatură, care a reprezentat-o pe reclamantă, nu a avut mandat de a renunţa să pretindă debitul restant;
- instanţele au pronunţat hotărâri netemeinice, deoarece, dacă ar fi luat în considerare procura specială a firmei reclamante, s-ar fi observat că aceasta reprezintă o recunoaştere a faptului că mărfurile livrate erau expirate.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, între părţi, s-a purtat corespondenţă cu privire la situaţia mărfurilor ce formează obiectul procesului, dar, deşi, adresele părţilor fac referire la o eventuală rezolvare a litigiului pe cale amiabilă, un asemenea act nu a fost încheiat.
Din acest punct de vedere, faxul expediat, la 15 aprilie 1998, de către societatea de avocaţi care a reprezentat-o pe reclamantă (dosarul de fond) nu poate fi interpretat ca o renunţare la judecată, în sensul art. 246 C. proc. civ., această renunţare nefiind făcută în faţa instanţei potrivit textului citat.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta a invocat şi alte motive, prin care tinde să dovedească intenţia reclamantei de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, dar, atâta timp cât acestea nu s-au concretizat într-un act de renunţare depus la instanţă, toate aceste susţineri, ca şi cele legate de valabilitatea mandatului firmei de avocaţi, sunt lipsite de relevanţă.
Cât priveşte motivul legat de împrejurarea că procura specială de la dosar ar fi obligat pe mandatarii firmei SC L. să recunoască faptul că mărfurile erau expirate, acesta nu poate fi primit în lipsa unui act care să concretizeze această situaţie.
De altfel, dacă firma franceză ar fi avut această intenţie, nu există nici un impediment ca să achite pârâtei contravaloarea produselor cosmetice, ceea ce ar fi condus la stingerea litigiului.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta I.C.E.C. – S.C.C.A. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 380 din 4 februarie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1024/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1026/2003. Comercial → |
|---|
